Salt la conţinut

Salt la al doilea meniu

Salt la cuprins

Martorii lui Iehova

Română

Anuarul Martorilor lui Iehova pe 2014

 SIERRA LEONE ŞI GUINEEA

1915-1947 Începuturile (Partea I)

1915-1947 Începuturile (Partea I)

 Lumina adevărului începe să strălucească

Vestea bună a ajuns în Sierra Leone în 1915, când unii localnici plecaţi în Anglia au revenit în ţară aducând cu ei literatură biblică. În luna iulie a aceluiaşi an a sosit în Freetown şi primul Martor al lui Iehova. Se numea Alfred Joseph, avea 31 de ani şi era originar din Guyana (America de Sud). Se botezase în acelaşi an în Barbados (Indiile de Vest) şi obţinuse un contract de muncă în Freetown ca mecanic de locomotivă. Alfred primise o locuinţă de serviciu în Cline Town, la aproximativ trei kilometri de Arborele de bumbac din Freetown. Imediat, el a început să le vorbească din Biblie colegilor săi de muncă.

În anul următor, Leonard Blackman, un fost coleg de serviciu al lui Alfred, s-a mutat din Barbados în Cline Town. Alfred aflase adevărul chiar de la mama lui Leonard, Elvira Hewitt. Întrucât erau vecini de apartament, Alfred şi Leonard se întâlneau cu regularitate pentru a studia Biblia. De asemenea, ei le ofereau literatură biblică prietenilor şi altor persoane interesate.

Alfred şi Leonard şi-au dat seama că teritoriul din Freetown era ‘alb pentru seceriş’ (Ioan 4:35). În 1923, Alfred a trimis la sediul mondial din New York o scrisoare cu următorul conţinut: „Mulţi oameni de aici sunt interesaţi de Biblie. Aţi putea trimite pe cineva să se ocupe de ei şi să organizeze lucrarea de predicare din Sierra Leone?”. În scrisoarea primită de la sediul mondial se spunea: „Vom trimite pe cineva!”.

William Brown „Biblie” şi soţia sa, Antonia

Alfred povesteşte: „După câteva luni, într-o sâmbătă seară, am primit pe neaşteptate un telefon.

 «Ai scris cumva la Societatea Watch Tower ca să trimită predicatori?», am fost întrebat de un bărbat cu o voce puternică.

«Da», i-am răspuns eu.

«Pe mine m-au trimis», mi-a zis bărbatul de la celălalt capăt al firului.

La telefon era William Brown. El, soţia lui, Antonia, şi fiica lor sosiseră în acea zi şi se cazaseră la Hotelul Gainford.

În dimineaţa următoare, în timp ce eu şi Leonard studiam din Biblie, la uşa noastră a bătut un bărbat cu o statură impunătoare. Era William Brown, un frate foarte zelos, care a vrut să ţină o cuvântare publică chiar a doua zi. Am închiriat imediat cea mai mare sală din Freetown, Wilberforce Memorial Hall, şi am programat pentru seara zilei de joi din săptămâna următoare prima dintr-o serie de patru cuvântări.

Micul nostru grup a încercat să invite cât mai mulţi oameni la cuvântare prin intermediul unor anunţuri  date în ziare, cu ajutorul invitaţiilor sau verbal. Ne-am întrebat cât de receptivi vor fi localnicii, dar apoi ne-am dat seama că n-ar fi trebuit să ne facem griji. La cuvântare au asistat în jur de 500 de persoane, printre care mulţi preoţi din Freetown. Radiam de bucurie”.

În timpul cuvântării sale de o oră, fratele Brown a citat de foarte multe ori din Biblie, iar cu ajutorul unui dispozitiv a proiectat pe un ecran versetele biblice, spunând de fiecare dată: „Nu sunt cuvintele mele, ci ale Bibliei”. Plini de uimire, cei din auditoriu aplaudau după fiecare explicaţie. Ceea ce îi impresiona nu era talentul oratoric al fratelui Brown, ci dovezile biblice solide pe care le aducea. Un student la teologie a spus: „Domnul Brown cunoaşte bine Biblia!”.

1930

Cuvântările fratelui Brown au pus în mişcare tot oraşul, astfel că oamenii veneau în număr mare să le asculte. În duminica următoare, sala s-a umplut până la refuz. Fratele Brown a ţinut cuvântarea „Până în infern şi înapoi. Cine se află acolo?”. Adevărurile puternice prezentate de fratele Brown în acea seară i-au determinat chiar şi pe cei mai devotaţi enoriaşi să se retragă din bisericile de care aparţineau.

Cea de-a patra şi ultima cuvântare, intitulată: „Milioane de oameni care trăiesc acum nu vor muri niciodată”, a atras un public numeros. Un localnic din Freetown a spus mai târziu: „Bisericile au fost nevoite să anuleze slujbele de seară pentru că toată lumea a mers să asculte cuvântarea fratelui Brown”.

Fratele Brown folosea mereu Biblia, considerând-o autoritatea supremă în materie de religie. De aceea, oamenii i-au pus numele Brown „Biblie”. Acest nume a devenit cunoscut în toată Africa de Vest. Fratele Brown l-a purtat cu mândrie până la sfârşitul cursei lui pământeşti.