Salt la conţinut

Salt la cuprins

Martorii lui Iehova

Selectaţi limba Română

 CAPITOLUL ŞAPTESPREZECE

„Iată sclava lui Iehova!“

„Iată sclava lui Iehova!“

1, 2. a) Cum a salutat-o pe Maria străinul care a venit s-o viziteze? b) În ce sens se afla Maria într-un moment de cotitură din viaţa ei?

MARIA îl privea cu ochi mari pe vizitatorul care tocmai intrase în casa ei. Acesta nu a întrebat nici de tatăl ei, nici de mama ei; venise în mod special pentru ea! Nu putea fi din Nazaret; de asta era sigură. Într-un orăşel ca Nazaretul, un străin s-ar fi remarcat imediat. De fapt, acest străin s-ar fi remarcat oriunde. El i s-a adresat Mariei într-un mod cu totul neobişnuit: „Pacea să fie cu tine, femeie căreia i s-a arătat o mare favoare! Iehova este cu tine“. (Citeşte Luca 1:26–28.)

2 Aşa face cititorul Scripturilor cunoştinţă cu Maria, fiica lui Eli, din oraşul Nazaret, situat în Galileea. Ea se afla într-un moment de cotitură din viaţa ei. Era logodită cu tâmplarul Iosif, un bărbat care nu era bogat, dar care avea o credinţă puternică. Viitorul ei părea bine conturat: urma să ducă o viaţă simplă ca soţie a lui Iosif, alături de care avea să muncească şi să-şi întemeieze o familie. Însă iată că acum acest vizitator neaşteptat îi încredinţa o misiune de la Dumnezeu, o responsabilitate ce avea să-i schimbe viaţa.

3, 4. Pentru a o cunoaşte mai bine pe Maria, de ce anume trebuie să facem abstracţie şi la ce trebuie să ne concentrăm?

3 Deşi pentru unii pare surprinzător, Biblia nu dă prea multe detalii despre Maria. Spune puţine lucruri despre trecutul său, şi mai puţine despre personalitatea sa şi nimic despre înfăţişare. Totuşi, ceea ce consemnează Cuvântul lui Dumnezeu despre Maria este într-adevăr grăitor.

4 Dacă dorim s-o cunoaştem pe Maria, trebuie să privim dincolo de multele idei preconcepute pe care le predau diferite religii despre ea. Aşadar, să facem abstracţie de nenumăratele „reprezentări“ ale Mariei în marmură, în ghips sau pe pânză, să facem abstracţie de teologia şi dogmele complicate ce îi conferă acestei femei umile titluri înalte precum „Maica lui Dumnezeu“ sau „Regina cerurilor“ şi să ne concentrăm asupra a ceea ce spune Biblia despre ea. Astfel, vom afla lucruri extraordinare despre credinţa Mariei şi vom vedea cum putem să-i imităm exemplul.

 Vizita unui înger

5. a) Ce ne spune despre Maria reacţia pe care a avut-o la salutul îngerului Gabriel? b) Ce lecţie importantă învăţăm de la Maria?

5 Vizitatorul Mariei nu era un om. Era îngerul Gabriel. Când l-a auzit numind-o „femeie căreia i s-a arătat o mare favoare“, Maria „s-a tulburat mult“, întrebându-se care putea fi semnificaţia acestui salut neobişnuit (Luca 1:29). Cine îi arăta mare favoare? Maria nu aştepta să găsească o favoare deosebită în ochii oamenilor. Îngerul îi vorbea despre favoarea lui Iehova Dumnezeu. Deşi îşi dorea să aibă favoarea lui Dumnezeu, Maria nu a considerat cu îngâmfare că se bucura de ea. Putem învăţa şi noi ceva din atitudinea Mariei. Dacă ne străduim să obţinem favoarea divină şi nu considerăm cu îngâmfare că o avem deja, vom înţelege adevărul important de care Maria era pe deplin conştientă: Dumnezeu li se împotriveşte celor trufaşi, dar îi iubeşte şi îi susţine pe cei modeşti şi umili (Iac. 4:6).

Maria nu a considerat cu îngâmfare că se bucura de favoarea lui Dumnezeu

6. Despre ce privilegiu i-a vorbit îngerul Mariei?

6 Maria avea nevoie de umilinţă, întrucât îngerul i-a vorbit despre un privilegiu aproape inimaginabil. El i-a spus că urma să poarte în pântecele ei un copil care avea să fie cel mai important om din toate timpurile. Gabriel i-a zis: „Iehova Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatăl său. El va domni peste casa lui Iacob pentru totdeauna şi regatul său nu va avea sfârşit“ (Luca 1:32, 33). Cu siguranţă, Maria cunoştea promisiunea pe care Dumnezeu i-o făcuse lui David cu mai bine de o mie de ani în urmă, şi anume că unul dintre descendenţii lui va domni veşnic (2 Sam. 7:12, 13). Prin urmare, fiul ei avea să fie Mesia, pe care poporul lui Dumnezeu îl aştepta de secole!

Îngerul Gabriel i-a vorbit Mariei despre un privilegiu aproape inimaginabil

7. a) Ce a dezvăluit întrebarea Mariei despre ea? b) Ce pot învăţa tinerii de la Maria?

7 În plus, îngerul i-a spus că fiul ei „va fi numit Fiul Celui Preaînalt“. Însă cum era posibil ca o femeie să dea naştere Fiului lui Dumnezeu? De fapt, cum era posibil ca Maria să dea naştere unui copil? Era logodită cu Iosif, dar încă nu erau căsătoriţi. Maria a pus această întrebare în mod deschis: „Cum se va face aceasta, de vreme ce n-am relaţii intime cu vreun bărbat?“ (Luca 1:34). Să observăm că Maria a vorbit despre virginitatea ei fără a se ruşina în vreun fel. Dimpotrivă, ea îşi preţuia castitatea. Astăzi, mulţi tineri se grăbesc să-şi piardă virginitatea şi râd de cei care rămân caşti. Dar,  chiar dacă lumea s-a schimbat, Iehova nu se schimbă (Mal. 3:6). La fel ca pe timpul Mariei, Dumnezeu îi apreciază pe cei ce respectă normele sale morale. (Citeşte Evrei 13:4.)

8. Cum putea Maria, deşi era imperfectă, să dea naştere unui copil perfect?

8 Deşi era o slujitoare fidelă a lui Dumnezeu, Maria era imperfectă. Aşadar, cum putea ea să dea naştere unui copil perfect, Fiului lui Dumnezeu? Gabriel a explicat: „Spiritul sfânt va veni peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va acoperi cu umbra sa. Astfel, şi cel ce se va naşte va fi numit sfânt, Fiul lui Dumnezeu“ (Luca 1:35). Sfânt înseamnă „curat“, „pur“, „sacru“. În mod normal, un om le transmite urmaşilor starea sa păcătoasă, necurată. În cazul Mariei însă, Iehova avea să înfăptuiască un miracol unic. El avea să transfere viaţa Fiului său din cer în pântecele ei, iar apoi avea să-şi folosească forţa activă, adică spiritul sfânt, pentru a o „acoperi cu umbra sa“, protejând astfel copilul de orice urmă de păcat. A crezut Maria în promisiunea îngerului? Cum a reacţionat ea?

Reacţia Mariei la vestea îngerului

9. a) De ce nu au dreptate scepticii când pun la îndoială relatarea despre Maria? b) Cum i-a întărit Gabriel Mariei credinţa?

9 Scepticii, printre care se numără şi unii teologi ai creştinătăţii, se îndoiesc că o femeie virgină a putut da naştere unui copil. În pofida vastei lor cunoştinţe, ei nu înţeleg un adevăr simplu, exprimat de îngerul Gabriel: „La Dumnezeu niciun cuvânt nu rămâne neîmplinit“ (Luca 1:37). Maria a crezut cuvintele îngerului, întrucât avea o credinţă puternică. Totuşi, credinţa ei nu a fost credulitate. Ca orice om raţional, ea şi-a întemeiat credinţa pe dovezi. Pe lângă lucrurile pe care le ştia deja, Maria a primit dovezi suplimentare. Gabriel i-a vorbit despre un alt miracol: Dumnezeu îi redase capacitatea de procreare Elisabetei, o rudă mai în vârstă a Mariei, despre care se ştia de mult timp că era stearpă.

10. Deşi era o onoare să devină mama Fiului lui Dumnezeu, de ce nu a fost acest lucru uşor pentru Maria?

10 Aşadar, ce avea să facă Maria? Ea primise o misiune, precum şi dovezi că Dumnezeu urma să împlinească tot ce-i spusese Gabriel. Totuşi, Maria avea temerile ei, iar acest privilegiu presupunea şi dificultăţi. În primul rând, era vorba de logodna cu Iosif. Avea el s-o mai accepte ca soţie ţinând cont că era însărcinată? În al doilea rând, misiunea în sine era o responsabilitate imensă, care ar fi putut s-o sperie. Urma să poarte în pântece viaţa celei mai preţioase fiinţe create de Dumnezeu: Fiul său iubit! Maria trebuia să-l îngrijească şi să-l ocrotească într-o lume rea cât timp acesta avea să fie doar un copilaş lipsit de apărare. Într-adevăr, o responsabilitate uriaşă!

11, 12. a) Cum au reacţionat unii bărbaţi puternici şi fideli când Dumnezeu le-a încredinţat o misiune dificilă? b) Ce a dezvăluit despre Maria răspunsul pe care i l-a dat ea îngerului?

 11 Biblia arată că uneori chiar bărbaţi fideli şi puternici au ezitat să accepte o sarcină dificilă din partea lui Dumnezeu. Moise a invocat motivul că nu era un om cu vorbirea uşoară pentru a sluji ca purtător de cuvânt al lui Iehova (Ex. 4:10). Ieremia a spus că era „doar un copil“, considerându-se prea tânăr pentru misiunea încredinţată de Dumnezeu (Ier. 1:6). Iar Iona a fugit de misiunea primită! (Iona 1:3) Cum a reacţionat însă Maria?

12 Cuvintele ei simple, ce vădesc un spirit umil şi supus, au o semnificaţie deosebită pentru toţi oamenii cu credinţă. Ea i-a răspuns lui Gabriel: „Iată sclava lui Iehova! Să mi se facă după cuvintele tale“ (Luca 1:38). O sclavă era cea mai umilă dintre servitoare, iar viaţa ei era cu totul în mâinile stăpânului. Astfel, răspunsul Mariei dezvăluie sentimentele pe care le avea faţă de Stăpânul ei, Iehova. Maria ştia că în mâinile lui era în siguranţă, că Dumnezeu este loial cu cei loiali lui şi că îi va binecuvânta eforturile de a se achita de această responsabilitate dificilă (Ps. 18:25).

Maria ştia că era în siguranţă în mâinile lui Iehova, un Dumnezeu loial

13. Cum ne poate fi de folos exemplul Mariei dacă ceea ce pretinde Dumnezeu de la noi ni se pare greu sau chiar imposibil?

13 Uneori, Dumnezeu ne cere şi nouă să facem lucruri ce ne-ar putea părea grele sau chiar imposibile. Totuşi, el ne oferă în Cuvântul său nenumărate motive să avem încredere în el şi să ne lăsăm cu totul în grija sa, asemenea Mariei (Prov. 3:5, 6). Vom fi dispuşi să facem aşa? Dacă da, Iehova ne va răsplăti, oferindu-ne şi mai multe motive să avem încredere în el.

Vizita la Elisabeta

14, 15. a) Cum a răsplătit-o Iehova pe Maria când a mers în vizită la Elisabeta şi la Zaharia? b) Ce dezvăluie despre Maria cuvintele sale consemnate în Luca 1:46–55?

14 Ceea ce i-a spus îngerul Gabriel despre Elisabeta a însemnat mult pentru Maria. Dintre toate femeile din lume, cine putea s-o înţeleagă mai bine? Maria a plecat în grabă spre regiunea muntoasă a lui Iuda, făcând, probabil, o călătorie de trei sau patru zile. Când a intrat în casa Elisabetei şi a soţului acesteia, preotul Zaharia, ea a primit de la Iehova alte dovezi care aveau să-i întărească credinţa. Cum a auzit salutul Mariei, Elisabeta a simţit că pruncul i-a săltat în pântece de bucurie. Ea s-a umplut de spirit sfânt şi a  numit-o pe Maria „mama Domnului meu“. Dumnezeu îi dezvăluise Elisabetei că fiul Mariei avea să fie Domnul ei, adică Mesia. Mai mult, ea a fost inspirată s-o laude pe Maria pentru credinţa şi supunerea sa. „Fericită este cea care a crezut“, a spus Elisabeta (Luca 1:39–45). Într-adevăr, tot ceea ce Iehova îi promisese Mariei avea să se împlinească negreşit!

Prietenia dintre Maria şi Elisabeta a fost o binecuvântare pentru amândouă

15 Apoi a vorbit şi Maria. Ceea ce a spus ea atunci a fost atent consemnat în Cuvântul lui Dumnezeu. (Citeşte Luca 1:46–55.) Acesta este cel mai lung pasaj biblic ce conţine cuvintele Mariei, dezvăluind multe despre ea. Laudele pe care i le-a adus lui Iehova pentru privilegiul de a fi mama lui Mesia dovedesc recunoştinţa  ei. Cuvintele prin care a arătat că Iehova îi umileşte pe cei trufaşi şi puternici, dar îi ajută pe cei de condiţie umilă care caută să-i slujească arată profunzimea credinţei ei. Tot din spusele ei ne dăm seama şi de vastitatea cunoştinţelor pe care le avea din Biblie. Potrivit unei estimări, ea a făcut peste 20 de referiri la Scripturile ebraice! *

16, 17. a) Cum au arătat Maria şi, mai târziu, fiul ei o atitudine pe care trebuie s-o imităm? b) De ce binecuvântare ne aminteşte vizita Mariei la Elisabeta?

16 Evident, Maria a meditat profund la Cuvântul lui Dumnezeu. Totuşi, ea şi-a păstrat umilinţa, preferând să lase Scripturile să vorbească decât să-şi prezinte propriile idei. Fiul care creştea acum în pântecele ei avea să demonstreze într-o zi acelaşi spirit. „Învăţătura pe care o predau eu nu este a mea, ci a celui care m-a trimis“, a spus el mai târziu (Ioan 7:16). Am putea să ne întrebăm şi noi: Arăt eu acelaşi respect faţă de Cuvântul lui Dumnezeu? Sau îmi place să-mi prezint propriile idei şi învăţături? Maria a avut cu siguranţă atitudinea corectă.

17 Maria a rămas cu Elisabeta aproximativ trei luni, timp în care, fără îndoială, cele două femei s-au încurajat reciproc (Luca 1:56). Relatarea biblică emoţionantă despre această vizită ne aminteşte că prieteniile sunt o binecuvântare. Dacă ne facem prieteni care îl iubesc cu adevărat pe Iehova Dumnezeu, în mod sigur vom progresa spiritualiceşte şi ne vom apropia mai mult de el (Prov. 13:20). Dar să revenim la Maria, care, în cele din urmă, a trebuit să se întoarcă acasă. Cum avea să reacţioneze Iosif la aflarea veştii că Maria era însărcinată?

Maria şi Iosif

18. Ce i-a dezvăluit Maria lui Iosif şi cum a reacţionat el?

18 Probabil, Maria nu a aşteptat ca sarcina să devină vizibilă. Trebuia să-i dezvăluie lui Iosif adevărul. Însă înainte de a vorbi cu el, poate că s-a gândit cum avea să reacţioneze acest om cinstit şi temător de Dumnezeu. Totuşi, ea i-a vorbit sincer despre tot ce i se întâmplase. Nu este greu să ne imaginăm cât de tulburat a fost Iosif. El îşi dorea s-o creadă, întrucât o iubea. Dar se părea că Maria îi fusese infidelă. Biblia nu descrie frământările şi gândurile lui Iosif, însă arată că acesta s-a hotărât să divorţeze de ea, deoarece, la vremea aceea, logodnicii erau consideraţi ca şi căsătoriţi. Dar, pentru că nu voia s-o facă de ruşine în faţa oamenilor sau să provoace un scandal, Iosif a decis să divorţeze de Maria în secret (Mat.  1:18, 19). Maria trebuie să fi suferit mult să-l vadă pe acest bărbat bun frământându-se din cauza acestei situaţii nemaiîntâlnite. Totuşi, ea nu s-a lăsat pradă amărăciunii şi nu l-a învinuit pe Iosif pentru că nu o credea.

19. Cum l-a ajutat Iehova pe Iosif să facă ceea ce trebuia?

19 Iehova l-a ajutat cu bunăvoinţă pe Iosif să acţioneze cum trebuia. Într-un vis, un înger al lui Dumnezeu i-a confirmat că Maria rămăsese însărcinată printr-un miracol. Acest lucru i-a redat liniştea. Astfel, Iosif a făcut ceea ce Maria făcuse de la bun început: a acţionat potrivit îndrumării lui Iehova. S-a căsătorit cu Maria şi s-a pregătit să se achite de responsabilitatea unică de a-l creşte pe Fiul lui Iehova (Mat. 1:20–24).

20, 21. Ce pot învăţa de la Maria şi Iosif cuplurile căsătorite şi cei care doresc să se căsătorească?

20 Chiar dacă au trăit cu 2 000 de ani în urmă, Iosif şi Maria sunt un exemplu pentru cuplurile căsătorite şi pentru cei care intenţionează să se căsătorească. Când o vedea pe Maria cum se achita de responsabilităţile de soţie şi de mamă, Iosif trebuie să fi fost foarte recunoscător pentru îndrumarea primită prin îngerul lui Iehova! El trebuie să fi înţeles cât de important era să se bizuie pe Iehova în luarea deciziilor majore (Ps. 37:5; Prov. 18:13). Cu siguranţă, Iosif a continuat să fie atent şi iubitor când a avut de luat decizii în calitate de cap al familiei.

21 Dar ce putem învăţa din faptul că Maria a fost dispusă să se căsătorească cu Iosif? Deşi la început Iosif nu a crezut-o, Maria a avut răbdare ca el să ia o decizie, deoarece el urma să fie capul familiei. În mod sigur, Maria a înţeles importanţa răbdării. Ce exemplu bun este ea pentru femeile creştine din zilele noastre! De asemenea, Iosif şi Maria au învăţat din toate acestea cât de valoroase sunt sinceritatea şi comunicarea deschisă. (Citeşte Proverbele 15:22.)

22. Care a fost temelia căsniciei lui Iosif şi a Mariei şi ce perspectivă aveau ei?

22 Iosif şi Maria au pus cea mai bună temelie căsniciei lor. Amândoi l-au iubit foarte mult pe Iehova Dumnezeu şi au dorit să-i bucure inima fiind părinţi responsabili şi plini de grijă. Desigur, îi aşteptau binecuvântări mai mari, dar şi încercări pe măsură. Ei aveau o perspectivă unică: să-l crească pe Isus, care urma să devină cel mai mare om din toate timpurile.

^ par. 15 Se pare că Maria a amintit şi cuvintele Anei, o femeie fidelă, care a fost şi ea binecuvântată de Iehova cu un fiu. (Vezi chenarul „Două rugăciuni remarcabile“ din capitolul 6.)