Salt la conţinut

Salt la al doilea meniu

Salt la cuprins

Martorii lui Iehova

Română

Imitaţi-le credinţa

 CAPITOLUL DOISPREZECE

El a găsit mângâiere la Dumnezeul său

El a găsit mângâiere la Dumnezeul său

1, 2. Ce s-a întâmplat în cea mai memorabilă zi din viaţa lui Ilie?

ILIE alerga prin ploaia deasă în timp ce întunericul acoperea ţinutul. Până la Izreel avea drum lung, iar el nu mai era tânăr. Totuşi, alerga neobosit, căci „mâna lui Iehova“ era peste el. Nu mai avusese niciodată atâta energie. De fapt, profetul a ajuns din urmă carul regelui Ahab şi chiar l-a depăşit! (Citeşte 1 Regi 18:46.)

2 Acum Ilie era singur pe drumul spre Izreel. Încearcă să ţi-l imaginezi cum îşi şterge picăturile de ploaie de pe faţă în timp ce aleargă şi se gândeşte la ziua memorabilă care tocmai trecuse. Fără îndoială, fusese o victorie măreaţă pentru Iehova, Dumnezeul lui Ilie, şi pentru închinarea adevărată. Departe, în urmă, pierdute în negura furtunii, se aflau culmile bătute de vânt ale muntelui Carmel, unde, prin intermediul lui Ilie, Iehova a dat în mod miraculos o puternică lovitură închinării la Baal. Sute de profeţi ai lui Baal au fost demascaţi ca şarlatani ticăloşi şi au fost executaţi pe drept. Apoi, Ilie s-a rugat ca Iehova să pună capăt secetei care afectase ţara trei ani şi jumătate. Şi a început să plouă! (1 Regi 18:18–45)

3, 4. a) Ce speranţe este posibil să-şi fi făcut Ilie în timp ce alerga spre Izreel şi de ce? b) Ce vom analiza în continuare?

3 În timp ce alerga spre Izreel, aflat la 30 de kilometri depărtare, Ilie avea inima plină de speranţă. Se gândea probabil că, în sfârşit, se ajunsese la un punct de cotitură. Cu siguranţă, regele Ahab avea să facă schimbări! După tot ce văzuse, avea să abandoneze închinarea la Baal, să împiedice acţiunile pline de răutate ale reginei Izabela şi să pună capăt persecutării slujitorilor lui Iehova.

„Ilie . . . a alergat înaintea lui Ahab până la Izreel“

4 Când lucrurile par să meargă aşa cum ne dorim, este absolut normal să ne facem unele speranţe. Poate ne gândim că împrejurările ne vor fi din ce în ce mai favorabile sau poate chiar credem că ce-a fost mai greu a trecut. Nu ne-ar mira dacă şi Ilie a gândit astfel, pentru că „era un om cu sentimente ca ale noastre“ (Iac. 5:17). În realitate însă, problemele lui Ilie erau departe de a se fi terminat. După doar câteva ore, Ilie era atât de înspăimântat şi de abătut, încât îşi dorea să moară. Ce s-a întâmplat şi cum l-a ajutat Iehova pe  profetul său să-şi recapete credinţa şi curajul? Vom vedea în continuare.

Evenimentele iau o întorsătură neaşteptată

5. De unde reiese că Ahab nu a învăţat să-l respecte mai mult pe Iehova după evenimentele de pe muntele Carmel?

5 După ce s-a întors la palatul său din Izreel, a dovedit Ahab că se schimbase? Iată ce citim: „Ahab i-a povestit Izabelei tot ce făcuse Ilie şi cum îi omorâse cu sabia pe toţi profeţii“ (1 Regi 19:1). Să observăm că, atunci când a vorbit despre evenimentele din ziua respectivă, Ahab n-a spus nimic despre Iehova, Dumnezeul lui Ilie. Fiind un om carnal, Ahab a privit acele evenimente miraculoase dintr-o perspectivă strict umană; el a văzut doar „ce făcuse Ilie“. Este clar că nu învăţase să aibă respect faţă de Iehova Dumnezeu. Dar cum a reacţionat răzbunătoarea sa soţie?

6. Ce mesaj i-a trimis Izabela lui Ilie şi ce însemna acesta?

6 Izabela s-a aprins de mânie. Furioasă, i-a trimis profetului următorul mesaj: „Aşa să facă dumnezeii, ba chiar mai rău, dacă mâine, pe vremea aceasta, nu-i voi face sufletului tău cum ai făcut tu sufletului lor!“ (1 Regi 19:2). Această ameninţare cu moartea era cât se poate de serioasă. De fapt, Izabela jurase că va plăti cu propria viaţă dacă în ziua următoare nu-l va omorî pe Ilie ca să-i răzbune pe profeţii lui Baal. Imaginează-ţi scena: Este noapte şi plouă torenţial. Ilie se află deja în Izreel şi doarme într-o locuinţă modestă. Deodată, este trezit din somn doar ca să afle cuvintele îngrozitoare transmise de mesagerul reginei. Ce efect au avut acestea asupra lui?

Copleşit de descurajare şi de frică

7. Ce efect a avut ameninţarea Izabelei asupra lui Ilie şi ce a făcut el?

7 Dacă Ilie crezuse cumva că lupta împotriva închinării la Baal era pe sfârşite, în acel moment speranţele i-au fost spulberate. Izabela era la fel de înverşunată. Foarte mulţi dintre colaboratorii fideli ai lui Ilie fuseseră deja executaţi din ordinul ei, iar acum se părea că-i venise rândul. Cum l-a afectat pe Ilie ameninţarea Izabelei? Biblia ne spune: „Lui Ilie i s-a făcut frică“. Şi-a imaginat oare Ilie moartea îngrozitoare pe care i-o pregătise Izabela? Dacă a stăruit asupra acestor gânduri, nu este de mirare că s-a descurajat. În orice caz, Ilie „a plecat să-şi scape sufletul“, adică a fugit ca să-şi salveze viaţa (1 Regi 18:4; 19:3).

Dacă vrem să ne păstrăm curajul, nu trebuie să stăruim cu mintea asupra pericolelor care ne înspăimântă

8. a) În ce moment s-a lăsat Petru copleşit de teamă asemenea lui Ilie? b) Ce lecţie învăţăm de la Ilie şi de la Petru?

8 Ilie nu este singurul om al credinţei care a fost copleşit de frică. Mult mai târziu, apostolul Petru a ajuns într-o situaţie asemănătoare. Când Isus i-a dat putere să meargă pe ape, Petru a început să se uite la  vijelie. Atunci şi-a pierdut curajul şi a început să se scufunde. (Citeşte Matei 14:30.) Din exemplul lui Ilie şi al lui Petru desprindem o lecţie valoroasă: Dacă vrem să ne păstrăm curajul, nu trebuie să stăruim cu mintea asupra pericolelor care ne înspăimântă. Trebuie să ne păstrăm privirea aţintită asupra Sursei speranţei şi a puterii noastre.

„Destul!“

9. Descrieţi călătoria lui Ilie şi starea sa de spirit în timp ce fugea de Izabela.

9 Îngrozit, Ilie a fugit spre sud-vest. El a parcurs aproximativ 150 de kilometri până la Beer-Şeba, un orăşel aflat aproape de hotarul sudic al lui Iuda. L-a lăsat acolo pe slujitorul său şi s-a dus singur în pustiu. Relatarea spune că a mers „cale de o zi“. Ni-l putem imagina, aşadar, pornind la drum în zori, probabil fără să-şi ia hrană cu el. Soarele ardea cu putere, iar Ilie, deprimat şi cuprins de spaimă, mergea prin ţinutul acela stâncos şi sălbatic. Pe măsură ce soarele devenea tot mai roşu şi dispărea la orizont, Ilie se simţea din ce în ce mai slăbit. Secătuit de puteri, el s-a aşezat sub o tufă de grozamă, singurul loc unde se putea adăposti în acel ţinut dezolant (1 Regi 19:4).

10, 11. a) Ce semnificaţie a avut rugăciunea pe care a făcut-o Ilie? b) Folosind versetele biblice menţionate în finalul paragrafului 11, descrieţi sentimentele altor slujitori fideli ai lui Iehova.

10 Ajuns în pragul disperării, Ilie s-a rugat să moară. „Nu sunt mai bun decât strămoşii mei!“, a spus el. Ilie ştia că strămoşii săi erau doar ţărână şi oase în mormânt şi nu mai puteau să facă vreun bine nimănui (Ecl. 9:10). El se simţea la fel de lipsit de valoare ca rămăşiţele strămoşilor săi. Nu este deloc surprinzător că a strigat: „Destul!“. Ce rost mai avea să trăiască?

11 Ar trebui oare să ne şocheze faptul că un slujitor al lui Dumnezeu a ajuns atât de descurajat? Nu neapărat. În Biblie citim despre unii oameni fideli, bărbaţi şi femei deopotrivă, care au fost atât de mâhniţi, încât şi-au dorit să moară. Printre ei se numără Rebeca, Iacob, Moise şi Iov (Gen. 25:22; 37:35; Num. 11:13–15; Iov 14:13).

12. În ce privinţă este bine să imiţi exemplul lui Ilie când te simţi descurajat?

12 În prezent, trăim ‘timpuri critice cărora cu greu li se face faţă’. De aceea, nu ne surprinde că mulţi oameni, chiar şi unii slujitori fideli ai lui Dumnezeu, trec prin momente de descurajare (2 Tim. 3:1). Dacă vei ajunge cândva într-o situaţie disperată, urmează exemplul lui Ilie: Varsă-ţi inima înaintea lui Dumnezeu! La urma urmelor, Iehova este „Dumnezeul oricărei mângâieri“. (Citeşte 2 Corinteni 1:3, 4.) I-a oferit el mângâiere lui Ilie?

 Iehova l-a susţinut pe profetul său

13, 14. a) Cum şi-a arătat Iehova grija faţă de profetul său când acesta a fost descurajat? b) De ce este încurajator că Iehova cunoaşte totul despre fiecare dintre noi, inclusiv limitele noastre?

13 Cum crezi că s-a simţit Iehova când a privit din ceruri şi l-a văzut pe profetul său iubit stând sub acea tufă în pustiu şi rugându-se să moară? Nu este nevoie să ghicim. După ce Ilie a adormit, Iehova a trimis la el un înger. Acesta l-a trezit atingându-l uşor şi i-a spus: „Scoală-te şi mănâncă!“. Îngerul îi pregătise o mâncare simplă, pâine caldă şi apă, iar Ilie a mâncat. I-a mulţumit el îngerului? Relatarea spune doar că profetul a mâncat, a băut şi s-a culcat din nou. Era oare atât de mâhnit, încât nu putea să vorbească? Nu ştim. Însă, indiferent cum au stat lucrurile, îngerul l-a trezit şi a doua oară, probabil înainte de răsăritul soarelui. El l-a îndemnat din nou pe Ilie: „Scoală-te şi mănâncă“. Apoi a adăugat aceste cuvinte remarcabile: „Fiindcă drumul este prea lung pentru tine!“ (1 Regi 19:5–7).

14 Datorită perspicacităţii pe care i-a dat-o Dumnezeu, îngerul ştia unde mergea Ilie. El ştia totodată că Ilie nu avea forţa necesară să parcurgă un drum atât de lung. Cât de mângâietor este să-i slujim unui Dumnezeu care ne cunoaşte obiectivele şi limitele mai bine decât noi! (Citeşte Psalmul 103:13, 14.) Cum l-a ajutat pe Ilie mâncarea pregătită de înger?

15, 16. a) Ce a putut face Ilie datorită hranei primite de la Iehova? b) De ce trebuie să fim recunoscători pentru modul în care ne susţine Iehova în prezent?

15 Biblia spune: „El s-a sculat, a mâncat şi a băut, iar apoi, cu puterea pe care i-a dat-o mâncarea aceasta, a mers patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi până la muntele adevăratului Dumnezeu, până la Horeb“ (1 Regi 19:8). Aşa cum făcuse Moise cu aproximativ şase secole înaintea lui şi aşa cum a făcut Isus cu aproape zece secole după el, Ilie n-a mâncat 40 de zile şi 40 de nopţi (Ex. 34:28; Luca 4:1, 2). Acea mâncare nu i-a înlăturat toate problemele, dar l-a întărit în mod miraculos. Ţi-l poţi imagina pe acest bărbat în vârstă înaintând anevoios prin pustiu zi de zi, săptămână de săptămână, timp de aproape o lună şi jumătate?

16 Şi în prezent Iehova îi întăreşte pe slujitorii săi. El nu le oferă în mod miraculos hrană fizică, dar face un lucru mult mai important: se îngrijeşte de ei din punct de vedere spiritual (Mat. 4:4). Când învăţăm despre Dumnezeu din Cuvântul său şi din publicaţiile bazate pe Biblie ne simţim întăriţi pe plan spiritual. Hrana spirituală pe care o asimilăm nu ne înlătură toate problemele, dar ne poate ajuta să suportăm situaţii care altfel ar fi de nesuportat. De asemenea, ea ne conduce spre „viaţa veşnică“ (Ioan 17:3).

17. Unde s-a dus Ilie şi de ce avea acest loc o mare însemnătate istorică?

 17 Ilie a mers pe jos aproape 320 de kilometri până a ajuns în cele din urmă la muntele Horeb (muntele Sinai). Acesta era un loc cu mare însemnătate istorică. Aici, Iehova Dumnezeu, prin intermediul unui înger, i se arătase cu mult timp în urmă lui Moise în tufa de mărăcini care ardea şi tot aici, puţin mai târziu, Iehova încheiase legământul Legii cu Israelul. La Horeb, Ilie s-a adăpostit într-o peşteră.

Cum l-a mângâiat şi l-a întărit Iehova pe profetul său

18, 19. a) Ce întrebare i-a pus lui Ilie mesagerul lui Iehova şi ce a răspuns Ilie? b) Aşa cum reiese din cuvintele sale, care au fost cele trei motive de descurajare ale lui Ilie?

18 La Horeb, „cuvântul“ lui Iehova — transmis probabil printr-un înger — i-a adresat această întrebare simplă: „Ce faci aici, Ilie?“. Se pare că întrebarea a fost pusă pe un ton blând, întrucât Ilie a considerat-o o invitaţie de a-şi exprima sentimentele. Şi chiar asta a făcut! El a spus: „Am fost cu adevărat gelos pentru Iehova, Dumnezeul armatelor, căci fiii lui Israel au părăsit legământul tău, au dărâmat altarele tale, i-au omorât cu sabia pe profeţii tăi şi numai eu am mai rămas. Şi ei caută să-mi ia sufletul“ (1 Regi 19:9, 10). Cuvintele lui Ilie dezvăluie cel puţin trei motive pentru care avea spiritul abătut.

19 În primul rând, Ilie a avut sentimentul că lucrarea sa a fost zadarnică. Deşi ani de zile fusese „cu adevărat gelos pentru Iehova“, punând numele sfânt al lui Dumnezeu şi închinarea la el mai presus de orice, Ilie a constatat că situaţia se înrăutăţise. Poporul era în continuare răzvrătit şi lipsit de credinţă, în timp ce închinarea falsă era tot mai răspândită. În al doilea rând, Ilie s-a simţit singur. „Numai eu am mai rămas“, a spus el, ca şi cum ar fi fost singurul israelit care îi mai slujea lui Iehova. În al treilea rând, lui Ilie i-a fost frică. Mulţi dintre ceilalţi profeţi adevăraţi fuseseră deja ucişi, iar el era convins că acum îi venise rândul. Probabil că lui Ilie nu i-a fost uşor să recunoască ce simţea, dar el n-a permis ca mândria sau ruşinea să-l împiedice să-şi exprime sentimentele. El şi-a deschis inima înaintea lui Dumnezeu în rugăciune, fiind astfel un bun exemplu pentru toţi oamenii fideli (Ps. 62:8).

20, 21. a) Descrieţi ce a văzut Ilie de la intrarea peşterii de pe muntele Horeb. b) Ce lecţie importantă a învăţat Ilie văzând manifestările de putere ale lui Iehova?

20 Cum a reacţionat Iehova la temerile şi îngrijorările lui Ilie? Îngerul i-a spus profetului să stea la intrarea peşterii. El a ascultat, fără să ştie ce avea să urmeze. Deodată, a început să bată un vânt puternic. Zgomotul trebuie să fi fost asurzitor, pentru că vântul bătea  atât de tare, încât despica munţii şi sfărâma stâncile! Încearcă să ţi-l imaginezi pe Ilie cum îşi acoperă ochii cu o mână, iar cu cealaltă îşi ţine strâns veşmântul gros din păr în timp ce rafalele de vânt i-l izbesc de corp. Apoi un cutremur a zguduit regiunea. Ilie abia reuşea să se ţină pe picioare, deoarece pământul a început să se clatine cu putere! Nici nu şi-a venit bine în fire că un foc mare a trecut pe-acolo, obligându-l să se retragă în peşteră pentru a se feri de căldura dogoritoare (1 Regi 19:11, 12).

Iehova şi-a folosit puterea uluitoare pentru a-l mângâia şi a-l încuraja pe Ilie

21 De fiecare dată, relatarea ne aminteşte că Iehova nu era în acele manifestări spectaculoase ale forţelor naturii. Ilie ştia că Iehova nu era un zeu mitic al naturii, ca Baal, care era considerat de închinătorii săi creduli drept „călăreţul norilor“, sau zeul care aducea ploaia. Iehova este adevărata Sursă a tuturor forţelor uluitoare din natură, însă măreţia lui depăşeşte cu mult orice lucru creat de el. Nici măcar cerurile nu-l pot cuprinde! (1 Regi 8:27) Cum l-au ajutat toate acestea pe Ilie? Să ne amintim că lui i se făcuse frică. Întrucât Iehova — un Dumnezeu care dispune de o putere copleşitoare — era alături de el, Ilie nu avea niciun motiv să se teamă de Ahab şi de Izabela! (Citeşte Psalmul 118:6.)

22. a) Cum l-a asigurat acel „glas liniştit şi domol“ pe Ilie că nu era lipsit de valoare? b) Cine este posibil să fi fost sursa acelui „glas liniştit şi domol“? (Vezi nota de subsol.)

22 După ce focul a trecut, s-a aşternut o mare tăcere, iar Ilie a auzit „un glas liniştit şi domol“ *, care l-a invitat din nou să se exprime. Şi Ilie şi-a deschis inima, vorbind pentru a doua oară despre îngrijorările sale. Probabil că lucrul acesta l-a făcut să se simtă mai bine. Cert este că Ilie a găsit şi mai multă mângâiere în ceea ce i-a spus acel „glas liniştit şi domol“. Iehova l-a asigurat pe Ilie că nu era nici pe departe lipsit de valoare. Cum anume? Dumnezeu i-a dezvăluit o mare parte din ceea ce urma să facă în lupta împotriva închinării la Baal în Israel. Aşadar, lucrarea lui Ilie nu fusese zadarnică, deoarece scopul lui Dumnezeu continua să se împlinească şi nimeni nu-i putea sta împotrivă. În plus,  Ilie încă avea un rol în acest scop, fiindcă Iehova i-a dat o nouă misiune, precum şi unele instrucţiuni concrete pentru a o îndeplini (1 Regi 19:12–17).

23. Ce a făcut Iehova pentru a alunga sentimentele de singurătate ale lui Ilie?

23 Dar ce se poate spune despre sentimentele de singurătate pe care le-a avut Ilie? Iehova a făcut două lucruri în această privinţă. Mai întâi, i-a spus lui Ilie să-l ungă profet pe Elisei, care avea să fie, în cele din urmă, succesorul său. Acest bărbat mai tânăr urma să-l însoţească şi să-l ajute pe Ilie mai mulţi ani. Cât de mângâietor şi cât de practic a fost ajutorul oferit de Iehova! După aceea, Iehova i-a dat o veste extraordinară: „Am lăsat în Israel şapte mii de bărbaţi, toţi genunchii care nu s-au plecat înaintea lui Baal şi toate gurile care nu l-au sărutat“ (1 Regi 19:18). Aşadar, Ilie nu era singur. El trebuie să se fi simţit foarte încurajat când a aflat că mii de israeliţi fideli refuzaseră să se închine la Baal. Pentru ei, era important ca Ilie să-şi continue cu fidelitate serviciul şi să le dea un bun exemplu, arătând o loialitate de nezdruncinat faţă de Iehova în acele timpuri întunecate. Ilie trebuie să fi fost profund mişcat de acele cuvinte transmise prin mesagerul lui Iehova, ‘glasul liniştit şi domol’ al Dumnezeului său.

Dacă îi permitem să ne îndrume, Biblia poate fi asemenea acelui „glas liniştit şi domol“

24, 25. a) În ce sens putem asculta în prezent ‘glasul liniştit şi domol’ al lui Iehova? b) De ce putem fi siguri că Ilie a acceptat mângâierea pe care i-a oferit-o Iehova?

24 La fel ca Ilie, poate că şi noi suntem uluiţi de forţele impresionante ale naturii evidente în creaţie, iar aceasta pe bună dreptate. Creaţia reflectă în mod incontestabil puterea Creatorului nostru (Rom. 1:20). Şi în prezent, Iehova doreşte să-şi folosească puterea nelimitată pentru a-i ajuta pe slujitorii săi fideli (2 Cron. 16:9). Însă Dumnezeu ne vorbeşte în principal prin Cuvântul său, Biblia. (Citeşte Isaia 30:21.) Într-un anumit sens, dacă îi permitem să ne îndrume, Biblia poate fi asemenea acelui „glas liniştit şi domol“. În paginile ei, Iehova ne corectează, ne încurajează şi ne asigură de iubirea sa.

25 A acceptat Ilie mângâierea pe care i-a oferit-o Iehova la muntele Horeb? Cu siguranţă! Nu după mult timp, el şi-a reluat activitatea, dovedindu-se acelaşi profet fidel şi plin de îndrăzneală care luptase împotriva închinării false. Dacă vom medita şi noi la cuvintele inspirate ale lui Dumnezeu, la „mângâierea din Scripturi“, vom putea imita credinţa lui Ilie (Rom. 15:4).

^ par. 22 ‘Glasul liniştit şi domol’ a fost probabil al aceluiaşi spirit care fusese folosit pentru a transmite „cuvântul lui Iehova“, aşa cum se menţionează în 1 Regi 19:9. În versetul 15, acest spirit este numit simplu „Iehova“. Ne-am putea duce cu gândul la îngerul pe care Iehova l-a trimis să conducă Israelul prin pustiu şi despre care a zis: „Numele meu este în el“ (Ex. 23:21). Desigur, nu vrem să fim dogmatici în această privinţă, dar este demn de remarcat că în existenţa sa preumană, Isus a slujit în calitate de ‘Cuvânt’. El a fost Purtătorul de cuvânt special prin care Iehova le-a transmis mesaje slujitorilor săi (Ioan 1:1).