Salt la conţinut

Salt la cuprins

Martorii lui Iehova

Selectaţi limba Română

Marcu 4:1-41

4  Şi din nou a început să-i înveţe pe oameni lângă mare.+ Şi o mulţime foarte mare s-a strâns la el, astfel că el s-a urcat într-o barcă şi a stat la distanţă, pe mare, iar toată mulţimea stătea pe ţărm, lângă mare.+  El îi învăţa multe lucruri în ilustrări+ şi, în timp ce preda, le spunea:+  „Ascultaţi! Iată că semănătorul a ieşit să semene+  şi, în timp ce semăna, o parte din sămânţă a căzut de-a lungul drumului, iar păsările au venit şi au mâncat-o.+  O altă parte a căzut pe loc stâncos, unde n-avea mult pământ, şi imediat a încolţit, pentru că pământul ei nu era adânc.+  Dar, când a răsărit soarele, a fost arsă şi, pentru că n-avea rădăcină, s-a uscat.+  O altă parte a căzut printre spini şi spinii au crescut şi au înăbuşit-o, iar ea n-a dat rod.+  Dar altele au căzut pe pământ bun,+ au ieşit, au crescut şi au început să dea rod, producând: treizeci, şaizeci şi o sută“.+  Şi a adăugat: „Cine are urechi de auzit să audă!“+ 10  Când a fost singur, cei ce erau în jurul lui împreună cu cei doisprezece au început să-l întrebe despre ilustrări.+ 11  El le-a răspuns: „Vouă v-a fost dat să înţelegeţi secretul sacru+ al regatului lui Dumnezeu, dar pentru cei de afară toate rămân ilustrări,+ 12  pentru ca, deşi privesc, să privească şi totuşi să nu vadă şi, deşi aud, să audă şi totuşi să nu înţeleagă şi să nu se întoarcă vreodată şi să găsească iertare“.+ 13  Şi el le-a mai zis: „Dacă nu înţelegeţi această ilustrare, atunci cum veţi înţelege toate celelalte ilustrări? 14  Semănătorul seamănă cuvântul.+ 15  Cele de-a lungul drumului sunt cei în care este semănat cuvântul, dar, de îndată ce îl aud, vine Satan+ şi ia cuvântul care a fost semănat în ei.+ 16  Şi, tot aşa, aceştia sunt cele semănate pe locuri stâncoase: îndată ce aud cuvântul, îl primesc cu bucurie.+ 17  Totuşi, n-au rădăcină în ei, dar rămân un timp. Apoi, îndată ce vine un necaz sau o persecuţie din cauza cuvântului, se poticnesc.+ 18  Mai sunt unele semănate printre spini: acestea sunt cei care au auzit cuvântul,+ 19  dar îngrijorările+ acestui sistem, puterea amăgitoare a bogăţiilor+ şi dorinţele+ după celelalte lucruri pătrund în ei şi înăbuşă cuvântul, iar el ajunge neroditor.+ 20  Iar cele semănate în pământ bun sunt cei care ascultă cuvântul şi îl primesc cu plăcere şi dau rod de treizeci de ori, de şaizeci de ori şi de o sută de ori mai mult“.+ 21  Şi le-a mai zis: „Oare este adusă lampa ca să fie pusă sub baniţă sau sub pat? Nu este ea adusă ca să fie pusă pe lampadar?+ 22  Căci nimic nu este ascuns decât ca să fie scos la iveală şi nimic nu este tăinuit cu grijă decât ca să iasă la lumină.+ 23  Cine are urechi de auzit să audă“.+ 24  El le-a mai zis: „Fiţi atenţi la ce auziţi.+ Cu măsura cu care măsuraţi vi se va măsura,+ ba vi se va şi adăuga.+ 25  Fiindcă celui ce are i se va mai da, dar celui ce n-are i se va lua chiar şi ce are“.+ 26  Şi a mai zis: „Astfel, cu regatul lui Dumnezeu este ca atunci când un om aruncă sămânţa pe pământ+ 27  şi noaptea doarme, se scoală ziua, iar sămânţa încolţeşte şi creşte, fără ca el să ştie cum.+ 28  Pământul rodeşte de la sine încet-încet: mai întâi firul de iarbă, apoi spicul şi, în cele din urmă, bobul plin în spic. 29  Dar, de îndată ce rodul este copt, el înfige secera, pentru că a venit timpul secerişului“. 30  Şi a mai zis: „Cu ce vom asemăna regatul lui Dumnezeu sau prin ce ilustrare îl vom prezenta?+ 31  El este asemenea unui grăunte de muştar, care, când a fost semănat în pământ, era cea mai mică dintre toate seminţele de pe pământ,+ 32  dar care, după ce a fost semănat, iese şi se face mai mare decât toate celelalte verdeţuri şi face ramuri mari,+ iar păsările cerului+ pot să se adăpostească la umbra lui“.+ 33  Astfel, le vorbea cuvântul prin multe ilustrări+ de felul acesta, atât cât puteau ei să înţeleagă. 34  Într-adevăr, nu le vorbea fără ilustrări, dar discipolilor săi le explica deoparte toate lucrurile.+ 35  În ziua aceea, când s-a lăsat seara, le-a zis: „Să trecem pe celălalt ţărm“.+ 36  După ce au dat drumul mulţimii, l-au luat în barcă, aşa cum era; şi cu el mai erau şi alte bărci.+ 37  Atunci s-a stârnit o mare vijelie şi valurile năvăleau în barcă, iar barca era gata să se scufunde.+ 38  El era în partea din spate şi dormea pe o pernă. Astfel, l-au trezit şi i-au zis: „Învăţătorule, nu-ţi pasă că pierim?“+ 39  Atunci el s-a sculat, a certat vântul şi a zis mării: „Taci! Potoleşte-te!“+ Şi vântul s-a potolit şi s-a făcut o linişte mare.+ 40  Iar el le-a spus: „De ce vă este frică? Tot n-aveţi credinţă?“ 41  Dar ei erau cuprinşi de o mare frică şi ziceau unii către alţii: „Cine este oare acesta de-l ascultă până şi vântul şi marea?“+

Note de subsol