Salt la conţinut

Salt la al doilea meniu

Salt la cuprins

Martorii lui Iehova

Română

Isus – Calea, adevărul şi viaţa

 CAPITOLUL 21

În sinagoga din Nazaret

În sinagoga din Nazaret

LUCA 4:16-31

  • ISUS CITEŞTE DIN SULUL LUI ISAIA

  • OAMENII DIN NAZARET ÎNCEARCĂ SĂ-L OMOARE

În Nazaret este, fără îndoială, mare agitaţie. Cu peste un an în urmă, când a plecat să fie botezat de Ioan, Isus a fost tâmplar în acest oraş. Acum însă el este cunoscut ca un bărbat care înfăptuieşte lucrări de putere. Locuitorii oraşului sunt nerăbdători să-l vadă pe Isus făcând astfel de lucrări în mijlocul lor.

Nerăbdarea lor creşte când Isus, potrivit obiceiului său, se duce la sinagogă. Serviciul religios de aici include rugăciuni şi citirea unui fragment din cărţile lui Moise, după cum se face „în sinagogi în fiecare sabat” (Faptele 15:21). Se citesc şi fragmente din cărţile profetice. Când se ridică să citească, Isus îi recunoaşte, probabil, pe mulţi oameni din anii în care venea la această sinagogă. I se înmânează sulul profetului Isaia. El găseşte locul în care se vorbeşte despre Cel uns cu spiritul lui Iehova, pasaj care în Bibliile actuale corespunde cu Isaia 61:1, 2.

Isus citeşte despre Cel prezis care urmează să le predice captivilor eliberarea, orbilor recăpătarea vederii şi să vestească anul de bunăvoinţă al lui Iehova. Isus îi înapoiază slujitorului sulul şi se aşază. Toate privirile sunt aţintite asupra lui. Atunci el le spune probabil mai multe lucruri, iar la un moment dat face şi următoarea afirmaţie importantă: „Astăzi s-a împlinit acest cuvânt din Scripturi pe care tocmai l-aţi auzit” (Luca 4:21).

Oamenii sunt uimiţi ‘de cuvintele pline de farmec ce îi ies din gură’ şi îşi spun unul altuia: „Nu este acesta fiul lui Iosif?”. Dar, dându-şi seama că ei vor să îl vadă înfăptuind lucrări de putere, asemenea acelora despre care au auzit, Isus le zice: „Fără îndoială că veţi folosi următorul proverb cu privire la mine: «Doctore, vindecă-te pe tine! Fă şi aici, în patria ta, lucrurile despre care am auzit că s-au întâmplat în Capernaum!»” (Luca 4:22, 23). Probabil că locuitorii Nazaretului se gândesc că el trebuia să facă vindecări mai întâi aici, în folosul oamenilor din regiunea sa. De aceea, poate ei consideră că Isus nu le-a acordat atenţia cuvenită.

Realizând care le sunt gândurile, Isus le aminteşte unele episoade din istoria Israelului. În Israel erau multe văduve pe timpul lui Ilie, menţionează el, însă Ilie nu a fost trimis la niciuna dintre ele. El s-a dus la o văduvă neisraelită din Sarepta, un oraş situat în apropiere de Sidon, unde a înfăptuit un miracol, salvând viaţa văduvei şi a fiului ei (1 Regi 17:8-16). Iar în zilele lui Elisei existau mulţi leproşi în Israel, dar Elisei l-a curăţat numai pe Naaman, sirianul (2 Regi 5:1, 8-14).

Cei din Nazaret ar putea considera că aceste paralele între situaţia lor şi cele două situaţii din istoria Israelului sunt în defavoarea lor, demascându-le egoismul şi lipsa de credinţă. Cum reacţionează ei? Cei aflaţi în sinagogă se înfurie, se ridică şi îl scot pe Isus afară din oraş. Ei îl duc pe culmea muntelui pe care este construit Nazaretul şi încearcă să-l arunce jos. Dar Isus scapă nevătămat. Apoi se îndreaptă spre Capernaum, situat pe ţărmul nord-vestic al Mării Galileii.