Salt la conţinut

Salt la al doilea meniu

Salt la cuprins

Martorii lui Iehova

Română

Isus – Calea, adevărul şi viaţa

 CAPITOLUL 36

Un centurion dă dovadă de o mare credinţă

Un centurion dă dovadă de o mare credinţă

MATEI 8:5-13 LUCA 7:1-10

  • SCLAVUL UNUI OFIŢER ESTE VINDECAT

  • CEI CARE AU CREDINŢĂ VOR FI BINECUVÂNTAŢI

După ce ţine Predica de pe munte, Isus merge la Capernaum. Aici vin la el nişte bătrâni ai iudeilor, trimişi de un om care provine dintr-un alt mediu. El este centurion, un ofiţer în armata romană.

Servitorul ofiţerului, la care acesta ţine foarte mult, este grav bolnav, fiind pe moarte. Deşi este un om din naţiuni, centurionul îi cere lui Isus ajutorul. Bătrânii iudeilor îi spun lui Isus că servitorul acestui bărbat „zace în casă paralizat şi se chinuieşte cumplit”, având probabil dureri mari (Matei 8:6). Ei îl roagă pe Isus să îndeplinească cererea centurionului, spunându-i: „Merită să-l ajuţi, pentru că iubeşte naţiunea noastră şi ne-a zidit sinagoga” (Luca 7:4, 5).

Isus pleacă imediat împreună cu bătrânii spre casa ofiţerului. Când sunt aproape de casă, centurionul trimite nişte prieteni să-i spună lui Isus: „Domnule, nu te mai deranja, fiindcă nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu. De aceea nu m-am considerat demn să vin la tine” (Luca 7:6, 7). Câtă umilinţă din partea unui bărbat care obişnuieşte să dea ordine! Cuvintele sale arată şi cât de diferit este el de romani, care îşi tratează sclavii cu cruzime (Matei 8:9).

Fără îndoială, centurionul ştie că iudeii evită compania celor din alte naţiuni (Faptele 10:28). Probabil acesta este motivul pentru care ofiţerul îşi trimite prietenii să-l roage pe Isus: „Spune un cuvânt şi slujitorul meu se va vindeca” (Luca 7:7).

Când aude aceasta, Isus se miră: „Vă spun că nici chiar în Israel n-am găsit o credinţă atât de mare” (Luca 7:9). Întorcându-se la casa centurionului, prietenii săi constată că sclavul care a fost grav bolnav este acum sănătos.

După ce îl vindecă pe slujitorul centurionului, Isus se foloseşte de ocazie pentru a arăta că oamenii din naţiuni care au credinţă vor fi binecuvântaţi. El spune: „Vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus şi se vor întinde la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacob în regatul cerurilor”. Însă despre iudeii cărora le lipseşte credinţa, Isus spune că „vor fi aruncaţi în întunericul de afară. Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor” (Matei 8:11, 12).

Astfel, iudeii care nu acceptă privilegiul acordat mai întâi lor de a face parte din Regat alături de Cristos vor fi respinşi. Dar oamenii din naţiuni vor fi invitaţi să se întindă la masa lui, cu alte cuvinte, vor putea intra în „regatul cerurilor”.