Salt la conţinut

Salt la al doilea meniu

Salt la cuprins

Martorii lui Iehova

Română

Ascultă de Marele Învăţător

 CAPITOLUL 28

De cine trebuie să ascultăm?

De cine trebuie să ascultăm?

UNEORI ne este greu să stabilim de cine să ascultăm. Poate că mama sau tatăl tău îţi spune să faci un anumit lucru. După aceea însă, un profesor sau un poliţist ar putea să-ţi spună să faci ceva complet diferit. De cine ar trebui să asculţi? —

În capitolul 7 am văzut ce scrie în Efeseni 6:1–3. Acolo copiii sunt învăţaţi să asculte de părinţii lor: „Ascultaţi de părinţii voştri în comuniune cu Domnul“. Ştii ce înseamnă a fi „în comuniune cu Domnul“? — Părinţii care sunt în comuniune cu Domnul îi învaţă pe copiii lor să respecte legile lui Iehova.

Dar unii oameni mari nu cred în Iehova. Prin urmare, ce vei face dacă ţi se spune că e bine să copiezi la şcoală sau să iei ceva de la magazin fără să plăteşti? Este oare corect ca un copil să copieze sau să fure? —

Aminteşte-ţi că, odată, regele Nabucodonosor le-a poruncit supuşilor săi să se plece înaintea imaginii de aur pe care o ridicase. Dar Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au refuzat. Ştii de ce? — Deoarece în Biblie se spune că oamenii trebuie să i se închine numai lui Iehova. — Exodul 20:3; Matei 4:10.

Ce-i spune Petru lui Caiafa?

După ce Isus a murit, apostolii săi au fost duşi înaintea Sanhedrinului, tribunalul religios suprem al evreilor. Marele preot Caiafa le-a spus: „Noi v-am ordonat în mod expres să nu mai continuaţi să predaţi pe baza acestui nume [al lui Isus], şi totuşi,  iată, voi aţi umplut Ierusalimul cu învăţătura voastră“. De ce n-au respectat apostolii acest ordin? — Vorbind în numele tuturor apostolilor, Petru i-a răspuns lui Caiafa: „Trebuie să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu ca stăpânitor decât de oameni“. — Faptele 5:27–29.

Pe timpul acela, conducătorii religioşi evrei aveau multă autoritate. Totuşi, ţara lor se afla sub stăpânirea guvernului roman, al cărui conducător era Cezar. Cu toate că evreilor nu le plăcea să fie conduşi de Cezar, guvernul roman a făcut multe lucruri bune pentru ei. Şi guvernele de astăzi le fac multe servicii cetăţenilor lor. Poţi menţiona câteva? —

De exemplu, guvernele construiesc drumuri şi îi plătesc pe poliţişti şi pe pompieri ca să asigure protecţia cetăţenilor. În unele ţări, ele susţin cu bani instruirea copiilor şi asistenţa medicală pentru persoanele în vârstă. În acest scop, guvernele cheltuiesc mulţi bani. Ştii de unde obţine guvernul toţi aceşti bani? — De la oameni. Oamenii plătesc bani statului sub formă de impozite.

 Când Marele Învăţător a trăit pe pământ, evreii nu voiau să plătească impozite guvernului roman. De aceea, într-o zi preoţii le-au dat bani unor oameni ca să se ducă la Isus şi să-l întrebe ceva pentru a-l pune în dificultate. Întrebarea lor suna astfel: „Trebuie sau nu să-i plătim impozit Cezarului?“ Era o întrebare-capcană. Dacă Isus răspundea: „Da, trebuie să plătiţi impozit“, cuvintele lui n-ar fi fost pe placul multor evrei. Dar Isus nu putea nici să spună „Nu, nu trebuie să plătiţi impozit“. Ar fi fost greşit să spună aşa ceva.

Ştii ce le-a răspuns Isus? El a zis: „Arătaţi-mi o monedă“. Ei au scos o monedă, iar Isus i-a întrebat: „Al cui chip şi al cui nume se află pe ea?“ Oamenii au răspuns: „Ale Cezarului“. Atunci Isus le-a spus: „Deci, restituiţi-i neapărat Cezarului lucrurile Cezarului, iar lui Dumnezeu, lucrurile lui Dumnezeu“. — Luca 20:19–26.

Cum a răspuns Isus la întrebarea-capcană pe care i-au pus-o aceşti oameni?

Nimeni n-a putut să critice răspunsul lui Isus. Întrucât Cezarul făcea lucruri în folosul oamenilor, era cât se poate de firesc  să fie plătit cu banii puşi în circulaţie de el. Astfel, Isus a arătat că este potrivit să plătim impozite la stat pentru lucrurile pe care le primim.

Probabil că tu nu eşti suficient de mare ca să plăteşti impozite. Există totuşi ceva ce trebuie să dai statului. Ştii ce? — Ascultare de legile statului. În Biblie se spune: „Fiţi-le supuşi autorităţilor superioare“. Autorităţile deţin puterea în stat. De aceea, Dumnezeu ne cere să respectăm legile statului. — Romani 13:1, 2.

Poate că există o lege care îţi interzice să arunci hârtii sau alte lucruri pe stradă. Ar trebui să o respecţi? — Da, Dumnezeu vrea s-o respecţi. Ar trebui să te supui ordinelor unui poliţist? — Statul îi plăteşte pe poliţişti pentru a ocroti cetăţenii. A ne supune lor înseamnă a ne supune statului.

Dacă vrei să traversezi strada, iar un poliţist îţi spune să aştepţi, ce vei face? — Dacă alţii traversează, ar trebui să traversezi şi tu? — Nu. Trebuie să aştepţi, chiar dacă eşti singurul care aşteaptă. Dumnezeu spune să fii ascultător.

Poate că în apropierea casei tale este agitaţie, iar un poliţist îţi spune să stai în casă şi să nu ieşi pe stradă. Dar poate că auzi strigăte şi te întrebi ce se întâmplă. Ar trebui să ieşi să vezi despre ce e vorba? — Dacă ai face aşa, te-ai mai supune oare „autorităţilor superioare“? —

În multe ţări, statul construieşte şcoli şi îi plăteşte pe profesori. Crezi că Dumnezeu vrea să asculţi de profesori? — Gândeşte-te! Statul îi plăteşte pe profesori ca să predea, aşa cum îi plăteşte pe poliţişti să asigure protecţia oamenilor. Aşadar, a asculta de un poliţist sau de un profesor înseamnă a asculta de guvernul ţării în care trăieşti.

De ce trebuie să ne supunem ordinelor unui poliţist?

 Dar dacă un profesor îţi cere să te închini înaintea unei imagini? Ce vei face? — Cei trei evrei nu s-au plecat înaintea imaginii, nici măcar când le-a poruncit regele Nabucodonosor. Îţi aminteşti de ce? — Deoarece n-au vrut să încalce porunca lui Dumnezeu.

Istoricul Will Durant a scris despre creştinii din secolul I că „devotamentul lor exclusiv nu-i aparţinea Cezarului“. Îi aparţinea lui Iehova! Nu uita, deci, că Dumnezeu trebuie pus pe primul loc în viaţa noastră.

Noi ne supunem statului pentru că aşa ne porunceşte Dumnezeu. Dar dacă ni se cere să facem ceva despre care Dumnezeu spune că este greşit, cum vom proceda? — Ca apostolii, care i-au spus marelui preot: „Trebuie să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu ca stăpânitor decât de oameni“. — Faptele 5:29.

Respectarea legilor statului este o cerinţă biblică. Citeşte ce scrie în Matei 5:41, în Tit 3:1 şi în 1 Petru 2:12–14.