Joni Shalamberidze împreună cu Tamazi Biblaia la începutul anilor ’90

La începutul anilor ’90, majoritatea congregațiilor din Georgia aveau un singur bătrân sau slujitor auxiliar. În mod obișnuit, congregațiile erau alcătuite din mai multe grupe care se întâlneau separat, întrucât vestitorii erau răspândiți pe un teritoriu vast, care cuprindea câteva orașe și sate.

Joni Shalamberidze și Pavle Abdushelishvili, care slujiseră deja în teritorii îndepărtate, au fost repartizați să acorde ajutor în Telavi, oraș situat în regiunea Kakheti. Congregația de aici avea 300 de vestitori, dar niciun bătrân. Era alcătuită din 13 grupe, care se întruneau în locații diferite.

Pavle Abdushelishvili

 După puțin timp, Joni și Pavle au remarcat un obstacol major în calea progresului spiritual al fraților. Joni explică: „Mulți frați aveau terenuri și vii întinse. Întrucât în zonele rurale vecinii se ajută între ei la munca câmpului, frații noștri petreceau mult timp cu cei care nu erau Martori”. (1 Cor. 15:33)

Joni și Pavle le-au sugerat fraților ca la strânsul recoltei să ceară ajutor Martorilor. Astfel, puteau beneficia de o companie sănătoasă în timp ce se ocupau de munca câmpului. (Ecl. 4:9, 10) Joni remarcă: „Legăturile de iubire creștină au devenit mai puternice în cadrul congregației”. Când Joni și Pavle au plecat din regiunea Kakheti trei ani mai târziu, erau 5 bătrâni locali și 12 slujitori auxiliari.

Întrunirile contribuie la îmbunătățirea deprinderilor de predicare

Întrucât lucrarea noastră a fost sub interdicție până la începutul anilor ’90, Martorii se întruneau în grupuri mici și numai pentru studiul de carte al congregației și pentru studiul Turnului de veghe. Aceste întruniri, deși încurajatoare, nu aveau menirea să îi instruiască pe vestitori pentru lucrarea de predicare.

Dar situația s-a schimbat când regimul comunist a căzut. Organizația lui Iehova a îndrumat congregațiile să țină Școala de Serviciu Teocratic și întrunirea de serviciu ca parte a întrunirilor săptămânale.

Naili Khutsishvili și sora ei Lali Alekperova au amintiri frumoase de la aceste întruniri. Lali își amintește: „A fost o perioadă foarte emoționantă. Toți erau extrem de încântați că și surorile puteau să participe la program”.

 „Cu ocazia unei demonstrații”, își amintește Naili, „locatarul citea un ziar pe podium, când a auzit pe cineva bătând la ușă. Când au fost invitate înăuntru, două surori au intrat la locul întrunirii pe ușa principală și au urcat pe podium!” Lali adaugă: „Deși pe atunci întrunirile erau uneori neobișnuite, ele ne-au ajutat să ne îmbunătățim deprinderile de predicare”.

Nevoia de hrană spirituală crește

Ani la rând, câțiva frați au multiplicat literatură biblică la ei acasă cu ajutorul unor șapirografe manuale. Pentru a satisface cererea tot mai mare de publicații, frații s-au îndreptat spre tipografii comerciale care ne puteau tipări revistele la un preț convenabil.

Pentru a pregăti originalele revistelor noastre în limba georgiană în vederea tipăririi, frații tăiau litere din ziare și le lipeau pe coperta originalului în limba engleză

Frații erau ingenioși când pregăteau un original pentru tipografii. Textul tradus în georgiană era dactilografiat îngrijit, respectând întocmai aspectul revistei originale în limba engleză. Frații decupau ilustrațiile din revista originală și le lipeau pe documentul dactilografiat. La final, decupau caractere din ziarele care foloseau fonturi plăcute și le lipeau pe copertă. Originalul era gata de tipărit!

Exemplare mai vechi ale revistelor în georgiană tipărite pe plan local

Când au devenit disponibile calculatoarele personale, doi frați tineri, Levani Kopaliani și Leri Mirzashvili, au făcut cursuri pentru a învăța să le utilizeze cât mai bine. Leri își amintește: „Nu aveam experiență, iar lucrurile nu decurgeau întotdeauna lin. Dar, cu ajutorul lui Iehova, nu după mult timp ne tipăream și ne tehnoredactam singuri revistele”.

În pofida obstacolelor, congregațiile din Georgia au început să tipărească revistele pe plan local în patru  culori. După un timp însă, a fost greu să se țină pasul cu cererea tot mai mare de publicații. Chiar la momentul potrivit, slujitorii lui Iehova din Georgia au primit îndrumare iubitoare din partea organizației lui Iehova.

Un punct de cotitură

Congresul internațional din 1992 din Sankt Petersburg (Rusia) le-a dat fraților din Georgia ocazia să se întâlnească cu reprezentanții filialei din Germania. „Aceștia au explicat cum se desfășoară munca de traducere”, povestește Genadi Gudadze. „Ei ne-au spus că, în timp, vom primi o vizită care ne va ajuta la munca de traducere.”

Tipărirea publicațiilor biblice în georgiană nu a fost nici pe departe simplă. Întrucât această limbă are o scriere aparte, sistemul multilingv de editare electronică (MEPS) al organizației nu suporta încă alfabetul georgian. Prin urmare, trebuia conceput un nou font pentru operațiile de fotocompoziție și tipărire.

Cu ceva timp în urmă, la sfârșitul anilor ’70, o familie din Georgia, Datikashvili, emigrase în Statele Unite. Mai târziu, unul dintre copii, Marina, a aflat adevărul. Ajutorul ei s-a dovedit de neprețuit când frații de la Betelul din Brooklyn au început să deseneze fiecare caracter georgian pentru a integra alfabetul în sistemul MEPS. Nu după mult timp, în Germania se tipăreau câteva pliante și broșura „Iată! Eu fac toate lucrurile noi”.

Ajutor în organizarea muncii de traducere

În 1993, Michael Fleckenstein și soția sa, Silvia, au venit de la filiala din Germania în Tbilisi pentru a înființa  un birou de traducere. „Îmi stăruia în minte întrunirea din Sankt Petersburg”, spune Michael. „Când am ajuns în Tbilisi 18 luni mai târziu, am fost surprinși să găsim o echipă de traducere care funcționa bine!”

Leri Mirzashvili, Paata Morbedadze și Levani Kopaliani lucrând în biroul de traducere din Tbilisi, în 1993

În câteva luni, un grup de 11 traducători lucrau cu timp integral într-un birou dintr-un mic apartament. Grație instruirii valoroase furnizate de organizația lui Iehova, hrana spirituală a început să fie pusă la dispoziția congregațiilor cu regularitate.

Furnizarea hranei spirituale în vremuri tulburi

După separarea de Uniunea Sovietică, au început să apară tulburări civile și conflicte etnice în multe dintre fostele republici sovietice, iar Georgia nu a făcut excepție de la regulă. Drept urmare, călătoriile, mai ales peste graniță, au devenit periculoase.

Frații Zaza Jikurashvili și Aleko Gvritishvili (alături de soțiile lor) au furnizat publicații în anii marcați de tulburări

Într-o zi de noiembrie din 1994, Aleko Gvritishvili trecea granița împreună cu doi frați, când niște oameni înarmați i-au oprit și le-au ordonat să coboare din mașină. „S-au înfuriat când au văzut publicațiile biblice”, povestește  Aleko. „Ne-au aliniat ca și când aveau să ne execute. Ne rugam fierbinte lui Iehova. După circa două ore, unul dintre ei ne-a spus: «Luați-vă publicațiile și plecați, dar, dacă vă mai prindem pe aici, vă dăm foc la mașină și terminăm și cu voi».”

În pofida intimidărilor de acest gen, frații au continuat să furnizeze hrană spirituală. Fratele Zaza Jikurashvili, care a făcut mari sacrificii pentru a aduce publicații biblice în Georgia, povestește: „Știam că frații noștri aveau nevoie de hrană spirituală. Iar soțiile noastre ne acordau tot sprijinul”.

„Mulți frați implicați în transportul publicațiilor erau familiști”, spune Aleko. Ce îi motiva să continue această activitate în pofida pericolului la care se expuneau? El adaugă: „În primul rând, recunoștința profundă față de Iehova și iubirea pentru el. De asemenea, doream să reflectăm modul iubitor al lui Iehova de a se îngriji de frații și surorile noastre”.

Grație spiritului de sacrificiu al unor astfel de frați, furnizarea publicațiilor nu a încetat niciodată în acei ani tulburi. Mai târziu, frații au ales rute mai sigure între Germania și Georgia.

Încurajare spirituală la timpul potrivit

În 1995, când situația politică s-a stabilizat, Martorii au depus eforturi pentru a organiza primul congres de district. În vara anului 1996, circa 6 000 de delegați de pe teritoriul întregii Georgii au asistat la congrese de district în trei locuri: Gori, Marneuli și Tsnori.

Martori care asistă la congresul de district din apropiere de Gori, în 1996

Congresul ținut lângă Gori a fost cu adevărat de neuitat pentru cei din auditoriu. Ce schimbare față de  timpurile în care frații nu erau siguri dacă puteau să umple o sală de evenimente pentru Comemorare! Ei se așteptau să asiste peste două mii de persoane, însă nu găseau un loc suficient de spațios pentru a găzdui evenimentul. Astfel, au hotărât să țină congresul în aer liber, într-o frumoasă zonă de campare, nu departe de oraș.

Fratele Kako Lomidze, care a slujit în comitetul congresului, afirmă: „După program, frații și surorile stăteau împreună, intonând cântări și bucurându-se de o atmosferă călduroasă. Era cât se poate de clar că poporul lui Dumnezeu era unit prin legăturile puternice ale iubirii”. (Ioan 13:35)

Măsurile iubitoare stimulează creșterea

Începând cu anul 1996, s-au luat măsuri ca supraveghetorii itineranți să viziteze fiecare congregație din țară câte o săptămână întreagă. În acest scop, au fost numiți și alți supraveghetori itineranți pe lângă frații care slujeau deja în partea de vest și de est a Georgiei.

Fără îndoială, „truda . . . plină de iubire” și serviciul fidel al acestor supraveghetori itineranți au ajutat congregațiile să crească și să respecte îndeaproape instrucțiunile teocratice. (1 Tes. 1:3) Din 1990 până în 1997, creșterea a fost cu adevărat extraordinară. Dacă în 1990 raportau 904 vestitori, doar șapte ani mai târziu, 11 082 de vestitori proclamau vestea bună!

Creșterea spirituală care începuse în urmă cu câteva decenii era acum evidentă și cuprindea toată țara. Însă Iehova mai avea binecuvântări de revărsat asupra poporului său din Georgia.