Salt la conţinut

Salt la al doilea meniu

Salt la cuprins

Martorii lui Iehova

Română

Biblia online | SFINTELE SCRIPTURI – TRADUCEREA LUMII NOI

Luca 8:1-56

8  La scurt timp după aceea, el mergea din oraş în oraş şi din sat în sat, predicând şi anunţând vestea bună despre regatul lui Dumnezeu.+ Cu el erau cei doisprezece  şi unele femei+ care fuseseră vindecate de spirite rele şi de boli: Maria, cea numită Magdalena, din care ieşiseră şapte demoni,+  Ioana,+ soţia lui Cuza, supraveghetorul casei lui Irod, Suzana şi multe alte femei, care le slujeau cu bunurile lor.  Când s-a adunat o mulţime mare şi au venit la el oameni din diferite oraşe, le-a vorbit printr-o ilustrare:+  „Un semănător a ieşit să-şi semene sămânţa. În timp ce semăna, o parte din ea a căzut de-a lungul drumului şi a fost călcată în picioare, iar păsările cerului au mâncat-o.+  O altă parte a căzut pe stâncă şi, după ce a încolţit, s-a uscat pentru că nu avea umezeală.+  O altă parte a căzut printre spini, iar spinii care au crescut odată cu ea au înăbuşit-o.+  O altă parte a căzut pe pământ bun şi, după ce a încolţit, a dat rod însutit“.+ În timp ce le spunea aceste lucruri, a strigat: „Cine are urechi de auzit să audă!“+  Dar discipolii săi l-au întrebat ce însemna ilustrarea aceasta.+ 10  El a zis: „Vouă vă este dat să înţelegeţi secretele sacre ale regatului lui Dumnezeu, dar celorlalţi le vorbesc în ilustrări,+ pentru ca, deşi privesc, să privească în zadar şi, deşi aud, să nu înţeleagă.+ 11  Iată ce înseamnă ilustrarea:+ Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu.+ 12  Cele căzute de-a lungul drumului sunt cei care au auzit,+ apoi vine Diavolul+ şi ia cuvântul din inima lor, ca să nu creadă şi să nu fie salvaţi.+ 13  Cele de pe stâncă sunt cei care, când aud cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar n-au rădăcină. Ei cred un timp, dar, în timp de încercări, renunţă.+ 14  Cât despre cea care a căzut printre spini, acestea sunt cei care au auzit, dar, pentru că sunt prinşi de îngrijorările, bogăţiile şi plăcerile+ vieţii acesteia, sunt complet înăbuşiţi şi nu duc nimic la desăvârşire.+ 15  Cât despre cea din pământul bun, acestea sunt cei care, după ce au auzit cuvântul cu o inimă curată şi bună,+ îl păstrează şi aduc rod cu perseverenţă.+ 16  Nimeni, după ce aprinde o lampă, n-o acoperă cu un vas, nici n-o pune sub pat, ci o pune pe lampadar, pentru ca aceia care intră să vadă lumina.+ 17  Căci nu este nimic ascuns+ care să nu fie dezvăluit şi nimic tăinuit cu grijă care să nu ajungă cunoscut şi să nu iasă la lumină.+ 18  De aceea, fiţi atenţi cum ascultaţi. Fiindcă celui ce are i se va mai da,+ dar celui ce n-are i se va lua chiar şi ce crede că are“.+ 19  Mama şi fraţii lui+ au venit la el, dar nu puteau să ajungă la el din cauza mulţimii.+ 20  Atunci i s-a spus: „Mama ta şi fraţii tăi stau afară şi vor să te vadă“.+ 21  Răspunzând, el le-a zis: „Mama mea şi fraţii mei sunt cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi îl respectă“.+ 22  Într-una din acele zile, el şi discipolii săi au urcat într-o barcă şi el le-a zis: „Să trecem pe celălalt mal al lacului“. Şi au plecat.+ 23  Dar, în timp ce vâsleau, el a adormit. O mare vijelie s-a abătut atunci asupra lacului şi ei s-au umplut de apă şi erau în pericol.+ 24  În cele din urmă s-au dus la el şi l-au sculat, zicând: „Învăţătorule, Învăţătorule, pierim!“+ Sculându-se, el a certat+ vântul şi furia apei şi ele s-au potolit. Şi s-a făcut linişte. 25  Apoi le-a zis: „Unde vă este credinţa?“ Dar ei, cuprinşi de frică, se mirau şi ziceau unii către alţii: „Cine este oare acesta de porunceşte până şi vânturilor şi apei, iar ele îl ascultă?“+ 26  Şi au tras la mal în ţinutul gherasenilor, aflat pe malul opus Galileii.+ 27  Dar, în timp ce cobora pe ţărm, i-a ieşit înainte un om din oraş care avea demoni şi care de mult timp nu mai purta haine şi nu mai stătea acasă, ci printre morminte.+ 28  Văzându-l pe Isus, a ţipat, a căzut înaintea lui şi a zis cu glas tare: „Ce-am eu de-a face cu tine,+ Isus, Fiul Dumnezeului Preaînalt? Te rog, nu mă chinui“.+ 29  (Fiindcă el îi poruncise spiritului necurat să iasă din om. Căci de mult timp pusese stăpânire pe el,+ iar omul fusese de repetate ori legat cu lanţuri şi obezi şi pus sub pază, dar el rupea legăturile şi era împins de demon în locuri retrase.) 30  Isus l-a întrebat: „Care îţi este numele?“ El a zis: „Legiune“, căci în el intraseră mulţi demoni.+ 31  Şi ei îl implorau+ să nu le poruncească să se ducă în abis.+ 32  Acolo, pe munte, păştea o turmă mare de porci.+ Ei l-au implorat să-i lase să intre în porci.+ Şi el i-a lăsat. 33  Atunci demonii au ieşit din om şi au intrat în porci, iar turma s-a repezit peste povârniş în lac şi s-a înecat.+ 34  Dar, când au văzut ce se întâmplase, păzitorii turmei au fugit şi au istorisit lucrul acesta în oraş şi în ţinutul din jur.+ 35  Atunci oamenii au ieşit să vadă ce se întâmplase, au venit la Isus şi l-au găsit pe omul din care ieşiseră demonii îmbrăcat şi sănătos la minte, stând la picioarele lui Isus, şi s-au înfricoşat.+ 36  Cei care văzuseră cele întâmplate le-au povestit cum se vindecase demonizatul.+ 37  Şi toată mulţimea din ţinutul dimprejur al gherasenilor i-a cerut să plece de la ei, fiindcă îi cuprinsese o mare frică.+ Atunci el s-a urcat în barcă şi s-a întors. 38  Totuşi, omul din care ieşiseră demonii îl ruga să-l lase să rămână cu el, dar el l-a trimis de acolo, zicând:+ 39  „Întoarce-te acasă şi spune ce a făcut Dumnezeu pentru tine“.+ Şi el a plecat, vorbind în tot oraşul despre ceea ce făcuse Isus pentru el.+ 40  Când Isus s-a întors, mulţimea l-a primit cu drag, pentru că toţi îl aşteptau.+ 41  Dar iată că a venit un bărbat pe nume Iair. Bărbatul acesta era preşedintele sinagogii. El a căzut la picioarele lui Isus şi l-a implorat să intre în casa lui,+ 42  pentru că avea o singură fiică de vreo doisprezece ani, care era pe moarte.+ În timp ce se ducea acolo, mulţimile îl îmbulzeau.+ 43  Şi o femeie care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge+ şi care nu putuse fi vindecată de nimeni+ 44  s-a apropiat pe la spate şi i-a atins franjurii+ veşmântului.+ Imediat scurgerea de sânge i s-a oprit.+ 45  Atunci Isus a zis: „Cine m-a atins?“+ În timp ce toţi negau, Petru a zis: „Învăţătorule, mulţimile te împresoară şi te înghesuie“.+ 46  Dar Isus a zis: „Cineva m-a atins, căci am simţit că din mine a ieşit o putere“.+ 47  Văzând că n-a trecut neobservată, femeia a venit tremurând, a căzut înaintea lui şi a spus în faţa întregului popor din ce cauză l-a atins şi cum s-a însănătoşit imediat.+ 48  Dar el i-a zis: „Fiică, credinţa ta te-a vindecat.+ Du-te în pace!“+ 49  Pe când vorbea încă, un om din casa preşedintelui sinagogii a venit şi a zis: „Fiica ta a murit. Nu-l mai deranja pe învăţător“.+ 50  Auzind aceasta, Isus i-a răspuns: „Nu te teme! Crede+ numai şi ea va fi salvată!“ 51  Când a ajuns acasă, n-a lăsat pe nimeni să intre cu el decât pe Petru, pe Ioan şi pe Iacov, precum şi pe tatăl şi pe mama fetei.+ 52  Însă toţi oamenii plângeau şi se loveau în piept de durere pentru ea. El a zis: „Nu mai plângeţi,+ căci n-a murit, ci doarme!“+ 53  Atunci ei au început să râdă de el dispreţuitor, fiindcă ştiau că ea murise.+ 54  Dar el a luat-o de mână şi a chemat-o, zicând: „Fetiţo, scoală-te!“+ 55  Spiritul+ ei s-a întors şi ea s-a ridicat+ imediat, iar el a poruncit să i se dea să mănânce.+ 56  Părinţii ei nu mai puteau de bucurie, dar el le-a poruncit să nu spună nimănui ce se întâmplase.+

Note de subsol