Salt la conţinut

Salt la al doilea meniu

Salt la cuprins

Martorii lui Iehova

Română

Când vă moare cineva drag

Ajutorul pe care-l pot da alții

Ajutorul pe care-l pot da alții

DACĂ te pot ajuta cu ceva, spune-mi.” Acestea sunt cuvintele pe care cei mai mulți dintre noi le spunem unui prieten sau unei rude căreia tocmai i-a murit cineva drag. Și suntem sinceri în ceea ce spunem. Am face orice pentru a-i ajuta. Dar ne va suna oare cel îndoliat pentru a ne spune: „M-am gândit la ce ai putea face pentru a mă ajuta”? De obicei, nu! Evident, dacă dorim cu adevărat să ajutăm sau să mângâiem pe cineva îndurerat, va trebui să luăm noi inițiativa.

Un proverb biblic spune: „Ca niște mere de aur în vase de argint sculptate, așa este un cuvânt spus la momentul potrivit”. (Proverbele 15:23; 25:11) Este o dovadă de înțelepciune în a ști ce să spui și ce să nu spui, ce să faci și ce să nu faci. Iată câteva sugestii scripturale care le-au fost de folos unor persoane îndoliate:

Ce să faceți . . .

Ascultați. Fii „prompt la ascultare”, se spune la Iacov 1:19. Unul dintre cele mai utile lucruri pe care le puteți face pentru cel care a pierdut pe cineva drag este acela de a participa la durerea lui ascultându-l. Unele persoane îndoliate poate că simt nevoia să vorbească despre cel drag decedat, despre accidentul sau boala care i-a pricinuit moartea, sau despre sentimentele generate de această moarte. De aceea, întrebați-l: „Ai dori să vorbim despre acest lucru?”. Lăsați-l să hotărască. Amintindu-și de perioada în care i-a murit tatăl, un tânăr a spus: „Mă simțeam bine când cineva mă întreba ce se întâmplase și apoi mă asculta efectiv”. Ascultați deci cu răbdare și înțelegere, fără să considerați neapărat că trebuie să oferiți sugestii sau soluții. Permiteți-le să spună tot ceea ce vor să vă împărtășească.

Încurajați-i. Asigurați-i că au făcut tot ce era posibil (sau spuneți-le orice altceva ce știți că este adevărat și pozitiv). Asigurați-i că ceea ce simt – tristețe, mânie, vinovăție sau orice alt sentiment – nu este deloc neobișnuit. Vorbiți-le despre unele cunoștințe ale dumneavoastră care au reușit să-și revină după o asemenea pierdere. Astfel de ‘cuvinte plăcute’ sunt „vindecare pentru oase”, spun Proverbele 16:24. (1 Tesaloniceni 5:11, 14)

Fiți disponibil. Puneți-vă la dispoziția celor îndurerați nu numai în primele zile, când mulți prieteni și rude sunt prezente, ci chiar și după trecerea mai multor luni, atunci când ceilalți s-au întors la viața lor obișnuită. În felul acesta, veți dovedi că sunteți „un tovarăș adevărat”, care stă alături de un prieten aflat în „ziua necazului”. (Proverbele 17:17) „Prietenii noștri se îngrijeau ca  serile noastre să fie ocupate pentru a nu fi nevoie să petrecem acasă prea mult timp singuri”, explică Teresea, al cărei copil a murit într-un accident de mașină. „Acest lucru ne-a ajutat să luptăm împotriva golului pe care îl simțeam.” Mulți ani după aceea, datele aniversare, ca de exemplu aniversarea nunții sau data decesului, pot fi pentru cei rămași în viață perioade de stres. Ați putea să vă însemnați aceste date în calendar, astfel încât, atunci când se apropie, să puteți fi disponibil, oferind sprijin și înțelegere!

Dacă observați că au nevoie de un ajutor real, nu așteptați să se apeleze la dumneavoastră; luați inițiativa de rigoare

Luați inițiativa de rigoare. Trebuie făcut vreun comision? Este nevoie de cineva care să supravegheze copiii? Prietenii și rudele care îi vizitează au oare nevoie de cazare? Persoanele cărora le-a murit recent cineva sunt, uneori, atât de dezorientate încât nu știu nici măcar ce trebuie să facă ele, cu atât mai puțin ce să facă alții pentru ei. Dacă observați că au nevoie de un ajutor real, nu așteptați să se apeleze la dumneavoastră; luați singur inițiativa. (1 Corinteni 10:24; compară cu 1 Ioan 3:17, 18) O femeie căreia i-a murit soțul își amintește: „Mulți îți spun: «Dacă te pot ajuta cu ceva, spune-mi». Dar una dintre prietenele mele nu m-a întrebat nimic. A mers direct în dormitor, a desfăcut patul și a spălat lenjeria rămasă murdară de la moartea lui. Alta a luat o găleată, apă și detergent și a frecat carpeta pe care vomitase soțul meu. După câteva săptămâni, a venit unul dintre bătrânii congregației – îmbrăcat în haine de lucru și cu sculele la el – și mi-a spus: «Știu că trebuie să existe ceva de reparat. Ce anume?». Cât de drag îmi este acest om deoarece mi-a reparat o ușă care atârna într-o balama, precum și un aparat electric!” (Compară cu Iacov 1:27.)

Fiți ospitalier. „Nu uitați ospitalitatea”, ne amintește Biblia. (Evrei 13:2) Ar trebui să ne amintim să fim ospitalieri mai ales față de cei îndurerați. În loc să le spuneți „Sunteți oricând bineveniți”, stabiliți ziua și ora. Dacă refuză, nu renunțați prea ușor. Poate că au nevoie de încurajare și căldură. Probabil că îți refuză invitația de teamă că nu-și vor putea stăpâni sentimentele în fața  altora. Sau poate că se simt vinovați să se bucure de o mâncare și de tovărășia voastră într-un astfel de moment. Rețineți din Biblie exemplul ospitalierei Lidia. Luca relatează că, după ce îi invitase acasă la ea, Lidia ‘i-a obligat să accepte’. (Faptele 16:15)

Fiți răbdător și înțelegător. Să nu fiți prea surprins de ceea ce vă vor spune poate la început cei îndoliați. Amintiți-vă că ei se simt poate furioși și vinovați. Dacă își vor descărca nervii pe dumneavoastră, va trebui să manifestați discernământ și răbdare, astfel încât să nu le răspundeți cu iritare. „Îmbrăcați-vă cu tandră afecțiune și cu compasiune, cu bunătate, cu umilință, cu blândețe și cu îndelungă răbdare”, sfătuiește Biblia. (Coloseni 3:12, 13)

Scrieți-le o scrisoare. De multe ori, este trecută cu vederea valoarea pe care o poate avea o scrisoare sau o vedere de condoleanțe. Ce avantaj poate prezenta o astfel de scrisoare? Cindy, a cărei mamă a murit de cancer, răspunde: „O prietenă mi-a scris o frumoasă scrisoare. Aceasta mi-a fost de mare ajutor deoarece am putut să o citesc de nenumărate ori”. O astfel de scrisoare sau vedere de încurajare poate conține „puține cuvinte”, dar din toată inima. (Evrei 13:22) Ea poate să spună că regretați această moarte și că vă amintiți cu plăcere de cel decedat sau să arate ce înrâurire a avut asupra vieții dumneavoastră persoana celui decedat.

Rugați-vă împreună cu ei. Să nu subestimați valoarea rugăciunilor făcute împreună cu și pentru cei îndoliați. Biblia spune: „Implorarea unui om drept . . . are multă forță”. (Iacov 5:16) De exemplu, prin faptul că vă aud rugându-vă pentru ei, vor putea fi ajutați să-și tempereze sentimentele negative, ca de exemplu sentimentul de vinovăție. (Compară cu Iacov 5:13-15.)

Ce să nu faceți . . .

Prin prezența dumneavoastră la spital, îl puteți încuraja pe cel îndoliat

Nu stați deoparte pentru că nu știți ce să spuneți sau ce să faceți. „Sunt sigur că au nevoie chiar acum să fie singuri”, am putea să ne spunem. Dar, probabil, adevărul este că stăm deoparte deoarece ne este teamă să nu spunem sau să nu facem ceva greșit. Cu toate acestea, faptul că este evitat de prieteni, de rude sau de tovarășii săi creștini îl poate face pe cel îndoliat să se simtă și mai singur, provocându-i și mai multă suferință. Să nu uitați că acțiunile și cuvintele cele mai amabile sunt, deseori, cele mai simple. (Efeseni 4:32) Puteți să-i încurajați chiar și numai prin prezența dumneavoastră. (Compară cu Faptele 28:15.) Amintindu-și de ziua în care i-a murit fiica, Teresea spune: „Într-o oră, holul spitalului se umpluse de prietenii noștri; toți bătrânii și soțiile lor erau acolo. Unele dintre ele erau cu bigudiurile în păr sau în hainele de lucru. Ei lăsaseră totul și veniseră imediat. Mulți dintre ei ne spuneau că nu știau ce să zică, dar asta nu conta deoarece era suficient că se aflau acolo”.

Nu-i presați să nu-și descarce durerea. „Lasă, lasă, nu mai plânge”, am fi tentați să spunem. Dar poate că este mai bine să-i lăsați să verse lacrimi. „Cred că este important să-i lași pe cei îndoliați să-și manifeste emoția și să se ușureze”, spune Katherine, amintindu-și de moartea soțului ei. Rezistați tentației de a le spune altora ce trebuie să simtă. Și să nu credeți că trebuie să vă ascundeți sentimentele de teamă să nu le răniți pe ale lor. Mai degrabă, „plângeți cu cei care plâng”, recomandă Biblia. (Romani 12:15)

Nu vă grăbiți să-i sfătuiți să înstrăineze îmbrăcămintea sau alte obiecte personale ale celui decedat înainte de a fi pregătiți sufletește  să o facă. Poate considerăm că ar fi mai bine pentru ei să înstrăineze acele obiecte care le evocă amintiri întrucât acestea prelungesc într-o oarecare măsură suferința. Dar proverbul „Ochii care nu se văd se uită” nu se potrivește în acest caz. Persoana îndoliată are nevoie să se îndepărteze treptat de cel mort. Amintiți-vă cum anume descrie Biblia reacția pe care a avut-o patriarhul Iacov atunci când a fost determinat să creadă că tânărul său fiu Iosif fusese ucis de un animal sălbatic. După ce i s-a adus veșmântul lung, muiat în sânge, al lui Iosif, Iacob „a ținut doliu după fiul său multe zile. Și toți fiii săi și toate fiicele sale s-au ridicat să-l mângâie, dar el n-a vrut să primească mângâiere”. (Geneza 37:31-35)

Să nu spuneți: „Poți să ai alt copil”. „Nu suportam să mi se spună că aș putea avea un alt  copil”, își amintește o mamă căreia i-a murit copilul. Poate că respectivii au avut intenții bune, dar a-i spune unui părinte îndurerat că micuțul pe care l-a pierdut poate fi înlocuit rănește „ca străpungerea unei săbii”. (Proverbele 12:18) Un copil nu poate fi niciodată înlocuit cu un altul. De ce? Deoarece fiecare este unic.

Nu evitați neapărat să vorbiți despre defunct. „Mulți nici măcar n-au menționat numele fiului meu Jimmy și n-au vorbit despre el”, își amintește o mamă. „Trebuie să recunosc că mă simțeam puțin rănită când se comportau așa.” De aceea, nu schimbați neapărat subiectul atunci când se menționează numele defunctului. Întrebați-l pe cel în cauză dacă simte nevoia să vorbească despre cel drag. (Compară cu Iov 1:18, 19 și 10:1.) Unora dintre cei îndoliați le face plăcere să-i audă pe prieteni vorbind despre calitățile deosebite pe care le îndrăgiseră la defunct. (Compară cu Faptele 9:36-39.)

Nu vă grăbiți să spuneți: „E mai bine așa”. Încercarea de a găsi ceva pozitiv în moartea cuiva nu este întotdeauna o sursă de ‘consolare a sufletelor deprimate’ cărora le-a murit cineva drag. (1 Tesaloniceni 5:14) Amintindu-și de momentele când i-a murit mama, o tânără a spus: „Alții îmi spuneau: «Nu se mai chinuiește» sau «Cel puțin e în pace». Dar eu nu voiam să aud așa ceva”. Astfel de comentarii pot să le sugereze celor rămași în viață că nu ar trebui să fie triști sau că pierderea este lipsită de importanță. Cu toate acestea, poate că ei se simt foarte triști deoarece cel drag le lipsește foarte mult.

Ar fi mai bine să nu spuneți: „Știu ce simți”. Căci, chiar știți? De exemplu, cum ați putea ști ce simte un părinte atunci când îi moare copilul dacă dumneavoastră nu ați trecut printr-o asemenea pierdere? Și, chiar dacă ați trecut, trebuie să înțelegeți că alții poate că nu simt exact ceea ce ați simțit dumneavoastră. (Compară cu Plângerile 1:12.) Pe de altă parte, dacă vi se pare indicat, i-ați putea ajuta, oarecum, spunându-le cum anume v-ați revenit după pierderea celui drag. O femeie a cărei fiică fusese ucisă s-a simțit încurajată atunci când mama unei alte fete care murise i-a relatat cum anume reușise ea să se întoarcă la un mod de viață normal. Ea a spus: „Mama fetiței decedate nu și-a prefațat povestea cu cuvintele: «Știu ce simți». Ea mi-a spus doar cum au decurs lucrurile în cazul ei și m-a lăsat să mă raportez la ele”.

Ajutarea unei persoane îndoliate pretinde din partea dumneavoastră compasiune, discernământ și multă iubire. Nu așteptați ca cel îndoliat să vină la dumneavoastră. Nu vă mulțumiți să spuneți: „Dacă te pot ajuta cu ceva . . .” Găsiți acest „ceva” singuri, după care luați inițiativa de rigoare.

Mai rămân totuși câteva întrebări: Ce se poate spune despre speranța biblică a învierii? Ce poate să însemne ea pentru dumneavoastră și pentru cel drag care v-a murit? Cum putem fi siguri că este o speranță demnă de încredere?