Salt la conţinut

Salt la al doilea meniu

Salt la cuprins

Martorii lui Iehova

Română

Biblia online | SFINTELE SCRIPTURI – TRADUCEREA LUMII NOI

Matei 18:1-35

18  În ceasul acela, discipolii s-au apropiat de Isus şi l-au întrebat: „Cine este cel mai mare în regatul cerurilor?“+  Atunci, chemând la el un copilaş, l-a pus în mijlocul lor+  şi a zis: „Adevărat vă spun că, dacă nu vă întoarceţi şi nu deveniţi ca nişte copilaşi,+ nicidecum nu veţi intra în regatul cerurilor.+  Aşadar, cine se va umili+ ca acest copilaş, acela este cel mai mare în regatul cerurilor.+  Şi cine primeşte un copilaş ca acesta în numele meu mă primeşte şi pe mine.+  Dar, pentru cine îl poticneşte pe unul dintre aceşti micuţi care cred în mine, este de mai mare folos să i se atârne de gât o piatră de moară,+ ca aceea învârtită de un măgar, şi să fie scufundat în largul mării.+  Vai de lume din cauza pietrelor de poticnire! Pietrele de poticnire trebuie neapărat să vină,+ dar vai de omul prin care vine piatra de poticnire!+  Dacă mâna ta sau piciorul tău te face să te poticneşti, taie-l şi aruncă-l de la tine.+ Este mai bine pentru tine să intri în viaţă ciung sau şchiop decât să ai două mâini sau două picioare şi să fii aruncat în focul veşnic.+  De asemenea, dacă ochiul tău te face să te poticneşti, scoate-l şi aruncă-l de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă cu un singur ochi decât să ai doi ochi şi să fii aruncat în Gheena de foc.+ 10  Vedeţi să nu-l dispreţuiţi pe niciunul dintre aceşti micuţi, căci vă spun că îngerii lor,+ în cer, văd întotdeauna faţa Tatălui meu care este în cer.+ 11  —— 12  Ce credeţi? Dacă un om are o sută de oi şi una dintre ele se rătăceşte,+ nu le va lăsa el pe cele nouăzeci şi nouă pe munţi şi va pleca în căutarea celei rătăcite?+ 13  Şi, dacă se întâmplă să o găsească, adevărat vă spun că se bucură mai mult de ea decât de cele nouăzeci şi nouă care nu s-au rătăcit.+ 14  Tot aşa, nu este voia Tatălui meu care este în cer ca unul dintre aceşti micuţi să piară.+ 15  Dacă fratele tău comite un păcat, du-te şi dezvăluie-i greşeala numai între tine şi el.+ Dacă te ascultă, l-ai câştigat pe fratele tău.+ 16  Dar, dacă nu ascultă, mai ia cu tine unu sau doi, pentru ca orice lucru să fie stabilit prin gura a doi sau trei martori.+ 17  Dacă nu ascultă de ei, vorbeşte cu congregaţia. Dacă nu ascultă nici de congregaţie, să fie pentru tine ca un om al naţiunilor+ şi ca un încasator de impozite.+ 18  Adevărat vă spun că tot ce veţi lega pe pământ va fi deja legat în cer şi tot ce veţi dezlega pe pământ va fi deja dezlegat în cer.+ 19  Din nou vă spun că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru important, Tatăl meu care este în cer li-l va da.+ 20  Căci, unde sunt adunaţi doi sau trei în numele meu,+ acolo sunt şi eu, în mijlocul lor“.+ 21  Atunci Petru s-a apropiat şi i-a zis: „Doamne, de câte ori poate să păcătuiască fratele meu împotriva mea şi eu să-l iert?+ Până la şapte ori?“+ 22  Isus i-a zis: „Eu îţi spun: Nu până la şapte ori, ci până la şaptezeci şi şapte de ori.+ 23  Iată de ce regatul cerurilor este asemenea unui om, un rege,+ care a vrut să-şi încheie socotelile+ cu sclavii săi. 24  Când a început să-şi încheie socotelile, i-a fost adus un om care îi datora zece mii de talanţi [= 60 000 000 de dinari]. 25  Dar, pentru că nu avea de unde să-i plătească, stăpânul a poruncit să fie vânduţi el, soţia lui, copiii lui şi tot ce avea şi să se plătească datoria.+ 26  Sclavul a căzut la pământ şi a început să-l implore, zicând: «Fii răbdător cu mine şi îţi voi plăti totul». 27  Atunci, cuprins de milă, stăpânul acelui sclav i-a dat drumul+ şi i-a anulat datoria.+ 28  Dar sclavul a ieşit şi l-a găsit pe unul dintre tovarăşii lui de sclavie care îi datora o sută de dinari.+ A pus mâna pe el şi a început să-l strângă de gât, zicând: «Plăteşte ce datorezi!» 29  Tovarăşul lui de sclavie a căzut la pământ şi a început să-l implore, zicând: «Fii răbdător+ cu mine şi îţi voi plăti». 30  Dar el n-a vrut, ci a plecat şi a pus să fie aruncat în închisoare până avea să plătească ce datora. 31  Când tovarăşii lui de sclavie au văzut cele întâmplate, s-au mâhnit foarte tare şi s-au dus să-i povestească stăpânului lor tot ce se întâmplase.+ 32  Atunci stăpânul lui l-a chemat şi i-a zis: «Sclav rău, eu ţi-am anulat toată datoria când m-ai implorat. 33  Nu trebuia să te înduri+ şi tu de tovarăşul tău de sclavie, aşa cum m-am îndurat+ şi eu de tine?» 34  Atunci stăpânul lui, mâniindu-se,+ l-a dat pe mâna temnicerilor până avea să plătească tot ce datora. 35  Tot aşa+ vă va face şi Tatăl meu ceresc dacă nu veţi ierta fiecare, din toată inima, pe fratele său“.+

Note de subsol