Salt la conţinut

Salt la al doilea meniu

Salt la cuprins

Martorii lui Iehova

Română

Anuarul Martorilor lui Iehova pe 2015

 REPUBLICA DOMINICANĂ

Nevoie de predicatori

Nevoie de predicatori

Vestea bună ajunge în teritorii izolate

Cu timpul au sosit mai mulţi misionari, care au contribuit la extinderea lucrării de predicare. Printre ei s-au numărat: Richard şi Belva Stoddard, care slujiseră în Bolivia, Jesse şi Lynn Cantwell, din Columbia, Amos şi Barbara Parker, precum şi Pete Paschal. În 1973, în oraşele din Republica Dominicană se desfăşura o lucrare intensă de instruire biblică, însă vestea bună nu ajunsese încă la oamenii din teritoriile izolate. De aceea s-au luat măsuri ca şi aceştia să audă mesajul despre Regat. Când s-a făcut un anunţ referitor la posibilitatea de a predica două luni pe cont propriu în zonele rurale, 19 pionieri regulari au răspuns invitaţiei. În perioada decembrie 1973 – ianuarie 1977, grupuri de pionieri au fost repartizaţi în teritorii unde se predicase puţin sau nu se predicase deloc.

„În schimbul publicaţiilor, primeam găini, ouă şi fructe.”

Un pionier care a luat parte la această lucrare specială a relatat: „Într-o zi le prezentam oamenilor mesajul Bibliei şi le lăsam literatură, iar a doua zi îi vizitam pe cei interesaţi. Întrucât oamenii de la ţară n-aveau mulţi bani, în schimbul publicaţiilor primeam găini, ouă şi fructe. Îi mulţumim lui Iehova că n-am suferit niciodată de foame”. Mulţi au auzit atunci pentru prima oară pe cineva citindu-le din Biblie. Unii conducători religioşi le spuseseră că Iehova este Diavolul. Cât de surprinşi au fost să citească versete cum ar fi Psalmul 83:18, unde se spune: „Tu, al cărui nume este Iehova, numai tu eşti Cel Preaînalt peste tot pământul!”. În  unele locuri, interesul a fost atât de mare, încât s-au organizat întruniri publice.

Mai mulţi misionari şi o nouă filială

Misionarii Abigail Pérez şi soţia sa, Georgina, au venit în septembrie 1979 şi au fost repartizaţi în lucrarea de circumscripţie. Mai târziu, în 1987, au sosit Tom şi Shirley Dean, absolvenţi ai Şcolii Galaad, pentru a impulsiona lucrarea de predicare. Lor li s-au alăturat mulţi pionieri speciali veniţi din Porto Rico. În august 1988, misionarii Reiner şi Jeanne Thompson au fost repartizaţi în Republica Dominicană, aceasta fiind a cincea repartiţie a lor.

În 1989, media vestitorilor ajunsese la 11 081 şi exista un mare potenţial de creştere întrucât numărul studiilor biblice era de 20 494. Dar această creştere a adus cu sine unele dificultăţi. Filiala de atunci îşi îndeplinise misiunea cu succes, totuşi, pe la sfârşitul anilor ’80 ai secolului trecut, ea a devenit neîncăpătoare. Reiner Thompson povesteşte: „Era o înghesuială atât de mare, încât a trebuit să închiriem mai multe locuinţe şi spaţii pentru depozitare în diferite părţi ale oraşului.

A fost greu să găsim un teren potrivit pentru noua filială. La un moment dat, un om de afaceri care auzise că eram în căutarea unui teren a luat legătura cu noi. El ne-a spus că ar vrea să vândă un teren situat într-o zonă bună, dar numai Martorilor lui Iehova. Cu câţiva ani mai înainte, el deţinuse o mare fabrică de confecţii, iar secretara şi alţi angajaţi ai săi erau Martori ai lui Iehova. Fusese impresionat de cinstea şi conduita lor  ireproşabilă, pe care le observase de-a lungul mai multor ani. Întrucât avea o stimă deosebită pentru Martori, el ne-a vândut terenul la un preţ mult mai mic faţă de preţul pieţei”. Proprietatea a fost achiziţionată în decembrie 1988, iar mai târziu au fost cumpărate trei terenuri învecinate. Filiala şi sala de congrese de lângă ea se întindeau pe o suprafaţă de aproape nouă hectare.

Sute de Martori locali şi din străinătate au ajutat la construirea noii filiale şi a sălii de congrese. Complexul a fost dedicat într-o sâmbătă din noiembrie 1996, când trei membri ai Corpului de Guvernare – Carey Barber, Theodore Jaracz şi Gerrit Lösch – au luat parte la pregătirea programului de dedicare. În ziua următoare s-au ţinut programe speciale pe două dintre cele mai mari stadioane ale ţării. Cu acea ocazie, peste 10 000 de persoane au vizitat noile clădiri ale filialei.

‘Au trecut în Macedonia’

Istoria poporului lui Iehova din Republica Dominicană ar fi incompletă dacă n-am vorbi şi despre numeroşii Martori veniţi din străinătate pentru a sluji în zone unde este nevoie de vestitori. La sfârşitul anilor ’80, mulţi fraţi şi surori au venit în Republica Dominicană impulsionaţi de rapoartele legate de numărul mare de studii care se pot iniţia în teritoriu. Figurativ vorbind, ei ‘au trecut în Macedonia’ (Fap. 16:9). Aceşti vestitori le-au vorbit şi altora despre bucuriile pe care le-au avut în lucrarea de seceriş din Republica Dominicană. Drept urmare, în anii ’90, numărul vestitorilor veniţi din străinătate a crescut foarte mult.

De exemplu, Stevan şi Miriam Norager, din Danemarca, slujesc în Republica Dominicană din 2001. Mai înainte,  Miriam slujise aici un an şi jumătate împreună cu sora ei. De ce a decis acest cuplu să se mute într-o ţară îndepărtată, cu o limbă şi cu o cultură diferite de ale lor? Miriam spune: „Atât eu, cât şi soţul meu provenim din familii puternice din punct de vedere spiritual, cu părinţi care au slujit ca pionieri speciali în tinereţe, iar după ce au avut copii au slujit ca pionieri regulari. Părinţii noştri ne-au încurajat întotdeauna să-i oferim lui Iehova tot ce avem în serviciul cu timp integral”.

Stevan şi Miriam sunt pionieri speciali din 2006 şi i-au ajutat pe mulţi să înveţe adevărul. Stevan spune: „Avem parte de multe binecuvântări. Problemele de sănătate sau dificultăţile pe care le întâmpinăm uneori sunt nesemnificative în comparaţie cu experienţele minunate din teritoriu şi cu bucuria de a-i ajuta pe cei  sinceri să-l cunoască şi să-l iubească pe Iehova. În plus, am câştigat o mare familie de prieteni iubitori. Lucrarea pe care o facem aici ne-a învăţat să fim umili şi răbdători, iar faptul de a duce o viaţă simplă ne-a întărit încrederea în Iehova”.

Jennifer Joy slujeşte de peste 20 de ani în teritoriul de limbajul semnelor

Jennifer Joy este una dintre numeroasele surori celibatare care au venit să predice în Republica Dominicană. În 1992, Jennifer a vizitat-o pe mătuşa ei, Edith White, misionară de mulţi ani, şi a avut experienţe frumoase în lucrarea de predicare. De asemenea, ea a făcut cunoştinţă cu alte surori venite din străinătate, care slujeau în teritorii nelucrate. Jennifer povesteşte: „Eram timidă  şi nu prea aveam încredere în mine, dar mi-am zis: «Dacă ele pot face această lucrare, eu de ce n-aş putea?»”.

La început, Jennifer şi-a propus să stea doar un an, dar nu a mai plecat, iar în prezent slujeşte în Republica Dominicană de peste 20 de ani. Ea a ajutat mulţi oameni să devină închinători ai lui Iehova. Jennifer a contribuit la progresul lucrării din teritoriul de limbajul semnelor şi a ajutat la pregătirea cursului pentru acest limbaj.

‘Dacă Iehova a avut grijă de mine până acum, de ce n-aş avea încredere că-mi va purta de grijă în continuare?’

Cum se întreţine Jennifer? Ea explică: „Merg în Canada, unde muncesc câteva luni pe an. De-a lungul timpului am avut diverse joburi. Am lucrat ca fotograf, am zugrăvit locuinţe, am făcut curăţenie în birouri, am făcut lanterne sau am confecţionat covoare. De asemenea, am fost ghid, agent de turism, profesoară de engleză şi interpret”. Jennifer spune că situaţia ei se aseamănă cu cea a israeliţilor în pustiu. „Aceştia trăiau cu orice exprimare a gurii lui Iehova. El le-a promis că va avea grijă de ei şi s-a ţinut de cuvânt. Au avut hrană, iar hainele şi încălţămintea nu li s-au uzat (Deut. 8:3, 4). Iehova a promis că va avea grijă şi de noi (Mat. 6:33). Dacă a avut grijă de mine până acum, de ce n-aş avea încredere că-mi va purta de grijă în continuare?”

Aproape 1 000 de evanghelizatori cu spirit de sacrificiu au venit din diferite ţări precum Austria, Japonia, Polonia, Porto Rico, Rusia, Spania, Statele Unite, Suedia şi Taiwan. Aceşti Martori zeloşi, care au venit din 30 de  ţări, slujesc în congregaţii de chineză, creolă haitiană, engleză, italiană, limbajul semnelor american, rusă şi spaniolă. Asemenea apostolului Petru, ei au spus: „Iată că noi am lăsat totul şi te-am urmat” (Mar. 10:28).