Salt la conţinut

Salt la al doilea meniu

Salt la cuprins

Martorii lui Iehova

Română

Ascultă de Marele Învăţător

 CAPITOLUL 22

De ce este greşit să minţim

De ce este greşit să minţim

SĂ ZICEM că o fetiţă îi spune mamei sale: „După ore, vin direct acasă“. Dar, în loc să vină acasă, ea rămâne la joacă, iar la întoarcere îi spune mamei: „Învăţătoarea ne-a ţinut peste ore“. Ar fi corect să spună asta? —

Ce greşeală a făcut acest băiat?

Sau poate că un băiat îi spune tatălui său: „Nu, nu m-am jucat cu mingea în casă“. Dar dacă s-a jucat, ar fi corect să nu spună adevărul? —

Marele Învăţător ne-a arătat cum trebuie să procedăm. El a spus: „Cuvântul vostru «Da» să însemne Da, «Nu» al vostru Nu; căci ceea ce este în plus faţă de acestea vine de la cel rău“ (Matei 5:37). Ce a vrut să spună Isus? — Că trebuie să şi facem ceea ce spunem.

În Biblie există o relatare care ne arată cât este de important să spunem adevărul. Ea vorbeşte despre doi oameni care au spus că sunt discipoli ai lui Isus. Să o ascultăm.

 După mai puţin de două luni de la moartea lui Isus, mulţi oameni au venit la Ierusalim de la mare depărtare pentru o importantă sărbătoare a iudeilor, numită Penticosta. Cu acea ocazie, apostolul Petru a ţinut o cuvântare însufleţitoare despre Isus, pe care Iehova îl înviase din morţi. Mulţi dintre cei veniţi la Ierusalim auzeau pentru prima oară vorbindu-se despre Isus. De aceea au vrut să ştie mai multe lucruri în legătură cu acest subiect. Ce au făcut ei?

Au hotărât să mai stea o vreme la Ierusalim. Între timp unii au rămas fără bani şi au avut nevoie de ajutor ca să-şi poată cumpăra mâncare. Vrând să-i ajute, mulţi discipoli din Ierusalim şi-au vândut o parte din bunuri şi le-au dat banii apostolilor. Aceştia, la rândul lor, le-au dat banii vizitatorilor nevoiaşi.

Anania şi soţia lui, Safira, din congregaţia din Ierusalim, au vândut un teren. Ei au luat singuri această hotărâre, fără să-i oblige nimeni.  Dar gestul lor n-a fost făcut din iubire pentru noii discipoli ai lui Isus. De fapt, Anania şi Safira au vrut să-i convingă pe alţii că erau mai buni decât în realitate. De aceea au spus că vor să dea pentru cei nevoiaşi toţi banii pe care-i câştigaseră. Însă ei intenţionau să dea doar o parte din acei bani şi să spună că i-au dat pe toţi. Ce crezi, era corect? —

Ei bine, Anania a mers la apostoli şi le-a dat banii. Dar Dumnezeu ştia că nu-i dăduse pe toţi şi i-a dezvăluit apostolului Petru că Anania nu spusese adevărul.

Ce minciună i-a spus Anania lui Petru?

Aşa că Petru i-a spus lui Anania: „Anania, de ce te-ai lăsat ademenit de Satan să faci una ca asta? Terenul era al tău. Nimeni nu te-a obligat să-l vinzi. Dar chiar şi după ce l-ai vândut, puteai să faci ce voiai cu banii. De ce zici c-ai dat toţi banii pe care i-ai câştigat, când, de fapt, n-ai dat decât o parte din ei? Ne-ai minţit nu numai pe noi, ci şi pe Dumnezeu“.

Cât de gravă era fapta lui! Anania minţise. El a pretins că făcuse ceva ce, în realitate, nu făcuse. Biblia ne spune ce s-a întâmplat apoi: „Când a auzit cuvintele lui Petru, Anania a căzut  jos şi a murit“. Dumnezeu l-a pedepsit cu moartea. Apoi a fost luat şi îngropat.

Ce i s-a întâmplat lui Anania pentru că a minţit?

După aproape trei ore a venit şi Safira. Ea nu ştia ce se întâmplase cu soţul ei. Petru a întrebat-o şi pe ea: „Tu şi soţul tău aţi luat pe teren banii pe care ni i-aţi dat?“

Safira a răspuns: „Da, am luat pe teren exact banii pe care vi i-am dat“. Dar minţea. Ei păstraseră o parte din bani. De aceea, Dumnezeu a pedepsit-o cu moartea şi pe Safira. — Faptele 5:1–11.

Ce lecţie învăţăm de aici? — Că lui Dumnezeu nu-i plac mincinoşii. El vrea să spunem întotdeauna adevărul. Mulţi oameni spun însă că nu-i nimic dacă minţi. Au dreptate? — Ştiai că boala, suferinţa şi moartea au apărut tocmai din cauza unei minciuni? —

Potrivit cuvintelor lui Isus, cine a spus prima minciună, şi care au fost urmările?

Aminteşte-ţi că Diavolul a minţit-o pe Eva. El i-a spus că n-o să moară dacă încalcă porunca lui Dumnezeu mâncând din fructul interzis. Eva l-a crezut pe Diavol şi a mâncat. Şi l-a convins şi pe Adam să mănânce. Astfel ei au păcătuit şi toţi copiii lor s-au născut păcătoşi, condamnaţi la suferinţă şi la moarte. De la ce au pornit toate problemele? — De la o minciună.

N-ar trebui să fim surprinşi că Isus a spus următoarele cuvinte despre Diavol: „[El] este un mincinos şi tatăl minciunii“. Diavolul a fost primul mincinos. Când cineva spune o minciună, îl imită pe Diavol. Să nu  uităm lucrul acesta când suntem tentaţi să minţim! — Ioan 8:44.

Dar când ai putea fi tentat să minţi? — Când faci ceva greşit, nu-i aşa? — Să zicem că spargi ceva fără să vrei. Dacă eşti întrebat, vei da vina pe fratele sau pe sora ta? Sau te vei preface că nu ştii ce s-a întâmplat? —

Când poţi fi tentat să minţi?

Dar dacă nu ţi-ai făcut toate temele, vei spune că ţi le-ai făcut pe toate chiar dacă nu-i adevărat? — Să nu uităm ce li s-a întâmplat lui Anania şi Safirei! Nici ei n-au spus tot adevărul. Iar Dumnezeu a arătat cât de gravă a fost fapta lor pedepsindu-i cu moartea.

Prin urmare, indiferent ce am făcut, minţind sau spunând jumătăţi de adevăr înrăutăţim lucrurile. Biblia ne sfătuieşte: „Spune adevărul“ şi „Nu vă minţiţi unii pe alţii“. Iehova spune întotdeauna adevărul şi aşteaptă acelaşi lucru şi de la noi. — Efeseni 4:25; Coloseni 3:9.

Trebuie să spunem întotdeauna adevărul. Această idee reiese din: Exodul 20:16; Proverbele 6:16–19; 12:19; 14:5; 16:6 şi Evrei 4:13.