Salt la conţinut

Salt la al doilea meniu

Salt la cuprins

Martorii lui Iehova

Română

Biblia online | SFINTELE SCRIPTURI – TRADUCEREA LUMII NOI

Iov 39:1-30

39  Ştii tu oare timpul fixat când nasc caprele de munte de pe stânci?+Vezi tu când nasc+ cerboaicele în dureri?   Numeri tu lunile* pe care le împlinesc elesau ai ajuns tu să cunoşti timpul fixat când nasc?   Ele se încovoaie când îşi aduc puii pe lume,când scapă de dureri.   Puii lor ajung viguroşi, cresc pe câmp deschis;pleacă şi nu se mai întorc la ele.   Cine a lăsat liberă zebra+şi cine a desfăcut legăturile măgarului sălbatic,   cărora le-am hotărât drept casă câmpia aridăşi drept sălaşuri pământul sărat?+   El râde de zarva din cetate,nu aude zgomotul celui ce stă la pândă.+   Cutreieră munţii ca să găsească păşune+şi caută tot felul de plante verzi.+   Oare vrea taurul sălbatic să te slujească+sau va înnopta el lângă ieslea ta? 10  Vei lega tu taurul sălbatic cu frânghii pe brazdăsau va grăpa+ el văile în urma ta? 11  Te vei încrede în el fiindcă puterea lui este mareşi vei lăsa în seama lui osteneala ta? 12  Te vei bizui pe el să-ţi aducă înapoi sămânţaşi s-o strângă în aria ta de treierat? 13  Bate cu bucurie aripa femelei de struţsau are ea penele berzei,+ penajul ei? 14  Căci îşi încredinţează pământului ouăleşi le ţine calde în ţărână; 15  uită că piciorul le-ar putea zdrobisau că o fiară de pe câmp ar putea să i le calce. 16  Se poartă aspru cu puii ei, ca şi cum n-ar fi ai ei.+Pentru că nu-i este frică, osteneala ei e în zadar! 17  Căci Dumnezeu a făcut-o să uite înţelepciuneaşi nu i-a făcut parte de pricepere.+ 18  În timp ce bate din aripi ridicându-le în sus,ea râde de cal şi de călăreţul lui. 19  Poţi tu să-i dai tărie calului?+Poţi tu să-i îmbraci gâtul cu o coamă fluturândă? 20  Poţi tu să-l faci să sară ca o lăcustă?Nechezatul* său măreţ este înspăimântător.+ 21  El scurmă+ pământul în vale şi se bucură de puterea lui,iese ca să înfrunte armele.+ 22  Râde când este vorba de frică şi nu se îngrozeşte,+nici nu dă înapoi din cauza sabiei. 23  Pe el zornăie tolba cu săgeţi,vârful suliţei şi lancea*. 24  Tropăind şi agitându-se, înghite pământulşi nu crede că se aude sunetul cornului. 25  De îndată ce sună cornul, el spune: «Aha!»şi de departe simte mirosul bătăliei,forfota comandanţilor şi strigătul de luptă.+ 26  Oare datorită priceperii tale îşi ia şoimul zborulşi îşi întinde aripile spre vântul de sud? 27  Sau la porunca ta se înalţă acvila+şi îşi face cuibul sus,+ 28  stă pe stâncă şi îşi petrece noapteape piscul unei stânci şi într-un loc inaccesibil? 29  De acolo trebuie să-şi caute hrana,+ochii ei privesc mereu în depărtare 30  şi puii ei sorb încontinuu sânge;acolo unde sunt cei ucişi, acolo este şi ea“.+

Note de subsol

Lit. „lunile lunare“, adică de la lună nouă la lună nouă.
Lit. „fornăitul“.
Sau „javelina“.