Salt la conţinut

Salt la cuprins

Martorii lui Iehova

Selectaţi limba Română

Neemia 9:1-38

9  În a douăzeci şi patra zi a acestei luni,+ fiii lui Israel s-au adunat şi au postit+ în pânză de sac+ şi ţărână.+  Sămânţa lui Israel s-a separat+ de toţi străinii+ şi au stat şi au mărturisit+ păcatele lor+ şi nelegiuirile părinţilor lor.+  Apoi s-au ridicat în locurile+ în care erau şi au citit cu voce tare din cartea legii+ lui Iehova, Dumnezeul lor, un sfert de zi,+ iar un alt sfert de zi şi-au mărturisit+ păcatele şi s-au plecat înaintea lui Iehova, Dumnezeul lor.+  Atunci Ieşua, Bani, Cadmiel, Şebania, Buni, Şerebia,+ Bani şi Chenani au urcat pe podiumul+ leviţilor şi au strigat cu glas tare+ către Iehova, Dumnezeul lor.  Apoi leviţii Ieşua, Cadmiel, Bani, Haşabnia, Şerebia, Hodia, Şebania şi Petahia au zis: „Ridicaţi-vă şi binecuvântaţi-l+ pe Iehova, Dumnezeul vostru, din veşnicie în veşnicie!+ Binecuvântat să fie numele tău glorios,+ care este înălţat mai presus de orice binecuvântare şi de orice laudă!  Tu eşti Iehova, numai tu;+ tu ai făcut cerurile,+ da, cerurile cerurilor, şi toată armata lor,+ pământul+ şi tot ce este pe el,+ mările+ şi tot ce este în ele!+ Tu le păstrezi pe toate în viaţă şi armata+ cerurilor se pleacă înaintea ta.  Tu eşti Iehova, adevăratul Dumnezeu, care l-ai ales pe Avram,+ care l-ai scos din oraşul Ur al caldeenilor+ şi i-ai pus numele Avraam.+  Tu i-ai găsit inima fidelă înaintea ta;+ de aceea, ai încheiat un legământ+ cu el că îi vei da ţara canaaniţilor, a hetiţilor, a amoriţilor, a fereziţilor, a iebusiţilor şi a ghirgasiţilor, că i-o vei da seminţei lui;+ şi ţi-ai dus la îndeplinire cuvintele, fiindcă eşti drept.+  Tu ai văzut+ asuprirea strămoşilor noştri în Egipt şi ai auzit+ strigătul lor la Marea Roşie. 10  Ai făcut semne şi miracole împotriva faraonului, împotriva tuturor slujitorilor lui şi împotriva întregului popor din ţara lui,+ căci ştiai că s-au purtat cu înfumurare+ faţă de ei. Şi ţi-ai făcut un nume+ ca în ziua aceasta. 11  Ai despărţit marea+ înaintea lor şi ei au trecut prin mijlocul mării pe pământ uscat,+ iar pe urmăritorii lor i-ai azvârlit în adâncuri+ ca pe o piatră+ în ape puternice.+ 12  I-ai condus printr-un stâlp de nor ziua+ şi printr-un stâlp de foc noaptea,+ ca să le luminezi+ drumul pe care trebuiau să meargă. 13  Ai coborât pe muntele Sinai,+ ai vorbit cu ei din cer+ şi le-ai dat hotărâri judecătoreşti+ drepte şi legi ale adevărului,+ dispoziţii+ şi porunci bune.+ 14  Le-ai făcut cunoscut sabatul tău sfânt+ şi le-ai dat porunci, dispoziţii şi o lege prin slujitorul tău Moise.+ 15  Le-ai dat pâine din cer să le potoleşti foamea+ şi le-ai scos apă din stâncă să le potoleşti setea;+ le-ai spus să intre+ şi să ia în stăpânire ţara pe care, ridicându-ţi mâna, ai jurat că le-o vei da.+ 16  Dar ei, strămoşii noştri, s-au purtat cu înfumurare,+ şi-au înţepenit gâtul+ şi n-au ascultat de poruncile tale. 17  N-au vrut să asculte+ şi nu şi-au adus aminte+ de faptele minunate pe care le-ai făcut pentru ei, ci şi-au înţepenit gâtul+ şi au numit o căpetenie+ ca să se întoarcă la robia lor în Egipt. Însă tu eşti un Dumnezeu al iertării,+ binevoitor+ şi îndurător,+ încet la mânie+ şi bogat+ în bunătate iubitoare şi nu i-ai părăsit.+ 18  Da, când şi-au făcut o statuie turnată a unui viţel+ şi au zis: «Acesta este Dumnezeul tău care te-a scos din Egipt»+ şi s-au purtat într-un mod cu totul lipsit de respect, 19  tu, în marea ta îndurare, nu i-ai părăsit+ în pustiu. Stâlpul de nor nu s-a îndepărtat de deasupra lor ziua, ca să-i conducă pe drum,+ nici stâlpul de foc noaptea, ca să le lumineze drumul pe care trebuiau să meargă.+ 20  Le-ai dat spiritul+ tău bun ca să-i faci prudenţi, nu le-ai oprit mana de la gură+ şi le-ai dat apă ca să le potoleşti setea.+ 21  Patruzeci+ de ani i-ai hrănit în pustiu. Nu le-a lipsit nimic.+ Veşmintele nu li s-au uzat+ şi picioarele nu li s-au umflat.+ 22  Le-ai dat regate+ şi popoare şi li le-ai împărţit bucată cu bucată,+ astfel că au luat în stăpânire ţara lui Sihon,+ da, ţara regelui Hesbonului,+ şi ţara lui Og,+ regele Basanului.+ 23  I-ai făcut pe fiii lor la fel de mulţi ca stelele cerurilor.+ Apoi i-ai dus în ţara+ în care le-ai promis strămoşilor lor+ că vor intra s-o ia în stăpânire. 24  Astfel, fiii lor+ au intrat şi au luat în stăpânire ţara+ şi i-ai supus+ înaintea lor pe locuitorii ţării, pe canaaniţi.+ I-ai dat în mâna lor pe regii acestora+ şi popoarele ţării,+ ca să le facă după bunul lor plac.+ 25  Au cucerit oraşe fortificate+ şi un pământ gras+ şi au luat în stăpânire case pline de tot felul de lucruri bune,+ rezervoare săpate,+ vii, livezi de măslini+ şi pomi roditori, din belşug; şi au mâncat, s-au săturat,+ s-au îngrăşat+ şi s-au desfătat în marea ta bunătate.+ 26  Dar au devenit neascultători+ şi s-au răzvrătit împotriva ta,+ au aruncat la spate legea ta,+ i-au omorât pe profeţii tăi,+ care depuneau mărturie împotriva lor ca să-i aducă înapoi la tine,+ şi s-au purtat într-un mod cu totul lipsit de respect.+ 27  De aceea, i-ai dat în mâna vrăjmaşilor lor,+ care au adus necazul asupra lor;+ dar în timpul necazului lor au strigat către tine,+ iar tu i-ai auzit din ceruri+ şi, în marea ta îndurare,+ le-ai dat salvatori+ care i-au salvat din mâna duşmanilor lor.+ 28  Dar, când au avut odihnă, au făcut din nou ce este rău înaintea ta,+ iar tu i-ai lăsat în mâna duşmanilor lor, care i-au asuprit.+ Atunci ei s-au întors şi au strigat către tine după ajutor,+ iar tu i-ai auzit din ceruri+ şi, în marea ta îndurare, i-ai scăpat de repetate ori.+ 29  Deşi ai depus mărturie+ împotriva lor ca să-i aduci înapoi la legea ta,+ ei s-au purtat cu înfumurare+ şi n-au ascultat de poruncile tale. Au păcătuit+ împotriva hotărârilor tale judecătoreşti,+ pe care dacă un om le va respecta, va trăi prin ele.+ Şi-au întors umărul cu încăpăţânare,+ şi-au înţepenit gâtul+ şi n-au ascultat.+ 30  Dar tu ai fost îngăduitor cu ei mulţi ani+ şi ai depus mărturie+ împotriva lor prin spiritul tău, prin intermediul profeţilor tăi, însă ei nu şi-au plecat urechea.+ În cele din urmă i-ai dat în mâna popoarelor acelor ţări.+ 31  În marea ta îndurare nu i-ai nimicit,+ nici nu i-ai părăsit,+ căci eşti un Dumnezeu binevoitor+ şi îndurător.+ 32  Acum, o, Dumnezeul nostru, Dumnezeul cel mare,+ puternic+ şi de temut,+ care ţii legământul+ şi bunătatea iubitoare,+ să nu pară puţin lucru+ înaintea ta toate necazurile care s-au abătut peste noi,+ peste regii noştri,+ peste prinţii noştri,+ peste preoţii noştri,+ peste profeţii noştri,+ peste strămoşii noştri+ şi peste tot poporul tău, din zilele regilor Asiriei până în ziua aceasta.+ 33  În tot ce-a venit peste noi, tu eşti drept,+ căci ai acţionat cu fidelitate,+ dar noi am făcut ce este rău.+ 34  Regii noştri, prinţii noştri, preoţii noştri şi strămoşii noştri+ n-au împlinit legea ta,+ nici n-au dat atenţie poruncilor+ sau mărturiilor tale prin care ai depus mărturie+ împotriva lor. 35  În timpul regatului lor+ şi în mijlocul multelor lucruri bune+ pe care li le-ai dăruit şi în ţara întinsă şi mănoasă+ pe care le-ai dat-o, ei nu ţi-au slujit+ şi nu s-au întors de la practicile lor rele.+ 36  Iată că astăzi suntem sclavi!+ În ţara pe care le-ai dat-o strămoşilor noştri ca să-i mănânce roadele şi bunătăţile, iată că în ea suntem sclavi,+ 37  iar roadele ei îmbelşugate+ sunt pentru regii+ pe care i-ai pus peste noi din cauza păcatelor noastre.+ Ei stăpânesc după bunul lor plac peste corpurile noastre şi peste animalele noastre şi suntem în mare strâmtorare.+ 38  Având în vedere toate acestea, facem o promisiune solemnă+ în scris, pe care îşi pun sigiliul+ prinţii noştri, leviţii noştri şi preoţii noştri“.+

Note de subsol