Salt la conţinut

Salt la al doilea meniu

Salt la cuprins

Martorii lui Iehova

Română

Biblia online | SFINTELE SCRIPTURI – TRADUCEREA LUMII NOI

Iov 29:1-25

29  Şi Iov a mai rostit următoarele cuvinte pline de înţelepciune:   „Oh, de-aş fi ca în lunile* de altădată,+ca în zilele când Dumnezeu mă păzea,+   când făcea să strălucească lampa lui peste capul meuşi când, la lumina sa, umblam prin întuneric!+   Cum eram în zilele tinereţii,+când prietenia strânsă cu Dumnezeu era în cortul meu,+   când Cel Atotputernic încă era cu mineşi când slujitorii mei erau în jurul meu!   Când îmi spălam paşii în untşi stânca vărsa pâraie de ulei pentru mine,+   când ieşeam la poarta oraşului+şi îmi pregăteam scaunul în piaţa publică!+   Copiii mă vedeau şi se ascundeauşi chiar cei în vârstă se ridicau şi stăteau în picioare.+   Prinţii îşi reţineau vorbeleşi îşi puneau mâna la gură.+ 10  Glasul conducătorilor se ascundeaşi limba li se lipea de cerul gurii.+ 11  Căci urechea asculta şi mă numea fericit,ochiul vedea şi depunea mărturie pentru mine. 12  Căci îl scăpam pe cel năpăstuit care striga după ajutor,+pe orfanul de tată şi pe cel care n-avea niciun ajutor.+ 13  Binecuvântarea+ celui ce urma să piară venea peste mineşi bucuram inima văduvei.+ 14  Mă îmbrăcam cu dreptate şi ea mă acoperea.+Justiţia îmi era mantie şi turban. 15  Eram ochi pentru orb+şi picioare pentru olog. 16  Eram un adevărat tată pentru săraci+şi cercetam cauza celui pe care nu-l cunoşteam.+ 17  Zdrobeam fălcile răufăcătorului+şi îi smulgeam prada din dinţi. 18  Şi spuneam: «Îmi voi da ultima suflare în cuibul meu+şi îmi voi înmulţi zilele ca firele de nisip.+ 19  Rădăcina mea se întinde spre ape,+iar roua va sta toată noaptea pe ramura mea. 20  Gloria îmi este reînnoită,iar arcul din mâna mea va trage de multe ori». 21  Ei mă ascultau, aşteptauşi păstrau tăcerea ca să-mi audă sfatul.+ 22  După cuvântul meu, nu mai vorbeauşi cuvântul meu picura peste ei.+ 23  Mă aşteptau ca pe o ploaie,+îşi deschideau larg gura pentru ploaia de primăvară.+ 24  Le zâmbeam — nu le venea să creadă —şi nu-mi alungau lumina de pe faţă.+ 25  Le alegeam calea şi le eram căpetenie;stăteam ca un rege în mijlocul trupelor lui,+ca unul care îi mângâie pe cei cuprinşi de jale.+

Note de subsol

Lit. „lunile lunare“, adică de la lună nouă la lună nouă.