Salt la conţinut

Salt la al doilea meniu

Salt la cuprins

Martorii lui Iehova

Română

Isus – Calea, adevărul şi viaţa

 CAPITOLUL 121

„Curaj! Eu am învins lumea”

„Curaj! Eu am învins lumea”

IOAN 16:1-33

  • PESTE PUŢIN TIMP, APOSTOLII NU-L VOR MAI VEDEA PE ISUS

  • ÎNTRISTAREA APOSTOLILOR SE VA PREFACE ÎN BUCURIE

Isus şi apostolii se pregătesc să plece din camera de sus, unde au ţinut Paştele. După ce le dă mai multe sfaturi, Isus adaugă: „V-am spus aceste lucruri ca să nu vă poticniţi”. De ce este potrivit avertismentul său? El le zice: „Vă vor da afară din sinagogă. De fapt, vine ceasul când oricine vă va omorî va crede că a îndeplinit un serviciu sacru pentru Dumnezeu” (Ioan 16:1, 2).

Probabil, cuvintele lui Isus îi tulbură pe apostoli. El le-a spus mai devreme că lumea îi va urî, dar nu le-a zis direct că vor fi omorâţi. De ce? Isus le explică: „Aceste lucruri nu vi le-am spus de la început, fiindcă eram cu voi” (Ioan 16:4). Dar acum, înainte de a pleca, Isus îi avertizează pentru că aceasta i-ar putea ajuta să nu se poticnească mai târziu.

Isus continuă: „Mă duc la cel care m-a trimis şi totuşi niciunul dintre voi nu mă întreabă: «Unde te duci?»”. Mai devreme în acea seară, ei l-au întrebat pe Isus unde se duce (Ioan 13:36; 14:5; 16:5). Dar acum, răscoliţi de ceea ce le-a spus el referitor la persecuţii, apostolii se gândesc cu îngrijorare doar la situaţia lor. De aceea, ei nu-i pun alte întrebări cu privire la gloria care îl aşteaptă şi la ce va însemna aceasta pentru închinătorii adevăraţi. Isus le zice: „Pentru că v-am spus aceste lucruri, întristarea v-a umplut inima” (Ioan 16:6).

Apoi el explică: „Este în folosul vostru că plec. Pentru că, dacă nu plec, ajutorul nu va veni nicidecum la voi. Dar, dacă plec, vi-l voi trimite” (Ioan 16:7). Doar dacă Isus va muri şi se va întoarce în cer discipolii vor primi spiritul sfânt, pe care Isus îl va trimite ca ajutor continuatorilor săi de pe întregul pământ.

Spiritul sfânt „va aduce lumii dovezi convingătoare despre păcat, despre dreptate şi despre judecată” (Ioan 16:8). Da, lipsa de credinţă a lumii în Fiul lui Dumnezeu va ieşi la iveală. Urcarea lui Isus la cer va oferi dovezi convingătoare cu privire la dreptatea sa şi va demonstra că Satan, „conducătorul lumii acesteia”, merită o judecată nefavorabilă (Ioan 16:11).

„Mai am multe lucruri să vă spun”, continuă Isus, „dar acum nu le puteţi purta”. Când spiritul sfânt va fi revărsat peste ei, acesta îi va călăuzi ca să înţeleagă „tot adevărul”, iar ei vor putea trăi potrivit acestui adevăr (Ioan 16:12, 13).

Apostolii sunt nedumeriţi de următoarea afirmaţie a lui Isus: „Peste puţin timp nu mă veţi mai vedea şi, iarăşi, peste puţin timp mă veţi vedea”. Ei se întreabă unii pe alţii ce vrea să spună Isus. El îşi dă seama că vor să-i pună întrebări cu privire la aceasta, prin urmare, le explică: „Foarte adevărat vă spun: Veţi plânge şi veţi jeli, dar lumea se va bucura. Vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie” (Ioan 16:16, 20). În după-amiaza următoare, când Isus va fi omorât, conducătorii religioşi se vor bucura, dar discipolii se vor întrista. Apoi, întristarea lor se va transforma în bucurie când Isus va fi înviat. Ei se vor bucura şi când Isus va revărsa peste ei spiritul sfânt al lui Dumnezeu.

Comparând situaţia apostolilor cu a unei femei în durerile naşterii, Isus spune: „O femeie, când naşte, se întristează, pentru că i-a venit ceasul. Dar, când a dat naştere copilaşului, nu-şi mai aminteşte necazul de bucurie că a venit un om pe lume”. El îi încurajează pe apostoli astfel: „Aşa şi voi: vă întristaţi acum, dar eu vă voi vedea din nou şi inima vi se va bucura şi nimeni nu vă va lua bucuria” (Ioan 16:21, 22).

Înainte, apostolii nu i-au făcut cereri lui Dumnezeu în numele lui Isus. Acum Isus le spune: „În ziua aceea îi veţi adresa cereri Tatălui în numele  meu” (Ioan 16:26, Traducerea lumii noi, 2013, engl.). De ce vor trebui ei să facă acest lucru? Nu pentru că Tatăl nu doreşte să le răspundă. Dimpotrivă. Isus le spune: „Tatăl însuşi are afecţiune pentru voi, fiindcă şi voi aţi avut afecţiune pentru mine . . . ca reprezentant al Tatălui” (Ioan 16:27).

Probabil cuvintele încurajatoare ale lui Isus îi îndeamnă pe apostoli să afirme: „Prin aceasta credem că ai ieşit de la Dumnezeu”. Această convingere le va fi pusă în curând la încercare. De fapt, Isus arată ce se va întâmpla în scurt timp: „Iată că vine ceasul, şi chiar a venit, când vă veţi risipi, fiecare la casa lui, şi mă veţi lăsa singur”. Însă el îi asigură: „V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace prin mine. În lume veţi avea necazuri, dar curaj! Eu am învins lumea” (Ioan 16:30-33). Nu, Isus nu-i părăseşte. El este sigur că şi ei pot învinge lumea, înfăptuind cu fidelitate voinţa lui Dumnezeu, în ciuda încercărilor lui Satan şi ale lumii sale de a le ştirbi integritatea.