Salt la conţinut

Salt la cuprins

Martorii lui Iehova

Selectaţi limba Română

Iov 39:1-30

39  Știi tu oare timpul fixat când nasc caprele de munte de pe stânci?+Vezi tu când nasc+ cerboaicele în dureri?   Numeri tu lunile* pe care le împlinesc elesau ai ajuns tu să cunoști timpul fixat când nasc?   Ele se încovoaie când își aduc puii pe lume,când scapă de dureri.   Puii lor ajung viguroși, cresc pe câmp deschis;pleacă și nu se mai întorc la ele.   Cine a lăsat liberă zebra+și cine a desfăcut legăturile măgarului sălbatic,   cărora le-am hotărât drept casă câmpia aridăși drept sălașuri pământul sărat?+   El râde de zarva din cetate,nu aude zgomotul celui ce stă la pândă.+   Cutreieră munții ca să găsească pășune+și caută tot felul de plante verzi.+   Oare vrea taurul sălbatic să te slujească+sau va înnopta el lângă ieslea ta? 10  Vei lega tu taurul sălbatic cu frânghii pe brazdăsau va grăpa+ el văile în urma ta? 11  Te vei încrede în el fiindcă puterea lui este mareși vei lăsa în seama lui osteneala ta? 12  Te vei bizui pe el să-ți aducă înapoi sămânțași s-o strângă în aria ta de treierat? 13  Bate cu bucurie aripa femelei de struțsau are ea penele berzei,+ penajul ei? 14  Căci își încredințează pământului ouăleși le ține calde în țărână; 15  uită că piciorul le-ar putea zdrobisau că o fiară de pe câmp ar putea să i le calce. 16  Se poartă aspru cu puii ei, ca și cum n-ar fi ai ei.+Pentru că nu-i este frică, osteneala ei e în zadar! 17  Căci Dumnezeu a făcut-o să uite înțelepciuneași nu i-a făcut parte de pricepere.+ 18  În timp ce bate din aripi ridicându-le în sus,ea râde de cal și de călărețul lui. 19  Poți tu să-i dai tărie calului?+Poți tu să-i îmbraci gâtul cu o coamă fluturândă? 20  Poți tu să-l faci să sară ca o lăcustă?Nechezatul* său măreț este înspăimântător.+ 21  El scurmă+ pământul în vale și se bucură de puterea lui,iese ca să înfrunte armele.+ 22  Râde când este vorba de frică și nu se îngrozește,+nici nu dă înapoi din cauza sabiei. 23  Pe el zornăie tolba cu săgeți,vârful suliței și lancea*. 24  Tropăind și agitându-se, înghite pământulși nu crede că se aude sunetul cornului. 25  De îndată ce sună cornul, el spune: «Aha!»și de departe simte mirosul bătăliei,forfota comandanților și strigătul de luptă.+ 26  Oare datorită priceperii tale își ia șoimul zborulși își întinde aripile spre vântul de sud? 27  Sau la porunca ta se înalță acvila+și își face cuibul sus,+ 28  stă pe stâncă și își petrece noapteape piscul unei stânci și într-un loc inaccesibil? 29  De acolo trebuie să-și caute hrana,+ochii ei privesc mereu în depărtare 30  și puii ei sorb încontinuu sânge;acolo unde sunt cei uciși, acolo este și ea“.+

Note de subsol

Lit. „lunile lunare“, adică de la lună nouă la lună nouă.
Lit. „fornăitul“.
Sau „javelina“.