Salt la conţinut

Salt la cuprins

Martorii lui Iehova

Selectaţi limba Română

Luca 24:1-53

24  Însă, în prima zi a săptămânii, ele au mers foarte devreme la mormânt, ducând mirodeniile pe care le pregătiseră.+  Dar au găsit piatra rostogolită din faţa mormântului de amintire+  şi, când au intrat, n-au găsit corpul Domnului Isus.+  Pe când erau nedumerite din cauza aceasta, iată că doi bărbaţi cu o îmbrăcăminte strălucitoare au stat lângă ele.+  Pentru că femeile s-au înspăimântat şi stăteau cu feţele plecate la pământ, bărbaţii aceia le-au zis: „De ce îl căutaţi pe Cel viu printre cei morţi?  [[El nu este aici, ci a fost sculat din morţi.]]+ Aduceţi-vă aminte cum v-a vorbit în timp ce era încă în Galileea,+  spunând că Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile păcătoşilor şi să fie ţintuit pe stâlp, dar a treia zi să se scoale din morţi“.+  Ele şi-au amintit atunci cuvintele lui+  şi s-au întors de la mormântul de amintire şi le-au relatat toate aceste lucruri celor unsprezece şi tuturor celorlalţi.+ 10  Ele erau Maria Magdalena, Ioana+ şi Maria, mama lui Iacov. Şi celelalte femei+ care erau cu ele le spuneau apostolilor aceste lucruri. 11  Totuşi, cuvintele acestea li se păreau lipsite de sens şi nu le credeau+ pe femei. 12  [[Dar Petru s-a ridicat, a alergat la mormântul de amintire şi, aplecându-se, a văzut numai fâşiile. Şi a plecat, mirându-se în sinea lui de cele petrecute.]] 13  Dar iată: chiar în ziua aceea, doi dintre ei mergeau spre un sat numit Emaus, aflat la aproximativ unsprezece kilometri de Ierusalim. 14  Şi vorbeau despre toate+ cele întâmplate. 15  În timp ce vorbeau şi discutau, Isus s-a apropiat+ şi a început să meargă cu ei. 16  Dar ochii le erau acoperiţi şi nu puteau să-l recunoască.+ 17  El le-a zis: „Ce înseamnă cuvintele acestea pe care le schimbaţi între voi în timp ce mergeţi?“ Şi ei s-au oprit cu feţele triste. 18  Răspunzând, cel numit Cleopa i-a zis: „Locuieşti singur ca străin în Ierusalim de nu cunoşti lucrurile care s-au întâmplat aici în aceste zile?“ 19  El i-a întrebat: „Care lucruri?“ Ei i-au răspuns: „Lucrurile referitoare la Isus Nazarineanul,+ care a devenit un profet+ plin de putere în lucrare şi cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor, 20  şi cum preoţii noştri principali şi conducătorii noştri l-au predat ca să fie condamnat la moarte şi l-au ţintuit pe stâlp.+ 21  Noi însă speram că el este acela care va elibera Israelul.+ Da, şi este şi a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri. 22  Ba încă nişte femei+ de-ale noastre ne-au uimit, pentru că s-au dus dis-de-dimineaţă la mormântul de amintire, 23  dar nu i-au găsit corpul şi au venit să spună că au avut o viziune supranaturală cu îngeri, care au zis că el este viu. 24  Mai mult, unii dintre cei care sunt cu noi s-au dus la mormântul de amintire+ şi au găsit aşa cum spuseseră femeile, dar pe el nu l-au văzut“. 25  Atunci el le-a zis: „Oh, oameni fără minte şi înceţi cu inima când trebuie să credeţi toate lucrurile spuse de profeţi!+ 26  Oare nu trebuia Cristosul să sufere+ aceste lucruri ca să primească gloria care i se cuvine?“+ 27  Şi, începând de la Moise+ şi de la toţi Profeţii,+ le-a explicat lucrurile privitoare la el din întreaga Scriptură. 28  Apoi s-au apropiat de satul spre care mergeau, iar el s-a făcut că se duce mai departe. 29  Dar ei au stăruit pe lângă el, zicând: „Rămâi cu noi, fiindcă se înserează şi ziua aproape că a trecut“. Atunci el a intrat ca să rămână cu ei. 30  Şi, în timp ce era întins cu ei la masă, a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o şi le-a dat-o.+ 31  Atunci li s-au deschis bine ochii şi l-au recunoscut, iar el a dispărut dinaintea lor.+ 32  Şi au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în timp ce ne vorbea pe drum, când ne deschidea Scripturile?“ 33  Şi chiar în ceasul acela s-au ridicat şi s-au întors la Ierusalim, unde i-au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe cei ce erau cu ei, 34  care ziceau: „Domnul a fost, într-adevăr, sculat din morţi şi i s-a arătat lui Simon!“+ 35  Atunci ei au istorisit cele petrecute pe drum şi cum li s-a făcut cunoscut prin frângerea pâinii.+ 36  În timp ce vorbeau despre aceste lucruri, el a stat în mijlocul lor [[şi le-a zis: „Pacea să fie cu voi!“]]. 37  Dar, pentru că erau îngroziţi şi înspăimântaţi,+ credeau că văd un spirit. 38  Atunci le-a zis: „De ce sunteţi tulburaţi şi de ce vă îndoiţi în inima voastră? 39  Uitaţi-vă la mâinile şi la picioarele mele! Sunt chiar eu! Pipăiţi-mă+ şi vedeţi, fiindcă un spirit n-are carne şi oase,+ aşa cum vedeţi că am eu“. 40  [[Când le-a spus aceasta, le-a arătat mâinile şi picioarele.]] 41  Dar, în timp ce, de bucurie, tot nu credeau+ şi se mirau, le-a zis: „Aveţi ceva de mâncare aici?“+ 42  Ei i-au dat o bucată de peşte fript,+ 43  iar el a luat-o şi a mâncat-o+ sub ochii lor. 44  Şi le-a zis: „Acestea sunt cuvintele pe care vi le spuneam când încă eram cu voi:+ că toate lucrurile scrise despre mine în legea lui Moise, în Profeţi+ şi în Psalmi+ trebuie să se împlinească“. 45  Atunci el le-a deschis mintea ca să înţeleagă Scripturile+ 46  şi le-a zis: „Iată ce este scris: Cristosul va suferi, se va scula din morţi a treia zi+ 47  şi, în numele său, va fi predicată în toate naţiunile,+ începând din Ierusalim,+ căinţa pentru iertarea păcatelor,+ 48  iar voi veţi fi martori+ ai acestor lucruri. 49  Şi iată că eu trimit peste voi ce a promis Tatăl meu. Însă voi rămâneţi în oraş până veţi primi putere de sus“.+ 50  El i-a condus însă afară, până în Betania, şi, ridicându-şi mâinile, i-a binecuvântat.+ 51  În timp ce îi binecuvânta, s-a despărţit de ei şi a fost ridicat la cer.+ 52  Şi ei s-au plecat până la pământ şi apoi s-au întors la Ierusalim cu mare bucurie.+ 53  Şi erau tot timpul în templu, binecuvântându-l pe Dumnezeu.+

Note de subsol