Salt la conţinut

Salt la al doilea meniu

Salt la cuprins

Martorii lui Iehova

Română

Isus – Calea, adevărul şi viaţa

 CAPITOLUL 123

S-a rugat când a fost cuprins de zbucium

S-a rugat când a fost cuprins de zbucium

MATEI 26:30, 36-46 MARCU 14:26, 32-42 LUCA 22:39-46 IOAN 18:1

  • ISUS ÎN GRĂDINA GHETSIMANI

  • SUDOAREA I SE FACE CA NIŞTE PICĂTURI DE SÂNGE

Isus tocmai s-a rugat cu apostolii săi fideli. Apoi, după ce cântă cântări de laudă, el şi apostolii ies spre Muntele Măslinilor (Marcu 14:26). Se duc spre est, spre o grădină numită Ghetsimani, unde Isus obişnuieşte să meargă.

Când ajung la această grădină frumoasă cu măslini, Isus îi lasă în urmă pe opt dintre apostoli, probabil la intrarea în grădină. El le zice: „Aşezaţi-vă aici până mă duc acolo să mă rog”. Luându-i cu el pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan, Isus înaintează puţin în grădină. El simte o nelinişte chinuitoare şi le spune celor trei apostoli: „Sufletul îmi este cuprins de o întristare de moarte. Rămâneţi aici şi vegheaţi cu mine” (Matei 26:36-38).

Îndepărtându-se puţin de ei, Isus ‘cade la pământ şi începe să se roage’. Cu privire la ce se roagă el lui Dumnezeu în aceste clipe deosebit de grele? Isus spune: „Tată, toate lucrurile îţi sunt posibile. Îndepărtează de la mine paharul acesta! Totuşi, nu ce vreau eu, ci ceea ce vrei tu!” (Marcu 14:35, 36). Care este sensul cuvintelor sale? Se eschivează el de la îndeplinirea rolului de Răscumpărător? Nu.

Isus a văzut din cer suferinţele cumplite îndurate de cei care au fost condamnaţi la moarte de romani. Acum, având sentimente ca orice alt om şi putând simţi durerea, el se gândeşte cu îngrijorare la ce îl aşteaptă. Mai important însă, Isus este cuprins de zbucium la gândul că moartea sa ca un răufăcător josnic ar putea aduce oprobriu asupra numelui Tatălui său. În câteva ore, el va fi atârnat pe stâlp, fiind condamnat pentru blasfemie.

După ce s-a rugat îndelung, Isus se întoarce la cei trei apostoli şi îi găseşte dormind. El îi spune lui Petru: „N-aţi putut să vegheaţi cu mine nici măcar un ceas? Vegheaţi şi rugaţi-vă neîncetat, ca să nu cădeţi în ispită!”. Isus îşi dă seama că şi apostolii sunt tulburaţi; în plus, este târziu. El adaugă: „Spiritul este înflăcărat, dar carnea este slabă” (Matei 26:40, 41).

Apoi Isus pleacă a doua oară şi-i cere lui Dumnezeu să îndepărteze de la el „paharul acesta”. Întorcându-se, el îi găseşte din nou pe cei trei apostoli dormind într-un timp în care ar fi trebuit să se roage ca să nu cadă în ispită. Când Isus le vorbeşte, ei ‘nu ştiu ce să-i răspundă’ (Marcu 14:40). El se duce a treia oară şi îngenunchează ca să se roage.

Isus este foarte îngrijorat că moartea sa ca răufăcător va dezonora numele Tatălui său. Iehova ascultă rugăciunile Fiului său şi, la un moment dat, îi trimite un înger ca să-l întărească. Chiar şi după aceea, Isus continuă să se roage Tatălui său „şi mai stăruitor”. Zbuciumul lui Isus este foarte intens. Ce greutate mare apasă pe umerii săi! Este în joc însăşi viaţa sa veşnică, precum şi a oamenilor care manifestă credinţă.  De fapt, ‘sudoarea i se face ca nişte picături de sânge care cad pe pământ’ (Luca 22:44).

Când vine a treia oară la apostolii săi, Isus îi găseşte iar dormind. „Într-un timp ca acesta”, spune el, „voi dormiţi şi vă odihniţi?! Iată că s-a apropiat ceasul ca Fiul omului să fie dat în mâinile păcătoşilor! Ridicaţi-vă, să mergem! Iată că trădătorul meu s-a apropiat!” (Matei 26:45, 46).