1, 2. Cum spera probabil Petru că vor reacţiona oamenii la mesajul predicat de Isus în Capernaum, dar care a fost reacţia lor?

PETRU se uita cu nerăbdare în jur la feţele celor ce îl ascultau pe Isus. Cu toţii se aflau în sinagoga din Capernaum. Petru locuia în acest oraş de pe ţărmul nordic al Mării Galileii, unde avea o afacere în domeniul pescuitului. Tot aici locuiau mulţi dintre prietenii săi, dintre rudele sale şi dintre partenerii săi de afaceri. Fără îndoială, Petru spera că şi concetăţenii lui aveau să-l privească pe Isus aşa cum îl privea el. Nădăjduia că şi ei aveau să simtă bucuria de a învăţa despre Regatul lui Dumnezeu de la cel mai mare învăţător. Dar nu aşa au stat lucrurile.

2 Mulţi încetaseră să-l asculte pe Isus. Unii îşi exprimau cu voce tare nemulţumirea în legătură cu mesajul său. Însă Petru era şi mai tulburat din cauza reacţiei unor discipoli ai lui Isus. Pe chipul acestora nu se mai citea fericirea de a descoperi idei spirituale, emoţia de a învăţa lucruri noi, bucuria de a găsi adevărul. Acum faţa le era umbrită de dezamăgire, de amărăciune chiar. Unii au considerat revoltătoare cuvintele lui Isus. N-au vrut să-l mai asculte, au ieşit din sinagogă şi nu l-au mai urmat. (Citeşte Ioan 6:60, 66.)

3. Ce a reuşit să facă Petru în mai multe ocazii datorită credinţei?

3 Era un moment dificil pentru Petru şi pentru ceilalţi apostoli. Petru n-a înţeles pe deplin semnificaţia celor spuse de Isus. Fără îndoială că el şi-a dat seama de ce cuvintele lui Isus puteau părea ofensatoare la prima vedere. Dar ce avea să facă Petru? Nu era nici prima, nici ultima oară când loialitatea faţă de Stăpânul său îi era pusă la încercare. Să vedem cum l-a ajutat credinţa să depăşească asemenea încercări şi să rămână loial.

Loial când alţii au devenit neloiali

4, 5. În ce situaţii a acţionat Isus contrar aşteptărilor?

4 Nu puţine au fost situaţiile în care Petru a fost uimit de Isus. În repetate rânduri, Stăpânul său a vorbit şi a acţionat contrar aşteptărilor. Doar cu o zi mai înainte, Isus hrănise în mod miraculos  o mulţime de mii de oameni, care apoi au încercat să-l facă rege. Însă, spre surprinderea multora, Isus s-a retras şi le-a spus discipolilor să urce în barcă şi să pornească spre Capernaum. Noaptea, în timp ce discipolii traversau apele învolburate ale Mării Galileii, Isus i-a uimit din nou mergând pe ape. Cu acea ocazie, Petru a învăţat o lecţie importantă despre credinţă.

5 În dimineaţa următoare, discipolii au văzut că mulţimile se urcaseră în bărci şi veniseră după ei. Totuşi, era clar că acei oameni nu doreau decât să primească din nou hrană în mod miraculos de la Isus; ei nu voiau să înveţe adevăruri spirituale. Isus i-a mustrat pentru atitudinea lor materialistă (Ioan 6:25–27). Discuţia a continuat în sinagoga din Capernaum, unde Isus le-a predat un adevăr esenţial, dar greu de înţeles. Şi de această dată, cele spuse de Isus n-au corespuns cu aşteptările ascultătorilor săi.

6. Ce ilustrare a făcut Isus şi care a fost reacţia ascultătorilor săi?

6 Isus nu voia ca oamenii să-l considere doar un mijloc prin care puteau primi hrană fizică, ci un dar spiritual de la Dumnezeu. Isus dorea ca oamenii să înţeleagă că el era cel care, prin viaţa şi prin moartea sa ca om, avea să le ofere posibilitatea de a trăi etern. De aceea, a făcut o ilustrare, comparându-se cu mana, pâinea care a fost dată din cer pe timpul lui Moise. Când unii s-au simţit ofensaţi de această comparaţie, Isus a folosit o ilustrare plastică, spunându-le că, pentru a obţine viaţă, trebuiau să mănânce carnea lui şi să bea sângele lui. Această afirmaţie i-a făcut pe unii să-şi exprime cu vehemenţă dezacordul: „Ce cuvinte revoltătoare! Cine le poate asculta?“. Mulţi dintre discipolii lui Isus au hotărât să nu-l mai urmeze (Ioan 6:48–60, 66). *

7, 8. a) Ce nu înţelesese încă Petru cu privire la rolul lui Isus? b) Cum a răspuns Petru la întrebarea pe care Isus le-a adresat-o apostolilor?

7 Ce avea să facă Petru? Şi el trebuie să fi fost nedumerit de cuvintele lui Isus. Nu reuşise încă să înţeleagă că Isus trebuia să moară pentru a îndeplini voinţa lui Dumnezeu. S-a gândit el să nu-l mai urmeze pe Isus, asemenea discipolilor nestatornici, care l-au părăsit pe Stăpânul lor în acea zi? Nicidecum. Între Petru şi acei oameni exista o mare diferenţă. Care anume?

8 Isus s-a întors spre apostoli şi i-a întrebat: „Nu vreţi să vă duceţi şi voi?“ (Ioan 6:67). El li s-a adresat tuturor celor doisprezece. Însă Petru a fost cel care a luat cuvântul, aşa cum se întâmpla deseori. Petru era, probabil, cel mai în vârstă dintre apostoli. Oricum,  el era cu siguranţă cel mai direct şi se pare că, de regulă, nu ezita să spună ce gândea. Iar cu această ocazie, el a exprimat ceea ce gândea prin aceste cuvinte memorabile: „Doamne, la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice“ (Ioan 6:68).

9. Cum a arătat Petru loialitate faţă de Isus?

9 Nu ne mişcă inima aceste cuvinte? Credinţa lui Petru în Isus l-a ajutat să cultive o calitate nepreţuită: loialitatea. Petru a înţeles clar că Isus era singurul prin care Iehova oferea salvare şi că Isus îi salva pe oameni prin cuvintele sale, adică prin învăţăturile sale despre Regatul lui Dumnezeu. De asemenea, chiar dacă mai existau unele lucruri pe care nu le înţelegea, Petru era conştient că nu putea să găsească în altă parte favoarea divină şi binecuvântarea vieţii veşnice.

Trebuie să ne dovedim loiali învăţăturilor lui Isus chiar şi când ele nu corespund aşteptărilor sau preferinţelor noastre

10. Cum putem da şi noi dovadă de loialitate, asemenea lui Petru?

10 Gândeşti şi tu la fel? Din nefericire, mulţi pretind că îl iubesc pe Isus, dar nu îi sunt loiali. Adevărata loialitate faţă de Cristos înseamnă a avea atitudinea pe care a avut-o Petru faţă de învăţăturile lui Isus. Aceasta presupune din partea noastră să le învăţăm, să le înţelegem semnificaţia şi să trăim în armonie cu ele, chiar şi când ele nu corespund aşteptărilor sau preferinţelor noastre. Numai dacă ne dovedim loiali putem spera să primim darul vieţii veşnice, viaţă pe care Isus doreşte să o trăim. (Citeşte Psalmul 97:10.)

Loial când a fost corectat

11. În ce călătorie a plecat Isus împreună cu discipolii săi? (Vezi şi nota de subsol.)

11 La scurt timp după aceste evenimente, Isus, împreună cu apostolii şi cu câţiva discipoli, a făcut o lungă călătorie spre nord, mergând pe jos. Vârful înzăpezit al muntelui Hermon, aflat în extremitatea nordică a Ţării Promise, putea fi zărit uneori de pe apele albastre ale Mării Galileii. Pe măsură ce Isus şi discipolii săi se apropiau de munte, acesta se înălţa tot mai mult înaintea lor. Ei au urcat pe drumul ce ducea spre ţinuturile înalte unde se aflau satele din Cezareea lui Filip. * În mijlocul acestui peisaj încântător, care oferea spre sud o privelişte a unei părţi însemnate din Ţara Promisă, Isus le-a pus discipolilor o întrebare importantă.

12, 13. a) De ce a dorit Isus să ştie ce credeau mulţimile despre identitatea lui? b) Din cuvintele pe care i le-a adresat lui Isus, cum reiese că Petru avea o credinţă autentică?

12 „Cine spun mulţimile că sunt?“, a vrut Isus să ştie. Ni-l putem  imagina pe Petru uitându-se în ochii ageri ai lui Isus şi simţind din nou bunătatea şi inteligenţa pătrunzătoare a Stăpânului său. Isus dorea să ştie la ce concluzie ajunseseră ascultătorii săi după ce îi auziseră învăţăturile şi îi văzuseră lucrările. Discipolii i-au răspuns la această întrebare, menţionând câteva dintre concepţiile greşite pe care le aveau oamenii cu privire la identitatea sa. Însă Isus dorea să afle mai mult. Aveau şi cei mai apropiaţi discipoli ai săi aceleaşi concepţii eronate? „Dar voi cine spuneţi că sunt?“, i-a întrebat el (Luca 9:18–20).

13 Şi de această dată, Petru a răspuns imediat. Exprimând convingerea pe care o nutreau mulţi discipoli, Petru a spus clar şi răspicat: „Tu eşti Cristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!“. Parcă îl şi vedem pe Isus zâmbind aprobator în timp ce-l lăuda cu căldură pe Petru. Isus i-a reamintit că Iehova Dumnezeu, nu un om, le-a dezvăluit acest adevăr vital celor ce aveau o credinţă autentică. Petru fusese ajutat să înţeleagă unul dintre cele mai importante adevăruri revelate până atunci de Iehova: identitatea lui Mesia, sau a Cristosului, de mult promis. (Citeşte Matei 16:16, 17.)

14. Ce privilegii i-a încredinţat Isus lui Petru?

14 Cristos era numit în profeţiile din vechime piatra pe care au respins-o zidarii (Ps. 118:22; Luca 20:17). Isus s-a referit la aceste profeţii când le-a dezvăluit discipolilor că Iehova avea să întemeieze o congregaţie chiar pe acea piatră, sau stâncă, pe care Petru tocmai o identificase. Apoi, el i-a încredinţat lui Petru privilegii foarte importante în congregaţia creştină. Isus nu i-a acordat lui Petru autoritate peste ceilalţi apostoli, cum susţin unii, ci anumite responsabilităţi. Isus i-a dat lui Petru „cheile regatului“ (Mat. 16:18, 19). Petru urma să aibă privilegiul de a deschide calea spre Regatul lui Dumnezeu la trei categorii de oameni: mai întâi evreilor şi prozeliţilor, apoi samaritenilor şi, în final, celor din naţiuni.

15. De ce l-a mustrat Petru pe Isus şi ce cuvinte a folosit?

15 Totuşi, Isus a spus mai târziu că acelora care au primit mult li se va cere socoteală pentru mult, iar adevărul acestor cuvinte a fost evident în cazul lui Petru (Luca 12:48). În continuare, Isus le-a dezvăluit discipolilor alte adevăruri esenţiale privitoare la Mesia, inclusiv acela că nu după mult timp avea să sufere şi să fie omorât la Ierusalim. Petru a fost tulburat de aceste cuvinte. L-a luat  deoparte pe Isus şi l-a mustrat, spunându-i: „Fii bun cu tine însuţi, Doamne! Nu vei avea deloc soarta aceasta“ (Mat. 16:21, 22).

16. Cum l-a corectat Isus pe Petru şi ce lecţie putem desprinde din cuvintele lui Isus?

16 Cu siguranţă, Petru îi voia binele lui Isus. Prin urmare, răspunsul Stăpânului său trebuie să-l fi surprins. Isus s-a întors cu spatele la Petru, s-a uitat la ceilalţi discipoli, care gândeau probabil la fel, şi a spus: „Înapoia mea, Satan! Tu eşti o piatră de poticnire pentru mine, fiindcă n-ai gândurile lui Dumnezeu, ci ale oamenilor“ (Mat. 16:23; Mar. 8:32, 33). Cuvintele lui Isus conţin o lecţie practică şi pentru noi. Este foarte uşor să permitem gândirii umane să ia locul celei spirituale. Dacă ne-am afla într-o astfel de situaţie, chiar şi când am avea intenţii bune, am putea ajunge, fără să ne dăm seama, să slujim scopului lui Satan, nu al lui Dumnezeu. Însă cum a reacţionat Petru la mustrarea lui Isus?

17. Ce a vrut Isus să spună prin cuvintele „Înapoia mea“ adresate lui Petru?

17 Petru trebuie să fi înţeles că Isus nu-l numea pe el Satan Diavolul în sensul propriu al cuvântului. La urma urmei, Isus nu i-a vorbit lui Petru aşa cum i-a vorbit lui Satan. Lui Satan i-a spus „Pleacă“, iar lui Petru, „Înapoia mea“ (Mat. 4:10). Isus nu l-a respins pe apostolul său, în care văzuse multe calităţi, ci pur şi simplu i-a corectat modul de gândire greşit. Este lesne de înţeles că Petru nu trebuia să mai stea înaintea Stăpânului său ca o piatră de poticnire, ci trebuia să treacă înapoia lui şi să-l susţină cu loialitate.

Doar dacă acceptăm cu umilinţă disciplinarea şi învăţăm din ea ne vom bucura de relaţii tot mai strânse cu Isus Cristos şi cu Tatăl său, Iehova Dumnezeu

18. Cum a demonstrat Petru că era loial şi cum îi putem urma exemplul?

18 S-a justificat, s-a supărat ori s-a îmbufnat Petru? Nu. El a acceptat cu umilinţă corectarea. Astfel, a dat dovadă din nou de loialitate. Toţi continuatorii lui Cristos vor avea uneori nevoie de corectare. Doar dacă acceptăm cu umilinţă disciplinarea şi învăţăm din ea ne vom bucura de relaţii tot mai strânse cu Isus Cristos şi cu Tatăl său, Iehova Dumnezeu. (Citeşte Proverbele 4:13.)

Petru a rămas loial chiar şi atunci când a fost corectat

Loialitatea lui Petru a fost răsplătită

19. Ce afirmaţie surprinzătoare a făcut Isus şi ce s-a întrebat probabil Petru?

19 Imediat, Isus a făcut altă afirmaţie surprinzătoare: „Adevărat vă spun că unii dintre cei ce stau aici nu vor gusta nicidecum moartea până nu-l vor vedea mai întâi pe Fiul omului venind în  regatul său“ (Mat. 16:28). Fără îndoială, aceste cuvinte i-au stârnit curiozitatea lui Petru. Ce voia să spună Isus? Probabil, Petru se întreba dacă nu cumva corectarea severă pe care tocmai o primise însemna că el nu era demn de asemenea privilegii.

20, 21. a) Descrieţi viziunea la care a fost martor Petru. b) Cum l-a ajutat pe Petru conversaţia purtată de bărbaţii din viziune să-şi corecteze punctul de vedere?

20 Însă, după aproximativ o săptămână, Isus i-a luat pe Iacov, pe Ioan şi pe Petru pe „un munte înalt“, după cât se pare, muntele Hermon, aflat la câţiva kilometri de ei. Era probabil în timpul nopţii, întrucât cei trei apostoli se străduiau să rămână treji. Dar, în timp ce Isus se ruga, s-a întâmplat ceva ce le-a alungat complet somnul (Mat. 17:1; Luca 9:28, 29, 32).

21 Înfăţişarea lui Isus se schimba sub privirile lor. Chipul lui a început să strălucească din ce în ce mai mult, până când a devenit ca lumina orbitoare a soarelui. De asemenea, hainele lui erau de  un alb sclipitor. Apoi, lângă Isus au apărut doi bărbaţi, unul reprezentându-l pe Moise, celălalt, pe Ilie. Aceştia vorbeau cu Isus despre „plecarea sa, care trebuia să aibă loc în Ierusalim“, referindu-se, evident, la moartea şi la învierea sa. Fără îndoială, Petru şi-a dat seama că greşise crezând că Isus nu trebuia să treacă printr-o experienţă atât de dureroasă (Luca 9:30, 31).

22, 23. a) Cum a arătat Petru bunătate şi entuziasm? b) Ce răsplată au mai primit în acea noapte Petru, Iacov şi Ioan?

22 Petru simţea că trebuia să ia şi el parte la această viziune extraordinară şi poate chiar să o prelungească. Întrucât părea că Moise şi Ilie se despărţeau de Isus, Petru a zis: „Învăţătorule, este bine că suntem aici. Să ridicăm trei corturi: unul pentru tine, unul pentru Moise şi unul pentru Ilie“. Bineînţeles, reprezentările din viziune ale celor doi slujitori ai lui Iehova, care muriseră demult, nu aveau nevoie de corturi. De fapt, Petru nu-şi dădea seama ce spunea. Dar nu-l îndrăgim noi oare pe acest om pentru entuziasmul şi bunătatea lui? (Luca 9:33)

Petru, împreună cu Iacov şi Ioan, a fost răsplătit cu o viziune impresionantă

23 În noaptea aceea, Petru, Iacov şi Ioan au mai primit o răsplată. S-a format un nor care plutea pe munte, deasupra lor. Din nor s-a auzit un glas. Era glasul lui Iehova Dumnezeu care spunea: „Acesta este Fiul meu, cel pe care l-am ales. De el să ascultaţi!“. Apoi viziunea a luat sfârşit, iar ei au rămas din nou singuri cu Isus pe munte (Luca 9:34–36).

24. a) De ce se poate spune că viziunea transfigurării a fost un dar pentru Petru? b) Cum ne poate ajuta şi pe noi viziunea transfigurării?

24 Ce dar extraordinar a fost viziunea transfigurării pentru Petru! Ea este la fel de valoroasă şi pentru noi. Câteva decenii mai târziu, Petru a scris despre privilegiul pe care l-a avut în acea noapte de a vedea o imagine anticipată a lui Cristos ca Rege ceresc glorios şi de a fi ‘martor al măreţiei lui Isus’. Viziunea a confirmat multe profeţii din Cuvântul lui Dumnezeu şi i-a întărit credinţa lui Petru, pregătindu-l pentru încercările prin care avea să treacă. (Citeşte 2 Petru 1:16–19.) Şi credinţa noastră va fi întărită dacă, asemenea lui Petru, îi rămânem loiali Stăpânului numit de Iehova peste noi, învăţăm de la el, acceptăm disciplinarea şi corectarea care vin din partea lui şi îl urmăm cu umilinţă zi de zi.

^ par. 6 Putem observa cât de inconsecventă era mulţimea din sinagogă comparând reacţia ei la discursul lui Isus cu exprimările făcute doar cu o zi mai înainte, când l-a numit cu entuziasm profet al lui Dumnezeu (Ioan 6:14).

^ par. 11 Cu ocazia acelei călătorii de 48 de kilometri, ei au pornit de pe ţărmurile Mării Galileii şi au trecut prin meleaguri de o rară frumuseţe, urcând de la 210 metri sub nivelul mării până la 350 de metri deasupra nivelului mării.