Întrunirile creștine au jucat un rol important în a-i ajuta pe cei noi să aibă mai multă credință. De fapt, asemenea celor care erau creștini de mai multă vreme, creștinii nou-botezați erau gata să își pună la dispoziție casele pentru a găzdui întrunirile. Toți cei care asistau la întruniri erau întâmpinați cu multă căldură, ceea ce a contribuit la întărirea legăturilor de iubire.

Când câteva persoane care studiau erau gata pentru botez, se organizau în mod discret întruniri speciale. În august 1973, frații au organizat o astfel de întrunire în afara localității Suhumi, în apropiere de țărmul Mării  Negre. Însă cei 35 de candidați nu au mai ajuns să fie cufundați în apă! Înainte ca întrunirea să se termine, poliția a întrerupt programul și a arestat câțiva frați și surori, inclusiv pe Vladimir Gladyuk.

De îndată ce au fost eliberați, Vladimir și ceilalți frați au luat legătura cu candidații la botez. La două zile de la acel incident, candidații au fost în sfârșit botezați. Vladimir își amintește: „L-am simțit pe Iehova alături de noi. După botez, ne-am rugat cu toții, exprimându-ne recunoștința față de Iehova”.

Opoziția contribuie la răspândirea veștii bune

La două zile după botez, Vladimir Gladyuk a fost din nou arestat. Mai târziu, el, Itta Sudarenko și Natela Chargeishvili au fost condamnați la mai mulți ani de închisoare. Deși întristați că acești frați au fost arestați, vestitorii au hotărât să continue lucrarea de predicare, dar cu mai multă prudență.

Pentru a evita să atragă atenția autorităților, vestitorii au mers să predice în alte orașe și sate decât cele în care locuiau. Drept rezultat, opoziția a contribuit, de fapt, la răspândirea veștii bune în și mai multe zone.

În timpul regimului comunist, vestitorii care locuiau în orașe mari predicau pe străzi liniștite și în parcuri. Adesea întâlneau oameni care veneau din alte orașe și sate pentru a-și vizita rudele sau pentru cumpărături. Dacă o persoană arăta interes, vestitorii o rugau să le lase adresa și stabileau o nouă întâlnire.

Babutsa Jejelava s-a numărat printre cei care au călătorit mult în partea de vest a Georgiei. Ea își amintește: „Întrucât aveam rude în mai multe părți, nimeni nu  considera suspecte desele mele călătorii. După circa doi ani, studiam Biblia cu peste 20 de persoane din Zugdidi și cu alte 5 din orașul Chkhorotsku. Toate s-au botezat”.

Sunt necesare tot mai multe publicații în limba georgiană

În scurt timp a devenit evident că era nevoie de tot mai multe publicații în limba georgiană. Când efectuau vizite ulterioare sau conduceau studii biblice, vestitorii aveau nevoie de Biblii și de publicații biblice în limba pe care cei ce studiau o puteau înțelege cel mai bine. *

Babutsa își amintește cât de greu îi era să conducă studii biblice fără a avea la dispoziție publicații în limba georgiană. Ea spune: „Nu aveam decât Biblia și alte publicații în rusă, așa că deseori trebuia să traduc materialul de studiu pentru cei cu care studiam Biblia”. Ea traducea în georgiană articole din revistele noastre având doar un dicționar la îndemână. Totodată a reușit să traducă întreaga Evanghelie după Matei!

Martori curajoși au folosit șapirografe de mici dimensiuni pentru a reproduce publicațiile la ei acasă

Cei interesați au apreciat atât de mult articolele traduse în limba maternă, încât au făcut copii de mână ale publicațiilor pentru uz personal. Întrucât era greu să găsești Biblii în limba georgiană, unele persoane care studiau Biblia au devenit „copiști” moderni ai Cuvântului lui Dumnezeu.

„Copiam toată ziua”

Publicațiile traduse în limba georgiană circulau în rândul fraților și al celor interesați, astfel încât toți le puteau  citi când le venea rândul. Fiecare avea la dispoziție doar câteva zile sau săptămâni pentru a citi o publicație. Așadar, când a ajuns la frați un exemplar al Scripturilor grecești în georgiana modernă, o familie a considerat că era o ocazie potrivită de a-l copia.

Raul Karchava avea doar 13 ani când tatăl lui l-a rugat să copieze Scripturile grecești. El spune: „Tata a cumpărat o cutie întreagă de caiete și tot felul de stilouri și creioane, sperând că mă va încuraja. Deși mi s-a părut copleșitoare sarcina, am acceptat provocarea. Copiam toată ziua, oprindu-mă doar ca să-mi întind puțin mâinile”.

Copii de mână ale Turnului de veghe și ale broșurii Să examinăm Scripturile în fiecare zi în georgiană

Rudele lui Raul au fost nespus de bucuroase când au aflat că frații au fost de acord să le lase cartea mult râvnită  câteva săptămâni în plus pentru ca tânărul Raul să-și poată duce la bun sfârșit dificila-i sarcină. În doar două luni, el a reușit să copieze toate cele 27 de cărți ale Scripturilor grecești creștine!

În pofida eforturilor neobosite ale acestor copiști, foamea spirituală a tot mai multor persoane care studiau Biblia nu putea fi satisfăcută pe deplin. Pentru a satisface această necesitate urgentă, frați și surori curajoase s-au ocupat de periculoasa sarcină de a multiplica publicații biblice și de a le distribui de la ei de-acasă.

Lucrarea de predicare în partea de vest a Georgiei a luat un mare avânt. Dar ce se poate spune despre partea de est a țării? Era cineva în capitala țării, Tbilisi, care să-i  poată ajuta pe căutătorii sinceri ai adevărului, precum Vaso Kveniashvili, menționat anterior?

Adevărul ajunge în capitala țării

În anii ’70, autoritățile sovietice au încercat să îi descurajeze pe Martori, alungându-i din casele lor și trimițându-i dintr-un loc în altul. Așa s-a întâmplat cu Oleksii și Lydia Kurdas, un cuplu ucrainean care s-a mutat în Tbilisi. Ei petrecuseră mulți ani în lagărele sovietice din cauza credinței.

Larisa Kessaeva (Gudadze) în anii ’70

Familia Kurdas le-a vorbit despre adevăr lui Zaur și Eteri Kessaev, persoane foarte religioase. Fiica lor Larisa, care la acea vreme avea 15 ani, își amintește de prima discuție cu Oleksii și Lydia: „Am încercat să demonstrăm că ortodoxismul era singura religie adevărată. După câteva discuții, am rămas fără argumente, dar ei au continuat să aducă argumente din Scripturi”.

Larisa adaugă: „Când mergeam la biserică, citeam mereu Cele zece porunci, care erau scrise pe perete, între două icoane. Dar în acea seară, când Oleksii ne-a citit Exodul 20:4, 5, am rămas stupefiată. În noaptea aceea n-am putut dormi deloc deoarece mă gândeam: «Oare este adevărat că dacă ne închinăm la icoane încălcăm de fapt porunca lui Dumnezeu?»”.

Hotărâtă să clarifice răspunsul la întrebare, Larisa a alergat dis-de-dimineață la biserica din localitatea ei și a citit din nou porunca: „Să nu-ți faci chip cioplit . . . Să nu te pleci înaintea lor”. Pentru prima oară în viață, înțelegea sensul acestei porunci divine. Larisa și părinții ei s-au botezat în cele din urmă, numărându-se printre primii Martori din Tbilisi.

 A căutat dreptatea și a fost răsplătit

La aproape 20 de ani de la primul contact cu adevărul, Vaso Kveniashvili a întâlnit pe cineva care asista la întrunirile Martorilor lui Iehova în Tbilisi. Vaso era fericit că îi întâlnise din nou pe Martori. Îi aștepta de mult timp.

Vaso Kveniashvili a devenit Martor la circa 24 de ani de la primul contact cu adevărul

Totuși, la început, Martorii locali au ezitat să-l implice în activitățile lor, întrucât Vaso era renumit pentru infracțiunile comise. Unii chiar se temeau că autoritățile sovietice l-ar fi trimis să-i spioneze pe Martori. Ca urmare, lui Vaso nu i s-a permis să asiste la întrunirile creștine patru ani de zile.

Când a fost clar că motivația lui era bună, lui Vaso i s-a permis în cele din urmă să facă parte din congregația locală și să se boteze. În sfârșit, Vaso se putea apropia de  „Dumnezeul judecății” pe care îl căutase din tinerețe! (Is. 30:18) El i-a slujit lui Iehova cu aceeași atitudine neclintită până la moartea sa, care a survenit în 2014.

În 1990, lucrarea de predicare prinsese rădăcini atât în partea vestică a Georgiei, cât și în partea ei estică. Cei circa 900 de vestitori conduceau 942 de studii biblice. Fusese pusă temelia pentru uluitoarea creștere care avea să vină.

^ par. 12 Bibliile erau rare în timpul regimului comunist, deși anumite părți din Biblie fuseseră traduse în georgiană încă din secolul al V-lea e.n. (Vezi chenarul „Biblia în limba georgiană”.)