Salt la conţinut

Salt la cuprins

Martorii lui Iehova

Selectaţi limba Română

Luca 19:1-48

19  Şi el a intrat în Ierihon+ şi a străbătut oraşul.  Aici era un om pe nume Zacheu, şeful încasatorilor de impozite, care era bogat.  El voia să vadă+ cine era acest Isus, dar nu putea din cauza mulţimii, pentru că era mic de statură.  De aceea, a alergat înainte şi s-a urcat într-un sicomor ca să-l vadă, pentru că urma să treacă pe acolo.  Când Isus a ajuns în locul acela, şi-a ridicat privirea şi i-a zis: „Zacheu, grăbeşte-te să cobori, căci astăzi voi rămâne în casa ta!“  Atunci el s-a grăbit să coboare şi l-a primit cu bucurie ca oaspete.  Însă, când au văzut aceasta, toţi au început să murmure,+ zicând: „A intrat să găzduiască la un om păcătos“.  Dar Zacheu s-a ridicat şi i-a zis Domnului: „Iată! Jumătate din bunurile mele, Doamne, le dau săracilor şi orice am extorcat de la cineva prin acuzaţie falsă+ înapoiez împătrit“.+  Atunci Isus i-a zis: „Astăzi a venit salvarea în casa aceasta, pentru că şi el este un fiu al lui Avraam.+ 10  Căci Fiul omului a venit să caute şi să salveze ce era pierdut“.+ 11  În timp ce ascultau aceste lucruri, le-a mai spus o ilustrare, fiindcă era aproape de Ierusalim şi ei credeau că regatul lui Dumnezeu se va arăta îndată.+ 12  De aceea, el a zis: „Un om de neam ales s-a dus într-o ţară îndepărtată ca să obţină putere regală şi apoi să se întoarcă.+ 13  El a chemat zece sclavi, le-a dat zece mine şi le-a zis: «Faceţi negoţ cu ele până vin eu».+ 14  Dar locuitorii ţării lui îl urau+ şi au trimis după el o solie, ca să spună: «Nu vrem ca omul acesta să fie rege peste noi».+ 15  În cele din urmă, când s-a întors, după ce obţinuse puterea regală, a poruncit să fie chemaţi la el sclavii cărora le dăduse arginţii, ca să afle ce câştigaseră făcând negoţ.+ 16  Atunci a venit primul, zicând: «Doamne, mina ta a câştigat zece mine!»+ 17  El i-a spus: «Bine, sclav bun! Pentru că te-ai dovedit fidel într-un lucru foarte mic, primeşte autoritate peste zece oraşe».+ 18  Apoi a venit al doilea, zicând: «Doamne, mina ta a adus cinci mine!»+ 19  El i-a zis şi acestuia: «Fii şi tu peste cinci oraşe».+ 20  Dar a venit altul, zicând: «Doamne, iată-ţi mina, pe care am ţinut-o deoparte, într-o pânză. 21  Ştii, mi-a fost teamă de tine, pentru că eşti un om aspru, care iei ce n-ai pus şi seceri ce n-ai semănat».+ 22  El i-a zis: «După gura ta+ te judec, sclav rău! Nu ştiai că sunt un om aspru, care iau ce n-am pus şi secer ce n-am semănat?+ 23  Atunci de ce nu mi-ai pus argintul la o bancă? Astfel, la sosire l-aş fi luat înapoi cu dobândă».+ 24  Şi le-a zis celor ce stăteau acolo: «Luaţi-i mina şi daţi-i-o celui care are zece mine!»+ 25  Dar ei i-au zis: «Doamne, el are zece mine!» ... 26  «Vă spun că celui ce are i se va mai da, însă celui ce n-are i se va lua chiar şi ce are.+ 27  Mai mult, pe duşmanii mei, care n-au vrut să fiu rege peste ei, aduceţi-i aici şi înjunghiaţi-i în faţa mea»“.+ 28  După ce a spus aceste lucruri, a pornit mai departe, urcând spre Ierusalim.+ 29  Când s-a apropiat de Betfaghe şi de Betania, situate pe muntele numit Muntele Măslinilor,+ i-a trimis pe doi dintre discipoli,+ 30  zicându-le: „Duceţi-vă în satul pe care-l vedeţi în faţa voastră şi, după ce veţi intra în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care niciun om n-a stat vreodată. Dezlegaţi-l şi aduceţi-l!+ 31  Dacă vă întreabă cineva: «De ce îl dezlegaţi?», să spuneţi: «Domnul are nevoie de el»“.+ 32  Astfel, cei trimişi au plecat şi au găsit totul aşa cum le spusese.+ 33  În timp ce dezlegau măgăruşul, proprietarii lui le-au zis: „De ce dezlegaţi măgăruşul?“+ 34  Ei au zis: „Domnul are nevoie de el“.+ 35  Şi l-au dus la Isus, şi-au aruncat pe măgăruş mantiile şi l-au pus pe Isus călare pe el.+ 36  Pe când mergea el,+ îşi aşterneau mantiile pe drum.+ 37  Când s-a apropiat de drumul care coboară de pe Muntele Măslinilor, toată mulţimea discipolilor a început să se bucure şi să-l laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate lucrările de putere pe care le văzuseră.+ 38  Şi au zis: „Binecuvântat este Cel care vine ca Rege în numele lui Iehova!+ Pace în cer şi glorie în locurile preaînalte!“+ 39  Dar unii dintre fariseii din mulţime i-au spus: „Învăţătorule, mustră-ţi discipolii“.+ 40  Dar, răspunzând, el a zis: „Vă spun că, dacă aceştia ar tăcea, pietrele+ ar striga“. 41  Când s-a apropiat, a privit oraşul şi a plâns pentru el,+ 42  zicând: „Dacă tu, da, tu, ai fi înţeles+ în ziua aceasta lucrurile care aduc pacea ... dar acum ele au fost ascunse de ochii tăi.+ 43  Fiindcă vor veni peste tine zile când duşmanii tăi vor ridica în jurul tău o fortificaţie+ cu pari ascuţiţi,+ te vor înconjura+ şi te vor strâmtora+ din toate părţile, 44  te vor trânti la pământ pe tine şi pe copiii tăi dinăuntrul tău+ şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră,+ pentru că n-ai înţeles timpul când ai fost inspectat“.+ 45  El a intrat în templu şi a început să-i arunce afară pe cei care vindeau,+ 46  zicându-le: „Este scris: «Casa mea va fi o casă de rugăciune»,+ dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari“.+ 47  El preda zilnic în templu. Dar preoţii principali, scribii şi oamenii de vază ai poporului căutau să-l omoare.+ 48  Însă nu ştiau cum să facă, pentru că tot poporul se ţinea după el ca să-l asculte.+

Note de subsol