Închişi pentru că şi-au păstrat neutralitatea

Enrique Glass şi închisoarea în care a stat două săptămâni

În 19 iunie 1949, un grup de dominicani care trăiseră în exil au venit în Republica Dominicană pentru a-l înlătura de la putere pe dictatorul Rafael Trujillo. Deşi această operaţiune a eşuat, guvernul lui Trujillo i-a trimis  la închisoare pe cei consideraţi duşmani ai guvernului, inclusiv pe cei care au refuzat serviciul militar. Printre primii Martori închişi în urma refuzului lor de a efectua serviciul militar s-au numărat León, Enrique şi Rafael Glass, precum şi câţiva colegi de serviciu ai lui León.

León a relatat: „[Eu şi colegii mei de serviciu] am fost arestaţi şi interogaţi de serviciile secrete militare. Ne-au ameninţat, iar apoi ne-au dat drumul. Însă, după doar câteva zile, am fost chemaţi din nou la încorporare fără a fi respectată procedura obişnuită. Întrucât am refuzat să  efectuăm serviciul militar, am fost trimişi la închisoare. Acolo am întâlnit patru Martori, doi dintre ei fiind fraţii mei de corp. După eliberare, am fost condamnaţi de încă trei ori, la intervale de o zi sau de câteva zile. Am stat aproape şapte ani în închisoare, ultima condamnare fiind de cinci ani”.

‘Am fost biciuiţi, loviţi cu bastoane şi bătuţi cu patul puştii, dar Iehova ne-a dat putere să rezistăm.’

Viaţa în închisoare era o permanentă încercare pentru fraţi. Deţinuţii şi gardienii îşi băteau joc de ei întruna. Comandantul Fortului Ozama, unde au fost închişi prima dată Martorii lui Iehova, le-a spus: „Când o să deveniţi martori ai Diavolului, informaţi-mă şi o să vă dau drumul”. Totuşi, împotrivitorii n-au reuşit să ştirbească integritatea acestor fraţi fideli. León a explicat: ‘Iehova ne-a întărit mereu şi am văzut intervenţia sa chiar şi în lucruri mici. Am fost biciuiţi, loviţi cu bastoane şi bătuţi cu patul puştii, dar Iehova ne-a dat putere să rezistăm’.

Activitatea Martorilor lui Iehova este interzisă

Pretutindeni în ţară, duşmanii închinării adevărate şi-au intensificat persecuţiile. Cu toate acestea, în mai 1950 existau 238 de vestitori locali, dintre care 21 slujeau cu timp integral.

Un ziar anunţă condamnările primite de fraţi ca urmare a poziţiei lor de neutralitate

În această perioadă, un agent al serviciilor secrete i-a scris secretarului preşedintelui: „Membrii sectei religioase «Martorii lui Iehova» îşi continuă cu înflăcărare activităţile în tot oraşul [Ciudad Trujillo]. Aşa cum am mai spus, nu trebuie să-i scăpăm din ochi pe Martorii  lui Iehova întrucât, prin lucrarea lor de predicare şi prin activităţile pe care le desfăşoară, aceştia încearcă să manipuleze anumite categorii sociale, cei mai vulnerabili fiind oamenii de rând”.

Secretarul Ministerului de Interne şi al Poliţiei, Antonio Hungría, i-a cerut fratelui Brandt să trimită o scrisoare în care să explice poziţia Martorilor în ce priveşte serviciul militar, salutul drapelului şi plata taxelor şi a impozitelor. În scrisoare, el a inclus informaţii din cartea „Dumnezeu să fie găsit adevărat”. Cu toate acestea, în 21 iunie 1950, Antonio Hungría a emis un decret care interzicea activitatea Martorilor lui Iehova din Republica Dominicană. Fratele Brandt a fost chemat în biroul lui Hungría pentru a i se citi decretul. Fratele Brandt a întrebat dacă misionarii trebuiau să părăsească ţara. Hungría l-a asigurat că aceştia puteau să rămână, cu  condiţia să respecte legea şi să nu le vorbească altora despre religia lor. *

^ par. 1 În săptămânile dinaintea emiterii decretului, unii preoţi catolici au scris în ziare articole lungi în care îi denigrau pe Martorii lui Iehova, catalogându-i drept comunişti.