Salt la conţinut

Salt la cuprins

Martorii lui Iehova

Selectaţi limba Română

 CAPITOLUL 87

Faceţi planuri – Acţionaţi cu înţelepciune practică

Faceţi planuri – Acţionaţi cu înţelepciune practică

LUCA 16:1-13

  • ILUSTRAREA DESPRE ADMINISTRATORUL NEDREPT

  • „FACEŢI-VĂ PRIETENI CU AJUTORUL BOGĂŢIILOR”

Isus tocmai a spus ilustrarea despre fiul risipitor. Încasatorii de impozite, scribii şi fariseii care au auzit-o ar fi trebuit să înţeleagă că Dumnezeu este gata să-i ierte pe păcătoşii penitenţi (Luca 15:1-7, 11). Acum Isus li se adresează discipolilor săi. El face o altă ilustrare, de data aceasta despre un om bogat care află că administratorul casei sale nu se achită cum se cuvine de îndatoririle ce îi revin.

Isus spune că administratorul a fost acuzat că risipea bunurile stăpânului. Prin urmare, stăpânul îl înştiinţează că va fi dat afară. „Ce voi face”, îşi zice administratorul, „de vreme ce stăpânul meu îmi va lua administraţia? Să sap, nu sunt în stare, să cerşesc, mi-e ruşine”. Atunci, el îşi spune: „Ştiu ce voi face, pentru ca, atunci când voi fi dat afară din administraţie, oamenii să mă primească în casele lor”. El îi cheamă imediat pe datornicii stăpânului său şi îi întreabă cât îi datorează acestuia (Luca 16:3-5).

Primul îi răspunde: „O sută de baţi de ulei de măsline”. Aceasta reprezintă 2 200 de litri de ulei. Poate că datornicul avea o plantaţie mare de măslini sau era negustor de ulei. Administratorul îi spune: „Ia-ţi înapoi contractul, aşază-te şi scrie repede cincizeci [1 100 de litri]” (Luca 16:6).

Apoi administratorul îl întreabă pe alt datornic: „Şi tu, cât datorezi?”. El îi răspunde: „O sută de cori de grâu”. Aceasta reprezintă 22 000 de litri. Administratorul îi spune: „Ia-ţi înapoi contractul şi scrie optzeci”. Astfel, el îi reduce datoria cu 20 la sută (Luca 16:7).

Administratorul se ocupă încă de afacerile stăpânului său, aşadar, într-un fel, are dreptul să reducă ce îi datorează datornicii stăpânului. Reducând cantităţile datorate, el îşi face prieteni dintre cei care l-ar putea ajuta după ce îşi va pierde slujba.

La un moment dat, stăpânul află ce s-a întâmplat. Ceea ce a făcut administratorul a fost în paguba stăpânului. Însă acesta este impresionat şi îl laudă pentru că, ‘deşi a fost nedrept, a lucrat cu înţelepciune practică’. Isus adaugă: „Fiii acestui sistem au mai multă înţelepciune practică, în generaţia lor, decât fiii luminii” (Luca 16:8).

Isus nu aprobă metodele folosite de administrator, nici nu încurajează afacerile necinstite. Atunci ce vrea el să sublinieze? Isus îi îndeamnă pe discipoli: „Faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte, pentru ca, atunci când acestea vor dispărea, ei să vă primească în locuinţele veşnice” (Luca 16:9). Lecţia pe care o învăţăm de aici este că trebuie să fim prevăzători şi să avem înţelepciune practică. Slujitorii lui Dumnezeu, „fiii luminii”, trebuie să-şi folosească bunurile în mod înţelept, având în minte viitorul lor etern.

 Doar Iehova Dumnezeu şi Fiul său pot primi pe cineva în Regatul ceresc sau în Paradis pe pământ sub acest Regat. Ar trebui să ne străduim din răsputeri să cultivăm o relaţie de prietenie cu ei folosindu-ne bunurile pentru a susţine interesele Regatului. Dacă facem aşa, viitorul nostru etern va fi sigur când aurul, argintul şi alte bogăţii vor dispărea.

De asemenea, Isus spune că cei fideli în ce priveşte modul în care îşi folosesc bogăţiile sau lucrurile materiale vor fi fideli şi în chestiunile mai importante. El subliniază: „Dacă n-aţi fost fideli în bogăţiile nedrepte, cine vi le va încredinţa pe cele adevărate [precum interesele Regatului]?” (Luca 16:11).

Isus le arată discipolilor săi că li se va cere mult pentru a fi primiţi „în locuinţele veşnice”. Nimeni nu poate fi un slujitor adevărat al lui Dumnezeu şi în acelaşi timp sclav al bogăţiilor nedrepte. Isus încheie: „Niciun servitor nu poate fi sclav la doi stăpâni, pentru că sau îl va urî pe unul şi îl va iubi pe celălalt, sau se va alipi de unul şi îl va dispreţui pe celălalt. Nu puteţi fi sclavi ai lui Dumnezeu şi ai Bogăţiei” (Luca 16:9, 13).