Salt la conţinut

Salt la cuprins

Martorii lui Iehova

Selectaţi limba Română

 CAPITOLUL 133

Isus este înmormântat

Isus este înmormântat

MATEI 27:57–28:2 MARCU 15:42–16:4 LUCA 23:50–24:3 IOAN 19:31–20:1

  • CORPUL LUI ISUS ESTE LUAT DE PE STÂLP

  • CORPUL SĂU ESTE PREGĂTIT PENTRU ÎNMORMÂNTARE

  • FEMEILE GĂSESC MORMÂNTUL GOL

După-amiaza de vineri, 14 nisan este pe sfârşite. La apusul soarelui va începe ziua de 15 nisan, care este sabat. Isus a murit, dar cei doi tâlhari de lângă el sunt încă în viaţă. Potrivit Legii, trupurile neînsufleţite nu trebuie ‘să rămână peste noapte pe stâlp’, ci trebuie înmormântate „în ziua aceea” (Deuteronomul 21:22, 23).

Mai mult, vinerea este numită Pregătirea deoarece oamenii pregătesc mâncare şi încheie orice altă activitate care nu poate fi amânată până după sabat. La apusul soarelui va începe un sabat dublu, sau un sabat mare, pentru că 15 nisan va fi prima zi dintre cele şapte zile ale Sărbătorii Turtelor Nedospite, aceasta fiind întotdeauna un sabat (Ioan 19:31; Leviticul 23:5, 6). Prima zi a sărbătorii coincide acum cu sabatul săptămânal, ziua a şaptea.

De aceea, evreii îi cer lui Pilat să grăbească moartea lui Isus şi a celor doi tâlhari ţintuiţi pe stâlp alături de el. Acest lucru se face prin zdrobirea picioarelor. Astfel, ei nu vor mai putea să-şi folosească picioarele pentru a-şi ridica trupul ca să poată respira. Soldaţii vin şi le zdrobesc celor doi tâlhari picioarele. Dar Isus pare să fie mort, prin urmare, lui nu i le zdrobesc. Prin aceasta se împlineşte profeţia din Psalmul 34:20: „El îi păzeşte toate oasele, niciunul dintre ele n-a fost rupt”.

 Pentru a se asigura că Isus este mort, un soldat îi împunge coasta cu o suliţă, străpungându-i zona inimii. ‘Imediat iese sânge şi apă.’ (Ioan 19:34) În acest fel se împlineşte o altă profeţie: „Îl vor privi pe Acela pe care l-au străpuns” (Zaharia 12:10).

Iosif din oraşul Arimateea, „un om bogat” şi un membru respectat al Sanhedrinului, este şi el prezent la execuţie (Matei 27:57). Despre el se spune că este „un om bun şi drept” care ‘aşteaptă Regatul lui Dumnezeu’. De fapt, fiind „discipol al lui Isus – dar pe ascuns, de teama iudeilor”, Iosif nu a fost de acord cu decizia Curţii privitoare la Isus (Luca 23:50; Marcu 15:43; Ioan 19:38). El îşi face curaj şi îi cere lui Pilat corpul lui Isus. Pilat îl cheamă pe centurionul care a supravegheat execuţia, iar acesta îi confirmă că Isus este mort. Atunci Pilat îi îndeplineşte lui Iosif cererea.

Iosif cumpără pânză de in fină şi curată, ia corpul lui Isus de pe stâlp şi-l înfăşoară în pânză ca să-l pregătească pentru înmormântare. Şi Nicodim, care „venise prima dată la el [la Isus] noaptea” ajută la pregătiri (Ioan 19:39). El aduce aproximativ o sută de litre romane (aproximativ 32,7 kilograme) de amestec scump de smirnă şi aloe. Corpul lui Isus este înfăşurat în fâşii cu aceste mirodenii, potrivit obiceiului de înmormântare al iudeilor.

Iosif deţine în apropiere un mormânt nou, săpat în stâncă, iar corpul lui Isus este pus acolo. Apoi este rostogolită o piatră mare la intrarea în mormânt. Toate acestea se petrec repede, înainte ca sabatul să înceapă. Este posibil ca Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iacov cel Mic, să fi ajutat şi ele la pregătirea corpului lui Isus pentru înmormântare. Acum ele se duc în grabă spre casă „să pregătească mirodenii şi uleiuri parfumate” pentru a unge corpul lui Isus după sabat (Luca 23:56).

În următoarea zi, care este sabat, preoţii principali şi fariseii se duc la Pilat şi-i spun: „Ne-am amintit că înşelătorul acela a zis când era încă în viaţă: «După trei zile voi fi sculat din morţi». Porunceşte să fie păzit mormântul până a treia zi, ca nu cumva să vină discipolii lui să-l fure şi să zică poporului: «A fost sculat din morţi!», iar această ultimă înşelătorie să fie mai rea decât prima”. Pilat răspunde: „Aveţi o gardă. Duceţi-vă şi ţineţi mormântul sub pază cum ştiţi!” (Matei 27:63-65).

Duminică dimineaţă foarte devreme, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi alte femei aduc mirodenii la mormânt pentru a unge trupul lui Isus. Ele zic una către alta: „Cine ne va rostogoli piatra de la intrarea în mormântul de amintire?” (Marcu 16:3). Dar a avut loc un cutremur. În plus, îngerul lui Dumnezeu a rostogolit piatra, gărzile nu mai sunt acolo, iar mormântul pare gol.