Salt la conţinut

Salt la cuprins

Martorii lui Iehova

Selectaţi limba Română

Romani 4:1-25

4  Prin urmare, ce vom spune despre Avraam, strămoșul+ nostru după carne?  De exemplu, dacă Avraam ar fi fost declarat drept ca urmare a lucrărilor,+ ar fi avut motiv să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu.  Căci ce spune cuvântul Scripturii? „Avraam a manifestat credință în Iehova, iar lucrul acesta i s-a socotit ca dreptate.“+  Însă celui ce lucrează,+ plata nu i se socotește ca bunătate nemeritată,+ ci ca datorie.+  Dar celui ce nu lucrează, ci crede+ în acela care-l declară drept pe cel lipsit de pietate, credința i se socotește ca dreptate.+  Așa cum vorbește și David despre fericirea omului pe care Dumnezeu îl consideră drept fără lucrări:  „Fericiți sunt cei ale căror nelegiuiri au fost iertate+ și ale căror păcate au fost acoperite;+  fericit este omul căruia Iehova nu-i ia în considerare păcatul“.+  Această fericire este oare numai pentru cei circumciși sau și pentru cei necircumciși?+ Căci zicem: „Lui Avraam credința i s-a socotit ca dreptate“.+ 10  Dar în ce împrejurări i s-a socotit astfel? Când era circumcis sau când era necircumcis?+ Nu când era circumcis, ci când era necircumcis. 11  Și a primit un semn+ ca sigiliu al dreptății, și anume circumcizia, prin credința pe care o avea când era necircumcis, ca să fie tatăl+ tuturor celor ce au credință+ și care au fost considerați drepți, deși sunt necircumciși, 12  și tatăl unor urmași circumciși, nu numai al celor ce susțin circumcizia, ci și al celor ce calcă îndeaproape pe urmele credinței pe care o avea tatăl+ nostru Avraam când era necircumcis. 13  Fiindcă nu prin lege a primit Avraam sau sămânța lui promisiunea+ că va fi moștenitorul unei lumi, ci prin dreptatea care vine prin credință.+ 14  Căci, dacă cei ce susțin legea sunt moștenitori, credința este zadarnică, iar promisiunea este anulată.+ 15  De fapt, Legea produce mânie,+ dar, unde nu este lege, nu este nici încălcare de lege.+ 16  Iată de ce, aceasta a fost ca urmare a credinței, ca să fie potrivit bunătății nemeritate+ și ca promisiunea+ să fie sigură pentru toată sămânța lui,+ nu numai pentru cea care susține Legea, ci și pentru cea care are credința lui Avraam. (El este tatăl+ nostru, al tuturor, 17  după cum este scris: „Te-am numit tată al multor națiuni“.)+ Aceasta s-a întâmplat înaintea feței Aceluia în care avea credință, adică a lui Dumnezeu, care le dă viață celor morți+ și cheamă lucrurile care nu sunt ca și cum ar fi.+ 18  Deși nu avea niciun motiv de speranță, totuși, bizuindu-se pe speranță, el a avut credință,+ ca să ajungă tatăl multor națiuni,+ în armonie cu ce se spusese: „Așa va fi sămânța ta“.+ 19  Și, deși nu a slăbit în credință, el s-a gândit la corpul său, care era deja atins de moarte,+ fiindcă avea aproape o sută de ani,+ precum și la pântecele Sarei, care era ca și mort.+ 20  Dar, datorită promisiunii+ lui Dumnezeu, el n-a șovăit prin necredință,+ ci a devenit puternic prin credință+ și i-a dat glorie lui Dumnezeu, 21  fiind pe deplin convins că el putea să și facă ceea ce promisese.+ 22  De aceea, „lucrul acesta i s-a socotit ca dreptate“.+ 23  Totuși, nu numai pentru el+ a fost scris că „lucrul acesta i s-a socotit“+ astfel, 24  ci și pentru noi, cărora lucrul acesta trebuie să ni se socotească astfel, deoarece credem în cel ce l-a sculat din morți pe Isus, Domnul nostru.+ 25  El a fost dat pentru greșelile+ noastre și a fost sculat din morți pentru ca noi să fim declarați drepți.+

Note de subsol