Salt la conţinut

Salt la al doilea meniu

Salt la cuprins

Martorii lui Iehova

Română

Isus – Calea, adevărul şi viaţa

 CAPITOLUL 104

Vor manifesta evreii credinţă în Dumnezeu?

Vor manifesta evreii credinţă în Dumnezeu?

IOAN 12:28-50

  • MULŢI OAMENI AUD GLASUL LUI DUMNEZEU

  • BAZA PENTRU JUDECATĂ

Este luni, 10 nisan. Isus se află în templu şi vorbeşte despre moartea sa iminentă. Preocupat de modul în care aceasta se va răsfrânge asupra numelui lui Dumnezeu, Isus spune: „Tată, glorifică-ţi numele!”. Atunci se aude un glas puternic din cer: „L-am glorificat şi îl voi mai glorifica!” (Ioan 12:27, 28).

Oamenii adunaţi acolo sunt uluiţi. Unii cred că au auzit un tunet. Alţii spun: „I-a vorbit un înger” (Ioan 12:29). Însă cel pe care tocmai l-au auzit este Iehova. Şi nu este prima ocazie în care glasul lui Dumnezeu este auzit de oameni de când Isus şi-a început serviciul.

Cu trei ani şi jumătate în urmă, la botezul lui Isus, Ioan Botezătorul l-a auzit pe Dumnezeu spunând despre Isus: „Acesta este Fiul meu, cel iubit, pe care l-am aprobat”. Mai târziu, după Paştele din 32 e.n., Isus a fost transfigurat în prezenţa lui Iacov, a lui Ioan şi a lui Petru. Cei trei bărbaţi l-au auzit pe Dumnezeu declarând: „Acesta este Fiul meu, cel iubit, pe care eu l-am aprobat! De el să ascultaţi!” (Matei 3:17; 17:5). Dar acum, în a treia ocazie, Iehova vorbeşte în auzul multor oameni.

Isus spune: „Acest glas nu s-a auzit pentru mine, ci pentru voi” (Ioan 12:30). Aceasta dovedeşte că el este într-adevăr Fiul lui Dumnezeu, promisul Mesia.

Rămânând fidel, Isus le-a lăsat oamenilor un exemplu şi a confirmat că Satan Diavolul, conducătorul lumii, merită să fie distrus. Isus zice: „Acum are loc judecata acestei lumi, acum conducătorul acestei lumi va fi aruncat afară”. Moartea iminentă a lui Isus nu va reprezenta o înfrângere, ci o victorie. El explică: „Când voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la mine oameni de orice fel” (Ioan 12:31, 32). Prin moartea sa pe un stâlp, Isus îi va atrage pe oameni la el, dându-le posibilitatea de a primi viaţă veşnică.

După ce Isus afirmă că ‘va fi înălţat’, mulţimea spune: „Am auzit din Lege că Cristosul rămâne pentru totdeauna. Cum de spui că Fiul omului trebuie să fie înălţat? Cine este acest Fiu al omului?” (Ioan 12:34). În ciuda tuturor dovezilor, chiar şi a faptului că au auzit glasul lui Dumnezeu, majoritatea oamenilor nu-l acceptă pe Isus ca adevăratul Fiu al omului, promisul Mesia.

Aşa cum a făcut şi cu alte ocazii, Isus spune despre sine că este „lumina” (Ioan 8:12; 9:5). El îndeamnă mulţimea: „Lumina va mai fi printre voi puţin timp. Umblaţi cât timp aveţi lumina, pentru ca întunericul să nu vă biruie. . . . Cât timp aveţi lumina, manifestaţi credinţă în lumină, ca să deveniţi fii ai luminii” (Ioan 12:35, 36). Apoi Isus pleacă de acolo, întrucât nu trebuie să moară în 10 nisan. El ‘va fi înălţat’, adică ţintuit pe stâlp, în 14 nisan, ziua de Paşte (Galateni 3:13).

Gândindu-ne la serviciul lui Isus, este evident că, prin lipsa lor de credinţă în el, evreii au împlinit o profeţie biblică. Isaia a prezis că ochii oamenilor aveau să fie orbiţi şi inima împietrită ca să nu se întoarcă şi să fie vindecaţi (Isaia 6:10; Ioan 12:40). Într-adevăr, cei mai mulţi evrei resping cu încăpăţânare dovezile că Isus este Salvatorul promis, Cel prin care pot obţine viaţă.

Nicodim, Iosif din Arimateea şi mulţi alţi conducători au crezut în Isus. Dar vor acţiona ei potrivit credinţei pe care o au sau şi-o vor ascunde, fie pentru că le este teamă să nu fie daţi afară din sinagogă, fie pentru că ‘iubesc gloria oamenilor’? (Ioan 12:42, 43)

Isus însuşi explică ce presupune a avea credinţă în el: „Cine crede în mine crede nu numai  în mine, ci şi în cel care m-a trimis pe mine. Şi cine mă vede pe mine îl vede şi pe cel care m-a trimis pe mine”. Adevărurile pe care Dumnezeu l-a instruit pe Isus să le predea şi pe care Isus continuă să le vestească sunt atât de importante, încât el poate spune: „Pe cel care mă nesocoteşte şi nu primeşte cuvintele mele are cine să-l judece. Cuvântul pe care l-am spus este cel care îl va judeca în ziua din urmă” (Ioan 12:44, 45, 48).

Apoi Isus încheie: „N-am vorbit de la mine, ci Tatăl, care m-a trimis, mi-a poruncit ce să spun şi ce să vorbesc. Şi ştiu că porunca lui înseamnă viaţă veşnică” (Ioan 12:49, 50). Isus ştie că în scurt timp îşi va da viaţa ca jertfă pentru oamenii care exercită credinţă în el (Romani 5:8, 9).