Salt la conţinut

Salt la cuprins

Martorii lui Iehova

Selectaţi limba Română

Marcu 12:1-44

12  Și el a început să le vorbească în ilustrări: „Un om a plantat o vie+ și a împrejmuit-o cu un gard, a săpat o groapă pentru cada teascului și a ridicat un turn.+ Apoi a arendat-o unor viticultori+ și a plecat în călătorie în străinătate.+  La timpul potrivit a trimis un sclav la viticultori, ca să primească de la ei o parte din roadele viei.+  Dar ei l-au luat, l-au bătut și l-au trimis de acolo fără nimic.+  El le-a trimis din nou un sclav, iar pe acela l-au lovit în cap și l-au batjocorit.+  Și a trimis altul, iar pe acela l-au omorât. Apoi a mai trimis mulți alții, iar dintre aceștia pe unii i-au bătut, iar pe alții i-au omorât.  Mai avea unul, un fiu iubit.+ L-a trimis ultimul la ei, zicând: «Pe fiul meu îl vor respecta».+  Dar viticultorii au zis între ei: «Acesta este moștenitorul.+ Haideți să-l omorâm și moștenirea va fi a noastră».+  Și l-au luat și l-au omorât,+ apoi l-au aruncat afară din vie.+  Ce va face proprietarul viei? Va veni și-i va omorî pe viticultori, iar via+ o va da altora.+ 10  N-ați citit niciodată acest cuvânt din Scripturi: «Piatra+ pe care au respins-o zidarii a devenit piatra din capul unghiului;+ 11  de la Iehova a venit lucrul acesta și este minunat în ochii noștri»?“+ 12  Ei căutau un mijloc de a-l prinde, dar se temeau de mulțime. Căci înțelegeau că spusese ilustrarea gândindu-se la ei. Astfel, l-au lăsat și au plecat.+ 13  Apoi au trimis la el pe unii dintre farisei și dintre membrii partidului lui Irod,+ ca să-l prindă prin vorbele lui.+ 14  Când au sosit, i-au zis: „Învățătorule, știm că spui adevărul și că nu-ți pasă de nimeni, pentru că nu te uiți la înfățișarea oamenilor, ci predai calea lui Dumnezeu potrivit adevărului.+ Este permis să i se plătească impozit* Cezarului sau nu? 15  Să plătim sau să nu plătim?“+ Dându-și seama de ipocrizia lor, el le-a zis: „De ce mă puneți la încercare? Aduceți-mi un dinar să mă uit la el“.+ 16  Ei i-au adus unul. Și el le-a zis: „Ale cui sunt chipul acesta și inscripția aceasta?“ Ei i-au zis: „Ale Cezarului“.+ 17  Atunci Isus a zis: „Dați Cezarului ce este al Cezarului+ și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu“.+ Și au fost impresionați de el.+ 18  Atunci au venit la el niște saduchei, care spun că nu există înviere, și l-au întrebat:+ 19  „Învățătorule, Moise ne-a scris că, dacă fratele cuiva moare și lasă în urmă o soție, dar nu lasă niciun copil, fratele+ lui trebuie s-o ia pe soția acestuia și să-i ridice urmași fratelui său.+ 20  Erau șapte frați. Primul și-a luat o soție, dar, când a murit, n-a lăsat urmași.+ 21  A luat-o al doilea, dar a murit fără să lase urmași; la fel și al treilea. 22  Cei șapte n-au lăsat niciun urmaș. Ultima dintre toți a murit femeia.+ 23  La înviere, soția căruia dintre ei va fi ea? Pentru că toți șapte au avut-o de soție“.+ 24  Isus le-a zis: „Oare nu de aceea greșiți voi, pentru că nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu?+ 25  Fiindcă, atunci când se scoală din morți, nici bărbații nu se căsătoresc, nici femeile nu sunt date în căsătorie, ci sunt ca îngerii din ceruri.+ 26  Dar despre morți, că vor fi sculați, n-ați citit în cartea lui Moise, în relatarea despre tufa de mărăcini, cum Dumnezeu i-a zis: «Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacob»?+ 27  El nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii. Cât de mult greșiți!“+ 28  Unul dintre scribi, care se apropiase și le auzise discuția aprinsă, știind că el le răspunsese foarte bine, l-a întrebat: „Care este prima dintre toate poruncile?“+ 29  Isus a răspuns: „Prima este: «Ascultă, o, Israele: Iehova, Dumnezeul nostru, este un singur Iehova+ 30  și să-l iubești pe Iehova, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată mintea ta și cu toată forța ta».+ 31  A doua este: «Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți».+ Nu există altă poruncă mai mare decât acestea“. 32  Scribul i-a zis: „Învățătorule, ai vorbit bine, potrivit adevărului: «El este Unul și nu există altul ca El».+ 33  A-l iubi cu toată inima, cu toată puterea de înțelegere și cu toată forța și a-l iubi pe aproapele tău ca pe tine însuți este mai de preț decât toate ofrandele arse și jertfele“.+ 34  Atunci Isus, văzând că răspunsese cu înțelepciune, i-a zis: „Nu ești departe de regatul lui Dumnezeu“. Dar nimeni n-a mai avut curajul să-i pună întrebări.+ 35  Totuși, în timp ce preda în templu, Isus li s-a adresat, spunând: „Cum de spun scribii că Cristosul este fiul lui David?+ 36  Prin spiritul sfânt,+ David însuși a spus: «Iehova i-a zis Domnului meu: „Stai la dreapta mea până îi voi pune pe dușmanii tăi sub picioarele tale“».+ 37  David însuși îl numește «Domn», dar cum se face că el este fiul lui?“+ Și mulțimea aceea mare îl asculta cu plăcere.+ 38  În timp ce îi învăța, a mai zis: „Păziți-vă de scribii+ care doresc să umble încoace și-ncolo în haine lungi, care vor saluturi în piețe, 39  scaunele din față în sinagogi și locurile de seamă la cină.+ 40  Ei devorează casele+ văduvelor și fac rugăciuni lungi de ochii lumii. Aceștia vor primi o condamnare mai aspră“.+ 41  Și el s-a așezat cu fața spre cutiile trezoreriei+ și se uita cum mulțimea punea bani în cutiile trezoreriei. Mulți bogați puneau multe monede.+ 42  Și a venit și o văduvă săracă și a pus doi bănuți*.+ 43  Atunci i-a chemat la el pe discipolii săi și le-a zis: „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a pus mai mult decât toți cei care au pus bani în cutiile trezoreriei,+ 44  căci toți au pus din prisosul lor, dar ea, din sărăcia ei, a pus tot ce avea, tot ce-i rămăsese ca să trăiască“.+

Note de subsol

Lit. „capitație“.
Lit. „două leptale“, cea mai mică monedă evreiască.