Salt la conţinut

Salt la cuprins

Martorii lui Iehova

Selectaţi limba Română

Neemia 4:1-23

4  Când a auzit că reconstruiam zidul, Sanbalat+ s-a mâniat,+ s-a supărat foarte tare și și-a bătut joc+ de iudei.  El a spus în fața fraților lui+ și a armatei Samariei, da, a spus: „Ce fac acești iudei neputincioși? Se încred în ei înșiși? Vor aduce ei jertfe?+ Vor termina ei într-o zi? Vor da ei viață unor pietre din mormanele de dărâmături,+ când acestea au fost arse în foc?“  Tobia,+ amonitul,+ era lângă el și a zis: „Și încă ce construiesc! Dacă o vulpe+ s-ar urca pe zidul lor de piatră, sigur l-ar dărâma“.  „Ascultă,+ o, Dumnezeul nostru, căci am ajuns să fim disprețuiți!+ Întoarce-le batjocura+ asupra capului lor și dă-i ca pradă într-o țară a captivității.  Nu le acoperi nelegiuirea+ și păcatul. Acesta să nu fie șters dinaintea ta, căci i-au supărat pe constructori.“  Am continuat să construim zidul și tot zidul a fost unit până la jumătate din înălțimea lui, iar poporul lucra cu toată inima.+  Când Sanbalat,+ Tobia,+ arabii,+ amoniții+ și asdodiții+ au auzit că repararea zidurilor Ierusalimului înaintase, căci spărturile începuseră să fie astupate, s-au mâniat foarte tare.  Și toți au complotat+ să vină și să lupte împotriva Ierusalimului și să-mi provoace tulburare.  Dar ne-am rugat+ Dumnezeului nostru și, din cauza lor, am pus zi și noapte o gardă. 10  Însă Iuda a zis: „Puterea celor ce poartă poverile+ a slăbit, sunt multe dărâmături+ și nu suntem în stare să construim zidul“. 11  Mai mult, vrăjmașii noștri ziceau: „Nu vor ști+ și nu vor vedea nimic până nu vom ajunge în mijlocul lor. Atunci îi vom omorî și vom pune capăt lucrării“. 12  Când veneau iudeii care locuiau aproape de ei, ne ziceau de zece ori: „Vor urca din toate locurile în care locuim și în care vă veți întoarce și voi“. 13  Astfel, am pus oameni în părțile cele mai joase din spatele zidului, în locurile deschise, și am pus poporul pe familii, cu săbiile,+ cu lăncile+ și cu arcurile lor. 14  Când am văzut cât le era de frică, m-am ridicat și le-am zis nobililor,+ demnitarilor+ și celorlalți din popor: „Nu vă temeți+ de ei! Aduceți-vă aminte de Iehova, Cel mare+ și de temut!+ Luptați pentru frații voștri,+ pentru fiii și fiicele voastre, pentru soțiile voastre și pentru casele voastre!“ 15  În ziua când dușmanii noștri au auzit că fuseserăm înștiințați și că adevăratul Dumnezeu le zădărnicise planul,+ iar noi ne întorseserăm cu toții la zid, fiecare la lucrul lui, 16  chiar din ziua aceea, jumătate dintre tinerii mei+ lucrau și jumătate dintre ei stăteau înarmați cu lănci, cu scuturi și cu arcuri și purtau cămăși de zale,+ iar căpeteniile+ stăteau în spatele întregii case a lui Iuda. 17  Constructorii de pe zid și cei ce purtau poverile lucrau cu o mână, iar cu cealaltă+ țineau arma.+ 18  Constructorii erau încinși fiecare cu sabia la șold+ în timp ce construiau,+ iar cel ce suna din corn+ era lângă mine. 19  Și le-am spus nobililor, demnitarilor+ și celorlalți din popor: „Lucrarea este mare și de amploare, iar noi suntem răspândiți pe zid, departe unii de alții. 20  Unde veți auzi sunetul cornului, acolo să vă adunați la noi. Însuși Dumnezeul nostru va lupta pentru noi“.+ 21  În timp ce noi lucram, cealaltă jumătate țineau lăncile, de la revărsatul zorilor până la ivirea stelelor. 22  Atunci am mai zis poporului: „Bărbații să rămână noaptea în mijlocul Ierusalimului,+ fiecare cu slujitorul său. Ei ne vor fi gardă noaptea și lucrători ziua“. 23  Și nu ne dezbrăcam de haine, nici eu,+ nici frații mei,+ nici slujitorii mei+ și nici oamenii de gardă+ din spatele meu; fiecare avea arma+ în mâna dreaptă.

Note de subsol