Salt la conţinut

Salt la al doilea meniu

Salt la cuprins

Martorii lui Iehova

Română

Biblia online | SFINTELE SCRIPTURI – TRADUCEREA LUMII NOI

Neemia 4:1-23

4  Când a auzit că reconstruiam zidul, Sanbalat+ s-a mâniat,+ s-a supărat foarte tare şi şi-a bătut joc+ de iudei.  El a spus în faţa fraţilor lui+ şi a armatei Samariei, da, a spus: „Ce fac aceşti iudei neputincioşi? Se încred în ei înşişi? Vor aduce ei jertfe?+ Vor termina ei într-o zi? Vor da ei viaţă unor pietre din mormanele de dărâmături,+ când acestea au fost arse în foc?“  Tobia,+ amonitul,+ era lângă el şi a zis: „Şi încă ce construiesc! Dacă o vulpe+ s-ar urca pe zidul lor de piatră, sigur l-ar dărâma“.  „Ascultă,+ o, Dumnezeul nostru, căci am ajuns să fim dispreţuiţi!+ Întoarce-le batjocura+ asupra capului lor şi dă-i ca pradă într-o ţară a captivităţii.  Nu le acoperi nelegiuirea+ şi păcatul. Acesta să nu fie şters dinaintea ta, căci i-au supărat pe constructori.“  Am continuat să construim zidul şi tot zidul a fost unit până la jumătate din înălţimea lui, iar poporul lucra cu toată inima.+  Când Sanbalat,+ Tobia,+ arabii,+ amoniţii+ şi asdodiţii+ au auzit că repararea zidurilor Ierusalimului înaintase, căci spărturile începuseră să fie astupate, s-au mâniat foarte tare.  Şi toţi au complotat+ să vină şi să lupte împotriva Ierusalimului şi să-mi provoace tulburare.  Dar ne-am rugat+ Dumnezeului nostru şi, din cauza lor, am pus zi şi noapte o gardă. 10  Însă Iuda a zis: „Puterea celor ce poartă poverile+ a slăbit, sunt multe dărâmături+ şi nu suntem în stare să construim zidul“. 11  Mai mult, vrăjmaşii noştri ziceau: „Nu vor şti+ şi nu vor vedea nimic până nu vom ajunge în mijlocul lor. Atunci îi vom omorî şi vom pune capăt lucrării“. 12  Când veneau iudeii care locuiau aproape de ei, ne ziceau de zece ori: „Vor urca din toate locurile în care locuim şi în care vă veţi întoarce şi voi“. 13  Astfel, am pus oameni în părţile cele mai joase din spatele zidului, în locurile deschise, şi am pus poporul pe familii, cu săbiile,+ cu lăncile+ şi cu arcurile lor. 14  Când am văzut cât le era de frică, m-am ridicat şi le-am zis nobililor,+ demnitarilor+ şi celorlalţi din popor: „Nu vă temeţi+ de ei! Aduceţi-vă aminte de Iehova, Cel mare+ şi de temut!+ Luptaţi pentru fraţii voştri,+ pentru fiii şi fiicele voastre, pentru soţiile voastre şi pentru casele voastre!“ 15  În ziua când duşmanii noştri au auzit că fuseserăm înştiinţaţi şi că adevăratul Dumnezeu le zădărnicise planul,+ iar noi ne întorseserăm cu toţii la zid, fiecare la lucrul lui, 16  chiar din ziua aceea, jumătate dintre tinerii mei+ lucrau şi jumătate dintre ei stăteau înarmaţi cu lănci, cu scuturi şi cu arcuri şi purtau cămăşi de zale,+ iar căpeteniile+ stăteau în spatele întregii case a lui Iuda. 17  Constructorii de pe zid şi cei ce purtau poverile lucrau cu o mână, iar cu cealaltă+ ţineau arma.+ 18  Constructorii erau încinşi fiecare cu sabia la şold+ în timp ce construiau,+ iar cel ce suna din corn+ era lângă mine. 19  Şi le-am spus nobililor, demnitarilor+ şi celorlalţi din popor: „Lucrarea este mare şi de amploare, iar noi suntem răspândiţi pe zid, departe unii de alţii. 20  Unde veţi auzi sunetul cornului, acolo să vă adunaţi la noi. Însuşi Dumnezeul nostru va lupta pentru noi“.+ 21  În timp ce noi lucram, cealaltă jumătate ţineau lăncile, de la revărsatul zorilor până la ivirea stelelor. 22  Atunci am mai zis poporului: „Bărbaţii să rămână noaptea în mijlocul Ierusalimului,+ fiecare cu slujitorul său. Ei ne vor fi gardă noaptea şi lucrători ziua“. 23  Şi nu ne dezbrăcam de haine, nici eu,+ nici fraţii mei,+ nici slujitorii mei+ şi nici oamenii de gardă+ din spatele meu; fiecare avea arma+ în mâna dreaptă.

Note de subsol