Salt la conţinut

Salt la al doilea meniu

Salt la cuprins

Martorii lui Iehova

Română

Isus – Calea, adevărul şi viaţa

 CAPITOLUL 111

Apostolii cer un semn

Apostolii cer un semn

MATEI 24:3-51 MARCU 13:3-37 LUCA 21:7-38

  •   PATRU DISCIPOLI CER UN SEMN

  • O ÎMPLINIRE ÎN SECOLUL I ŞI UNA MAI TÂRZIU

  • TREBUIE SĂ VEGHEM

Este marţi după-masă, iar ziua de 11 nisan se apropie de sfârşit. Şi activitatea intensă desfăşurată de Isus pe pământ este pe sfârşite. Ziua el a predat în templu, iar noaptea s-a retras în afara oraşului. Oamenii au manifestat mult interes faţă de ceea ce i-a învăţat el. De fapt, „tot poporul venea dis-de-dimineaţă la el în templu ca să-l asculte” (Luca 21:37, 38). Acum, Isus stă pe Muntele Măslinilor cu patru dintre apostolii săi: Petru, Andrei, Iacov şi Ioan.

Aceştia au venit la el pentru că sunt îngrijoraţi cu privire la ce se va întâmpla cu templul, având în vedere că Isus tocmai a prezis că nu va rămâne din el piatră pe piatră. Însă ei mai sunt preocupaţi de un lucru. Cu câtva timp în urmă, Isus i-a îndemnat: „Să fiţi pregătiţi, pentru că Fiul omului vine la o oră la care nu vă gândiţi” (Luca 12:40). El a vorbit şi despre „ziua în care va fi revelat Fiul omului” (Luca 17:30). Au vreo legătură aceste afirmaţii ale lui Isus cu ceea ce tocmai a spus despre templu? Apostolii sunt foarte curioşi. Ei îl întreabă: „Spune-ne: Când vor avea loc aceste lucruri şi care va fi semnul prezenţei tale şi al încheierii acestui sistem?” (Matei 24:3).

Probabil că apostolii se gândesc la distrugerea templului pe care-l pot vedea nu departe de locul unde se află. De asemenea, ei întreabă despre prezenţa Fiului omului. Poate, apostolii îşi amintesc că Isus a făcut o ilustrare despre „un om de neam ales” care ‘s-a dus într-o ţară îndepărtată ca să obţină putere regală şi apoi s-a întors’ (Luca 19:11, 12). Şi, nu în ultimul rând, ei se întreabă ce va presupune ‘încheierea acestui sistem’.

Isus le dă un răspuns detaliat, prezentând un semn care indică timpul când actualul sistem iudaic, incluzând templul, se va sfârşi. Dar semnul dat de Isus nu se limitează la atât. Acesta îi va ajuta pe creştinii din viitor care vor trăi în timpul prezenţei sale şi în preajma sfârşitului întregului sistem de pe pământ să-şi dea seama în ce perioadă trăiesc.

Odată cu trecerea anilor, apostolii au observat cum s-a împlinit profeţia lui Isus. Da, multe lucruri prezise de el au început să se întâmple în timpul vieţii lor. Astfel, creştinii vigilenţi care au trăit 37 de ani mai târziu, în 70 e.n., au fost pregătiţi pentru distrugerea iminentă a sistemului iudaic şi a templului. Însă nu tot ce a prezis Isus a avut loc în perioada dinainte de 70 e.n. şi în acest an. Prin urmare, ce va marca prezenţa lui Cristos ca Rege? Isus le dezvăluie apostolilor răspunsul.

El prezice că vor fi „războaie şi veşti despre războaie” şi că „se va ridica naţiune contra naţiune şi regat contra regat” (Matei 24:6, 7). Isus spune şi că „vor fi mari cutremure de pământ şi dintr-un loc în altul epidemii şi lipsuri de alimente” (Luca 21:11). El îşi avertizează discipolii: „Vor pune mâna pe voi şi vă vor persecuta” (Luca 21:12). Se vor ridica profeţi falşi care îi vor induce în eroare pe mulţi. Nelegiuirea se va înmulţi, iar iubirea celor mai mulţi se va răci.  El spune şi că vestea bună despre Regat „va fi predicată pe tot pământul locuit ca mărturie pentru toate naţiunile. Şi atunci va veni sfârşitul” (Matei 24:14).

Deşi unele aspecte ale profeţiei lui Isus s-au împlinit înaintea şi în timpul distrugerii Ierusalimului de către romani, este oare posibil ca Isus să se fi referit şi la o împlinire mai mare, care urma să aibă loc mai târziu? Observi dovezile că împlinirea principală a profeţiei extraordinare a lui Isus are loc în timpurile moderne?

Isus include în semnul prezenţei sale apariţia ‘unui lucru dezgustător care cauzează pustiire’ (Matei 24:15). În 66 e.n., „lucrul dezgustător” este reprezentat de ‘armatele campate’ ale romanilor, cu stindardele, sau drapelele, lor idolatre. Romanii înconjoară Ierusalimul şi încep să sape sub o parte din ziduri (Luca 21:20). Astfel, „lucrul dezgustător” stă unde n-ar trebui să stea, şi anume „într-un loc sfânt” pentru evrei.

În continuare, Isus profeţeşte: „Va fi un necaz mare, cum n-a mai fost de la începutul lumii până acum, nu, şi nici nu va mai fi”. În anul 70 e.n., romanii distrug Ierusalimul. Această distrugere a ‘oraşului sfânt’ al evreilor, inclusiv a templului, este într-adevăr un mare necaz, mii de evrei fiind ucişi (Matei 4:5; 24:21). Este o distrugere cum nu s-a mai abătut asupra oraşului şi a poporului evreu, punând capăt unui sistem religios care a definit această naţiune secole la rând. De aceea, se poate spune că împlinirea ulterioară, la scară mai mare a cuvintelor profetice ale lui Isus va fi îngrozitoare.

MOTIVE PENTRU A FI OPTIMIŞTI ÎN TIMPUL PREZIS DE ISUS

Discuţia lui Isus cu apostolii despre semnul prezenţei sale ca Rege şi despre sfârşitul sistemului nu este nici pe departe încheiată. În continuare, el îi avertizează cu privire la pericolul de a urma „Cristoşi falşi şi profeţi falşi”. Isus spune că aceştia vor încerca „să-i inducă în eroare, dacă s-ar putea, chiar şi pe cei aleşi” (Matei 24:24). Dar cei aleşi nu vor fi induşi în eroare. Cristoşii falşi nu se pot arăta decât în mod vizibil, pe când prezenţa lui Isus nu va fi vizibilă.

Referindu-se la un necaz mai mare, care va izbucni la sfârşitul actualului sistem, Isus spune: „Soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina, stelele vor cădea din cer, iar puterile cerurilor vor fi zguduite” (Matei 24:29). Apostolii care aud această descriere înspăimântătoare nu ştiu cu exactitate ce se va întâmpla, însă, cu siguranţă, va fi ceva cumplit.

Cum vor afecta aceste evenimente cutremurătoare omenirea? Isus spune: „Oamenii vor leşina de frică şi în aşteptarea lucrurilor care vor veni asupra pământului locuit, pentru că puterile cerurilor vor fi zguduite” (Luca 21:26). Într-adevăr, Isus descrie cea mai întunecată perioadă din istoria omenirii.

Este încurajator că Isus îi asigură pe apostoli că nu toţi se vor tângui când Fiul omului va veni „cu putere şi cu mare glorie” (Matei 24:30). El le-a spus deja că Dumnezeu va interveni „de dragul celor aleşi” (Matei 24:22). Prin urmare, cum ar trebui să reacţioneze discipolii fideli văzând evenimentele terifiante despre care vorbeşte Isus? El îşi încurajează continuatorii: „Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, ridicaţi-vă şi înălţaţi-vă capul, pentru că eliberarea voastră se apropie!” (Luca 21:28).

Însă cum vor putea discipolii lui Isus care vor trăi în perioada prezisă de el să-şi dea seama cât de aproape este sfârşitul? Isus face o ilustrare despre un smochin: „Când mlădiţa lui este fragedă şi îi dau frunzele, ştiţi că vara este aproape. Tot aşa şi voi, când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că el este aproape, la uşi. Adevărat vă spun că această generaţie nu va trece nicidecum până nu se vor întâmpla toate aceste lucruri” (Matei 24:32-34).

 Aşadar, când vor vedea împlinindu-se diferitele aspecte ale semnului, discipolii ar trebui să realizeze că sfârşitul este aproape. Isus le dă următorul îndemn continuatorilor săi care vor trăi în acea perioadă crucială: „Iar ziua şi ora aceea nimeni nu le ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. Fiindcă, aşa cum au fost zilele lui Noe, aşa va fi şi prezenţa Fiului omului. Căci, aşa cum erau oamenii în zilele acelea dinainte de potop: mâncau şi beau, bărbaţii se căsătoreau şi femeile erau date în căsătorie, până în ziua în care a intrat Noe în arcă, şi n-au dat atenţie până a venit potopul şi i-a măturat pe toţi, aşa va fi şi prezenţa Fiului omului” (Matei 24:36-39). Potopul din zilele lui Noe, evenimentul menţionat de Isus pentru a crea o paralelă cu prezenţa Fiului omului, a afectat întregul pământ.

Fără îndoială, apostolii cu care vorbeşte Isus pe Muntele Măslinilor înţeleg că trebuie să fie vigilenţi. El le zice: „Fiţi atenţi la voi înşivă ca nu cumva să vi se îngreuneze inimile cu mâncare şi băutură în exces şi cu îngrijorările vieţii, iar ziua aceea să vină pe neaşteptate peste voi ca o cursă. Fiindcă ea va veni peste toţi aceia care locuiesc pe toată faţa pământului. Rămâneţi treji, făcând tot timpul implorări, ca să reuşiţi să scăpaţi de toate aceste lucruri care trebuie să se întâmple şi să staţi în picioare înaintea Fiului omului!” (Luca 21:34-36).

Isus arată încă o dată că ceea ce profeţeşte nu va avea o împlinire restrânsă. El nu prezice evenimente care vor avea loc peste câteva decenii şi care vor afecta numai Ierusalimul sau naţiunea evreiască. Isus îndreaptă atenţia spre evenimente ce ‘vor veni peste toţi aceia care locuiesc pe toată faţa pământului’.

El spune că discipolii săi trebuie să vegheze şi să fie pregătiţi. Isus subliniază această idee făcând o altă ilustrare: „Să ştiţi un lucru: Dacă stăpânul casei ar fi ştiut la ce strajă venea hoţul, ar fi rămas treaz şi n-ar fi lăsat să i se spargă casa. De aceea, fiţi şi voi gata, pentru că Fiul omului vine la o oră la care nu vă gândiţi” (Matei 24:43, 44).

Apoi, Isus le dă discipolilor săi un motiv ca să fie optimişti. El îi asigură că, atunci când profeţia sa se va împlini, va exista ‘un sclav’ care va fi vigilent şi activ. Isus menţionează o situaţie pe care apostolii săi şi-o pot imagina uşor: „Cine este sclavul fidel şi prevăzător pe care stăpânul lui l-a numit peste servitorii săi ca să le dea hrană la timpul potrivit? Fericit este sclavul acela dacă stăpânul lui, la venire, îl va găsi făcând aşa! Adevărat vă spun că-l va numi peste toate bunurile sale”. Însă, dacă „sclavul” începe să manifeste o atitudine răuvoitoare şi se poartă rău cu ceilalţi, stăpânul „îl va pedepsi cu toată asprimea” (Matei 24:45-51; compară cu Luca 12:45, 46).

Totuşi, Isus nu vrea să spună că un grup de continuatori ai săi vor dezvolta o atitudine greşită. Atunci ce lecţie vrea el să le transmită discipolilor săi? Isus doreşte ca ei să fie vigilenţi şi activi, aşa cum reiese dintr-o altă ilustrare a sa.