Salt la conţinut

Salt la cuprins

Martorii lui Iehova

Selectaţi limba Română

Ioan 6:1-71

6  Apoi Isus s-a dus dincolo de Marea Galileii, sau a Tiberiadei.+  Şi o mare mulţime îl urma, pentru că vedeau semnele pe care le făcea cu cei bolnavi.+  Atunci Isus a urcat pe un munte+ şi stătea acolo cu discipolii săi.  Paştele,+ sărbătoarea iudeilor, era aproape.  Când Isus şi-a ridicat ochii şi a văzut că o mare mulţime venea la el, i-a zis lui Filip: „De unde să cumpărăm pâini ca să mănânce aceştia?“+  Dar spunea aceasta ca să-l pună la încercare, căci el ştia ce urma să facă.  Filip i-a răspuns: „Nici pâine de două sute de dinari n-ar ajunge ca să primească fiecare puţin“.+  Unul dintre discipolii săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, i-a zis:  „Este aici un băieţel care are cinci pâini de orz+ şi doi peştişori. Dar ce sunt acestea la atâţia oameni?“+ 10  Isus a zis: „Puneţi oamenii să se întindă ca pentru masă“.+ În locul acela era multă iarbă. Astfel, oamenii s-au întins, în număr de vreo cinci mii.+ 11  Isus a luat pâinile şi, după ce a adus mulţumiri, le-a împărţit celor care erau întinşi. Tot aşa, a împărţit peştişorii, cât au vrut.+ 12  După ce s-au săturat,+ el le-a zis discipolilor săi: „Adunaţi bucăţile rămase, ca să nu se risipească nimic“. 13  Ei le-au adunat şi au umplut douăsprezece coşuri cu bucăţile de la cele cinci pâini de orz, care rămăseseră de la cei ce mâncaseră.+ 14  Astfel, când oamenii au văzut semnele pe care le-a făcut el, au început să zică: „Acesta este cu adevărat profetul+ care trebuia să vină în lume“. 15  De aceea, Isus, ştiind că vor să vină şi să-l prindă ca să-l facă rege, s-a retras+ din nou pe munte, numai el singur. 16  Când s-a lăsat seara, discipolii săi au coborât la mare+ 17  şi, urcând într-o barcă, au pornit pe mare, spre Capernaum. Se făcuse deja întuneric şi Isus încă nu venise la ei. 18  Marea era agitată, pentru că sufla un vânt puternic.+ 19  Totuşi, după ce au vâslit vreo cinci sau şase kilometri, l-au văzut pe Isus umblând pe mare şi apropiindu-se de barcă. Şi s-au înfricoşat.+ 20  Dar el le-a zis: „Eu sunt! Nu vă temeţi!“+ 21  Şi au vrut să-l ia în barcă. Peste puţin timp barca a ajuns la ţărmul la care încercau să meargă.+ 22  A doua zi, mulţimea care stătea pe celălalt ţărm al mării a văzut că acolo nu era altă barcă decât una mică şi că Isus nu urcase în barcă împreună cu discipolii săi, ci numai discipolii săi plecaseră. 23  Dar nişte bărci din Tiberiada au sosit aproape de locul unde mâncaseră ei pâinea după ce Domnul adusese mulţumiri. 24  Astfel, când mulţimea a văzut că nici Isus şi nici discipolii săi nu erau acolo, au urcat în bărcile lor mici şi au venit la Capernaum să-l caute+ pe Isus. 25  Când l-au găsit de cealaltă parte a mării, l-au întrebat: „Rabi,+ când ai ajuns aici?“ 26  Isus le-a răspuns, zicând: „Foarte adevărat vă spun: Voi nu mă căutaţi pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi săturat.+ 27  Lucraţi nu pentru hrana care piere,+ ci pentru hrana care rămâne pentru viaţă veşnică+ şi pe care v-o va da Fiul omului, căci pe el şi-a pus Tatăl, da, Dumnezeu, sigiliul aprobării sale“.+ 28  Atunci ei l-au întrebat: „Ce trebuie să facem ca să îndeplinim lucrările lui Dumnezeu?“ 29  Răspunzând, Isus le-a zis: „Iată lucrarea lui Dumnezeu: să manifestaţi credinţă+ în cel pe care l-a trimis El“.+ 30  Ei l-au întrebat: „Atunci ce semn faci,+ ca să-l vedem şi să te credem? Ce lucrare faci? 31  Strămoşii noştri au mâncat mana+ în pustiu, aşa cum este scris: «El le-a dat să mănânce pâine din cer»“.+ 32  Atunci Isus le-a zis: „Foarte adevărat vă spun: nu Moise v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl meu vă dă adevărata pâine din cer.+ 33  Căci pâinea lui Dumnezeu este cel care coboară din cer şi dă viaţă lumii“. 34  Ei i-au spus: „Doamne, dă-ne întotdeauna pâinea aceasta“.+ 35  Isus le-a zis: „Eu sunt pâinea vieţii. Celui ce vine la mine nu-i va fi deloc foame şi celui ce manifestă credinţă în mine nu-i va fi niciodată sete.+ 36  Dar v-am spus: Voi m-aţi şi văzut şi tot nu credeţi.+ 37  Tot ce-mi dă Tatăl va veni la mine şi pe cel care vine la mine nu-l voi alunga,+ 38  pentru că am coborât din cer+ ca să fac nu voinţa mea, ci voinţa celui care m-a trimis.+ 39  Iată voinţa celui care m-a trimis: să nu pierd nimic din tot ce mi-a dat, ci să-l înviez+ în ziua din urmă. 40  Fiindcă iată voinţa Tatălui meu: ca oricine îl vede pe Fiul şi manifestă credinţă în el să aibă viaţă veşnică.+ Şi eu îl voi învia în ziua din urmă“.+ 41  Atunci iudeii au început să murmure împotriva lui pentru că spusese: „Eu sunt pâinea care a coborât din cer“.+ 42  Şi ziceau:+ „Nu este acesta Isus, fiul lui Iosif,+ pe ai cărui tată şi mamă îi cunoaştem? Cum de spune el acum: «Am coborât din cer»?“ 43  Răspunzând, Isus le-a zis: „Nu mai murmuraţi între voi. 44  Nimeni nu poate veni la mine dacă nu-l atrage Tatăl,+ care m-a trimis. Şi eu îl voi învia în ziua din urmă.+ 45  Este scris în Profeţi: «Toţi vor fi învăţaţi de Iehova».+ Oricine a auzit şi a învăţat de la Tatăl vine la mine.+ 46  Nu că vreun om l-a văzut pe Tatăl,+ în afară de cel care este de la Dumnezeu; acesta l-a văzut pe Tatăl.+ 47  Foarte adevărat vă spun: Cine crede are viaţă veşnică.+ 48  Eu sunt pâinea+ vieţii. 49  Strămoşii voştri au mâncat mana+ în pustiu şi tot au murit. 50  Aceasta este pâinea care coboară din cer, pentru ca oricine să mănânce din ea şi să nu moară. 51  Eu sunt pâinea vie care a coborât din cer. Dacă cineva mănâncă din pâinea aceasta va trăi pentru totdeauna. Şi pâinea pe care o voi da eu pentru viaţa lumii este carnea mea“.+ 52  Iudeii au început să se certe unii cu alţii, zicând: „Cum ne poate da omul acesta carnea lui s-o mâncăm?“ 53  Isus le-a zis: „Foarte adevărat vă spun: Dacă nu mâncaţi carnea+ Fiului omului şi nu beţi sângele lui,+ nu aveţi viaţă+ în voi înşivă. 54  Cine se hrăneşte cu carnea mea şi bea sângele meu are viaţă veşnică şi eu îl voi învia+ în ziua din urmă, 55  deoarece carnea mea este adevărata hrană şi sângele meu este adevărata băutură. 56  Cine se hrăneşte cu carnea mea şi bea sângele meu rămâne în unitate cu mine şi eu în unitate cu el.+ 57  Aşa cum Tatăl, care trăieşte,+ m-a trimis, iar eu trăiesc datorită Tatălui, aşa şi cine se hrăneşte din mine va trăi datorită mie.+ 58  Aceasta este pâinea care a coborât din cer. Nu este ca atunci când strămoşii voştri au mâncat şi totuşi au murit. Cine se hrăneşte cu pâinea aceasta va trăi pentru totdeauna“.+ 59  Aceste lucruri le-a spus în timp ce preda într-o adunare publică din Capernaum. 60  Când au auzit aceasta, mulţi dintre discipolii săi au zis: „Ce cuvinte revoltătoare! Cine le poate asculta?“+ 61  Dar Isus, ştiind în sinea lui că discipolii săi murmurau despre aceasta, le-a zis: „Lucrul acesta vă poticneşte?+ 62  Ce-aţi zice dacă l-aţi vedea pe Fiul omului urcând unde era înainte?+ 63  Spiritul este cel care dă viaţă,+ carnea nu foloseşte la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus eu sunt spirit+ şi sunt viaţă.+ 64  Dar sunt printre voi unii care nu cred“. Căci Isus ştia de la început cine erau cei care nu credeau şi cine era cel care avea să-l trădeze.+ 65  Atunci le-a mai zis: „Iată de ce v-am spus: Nimeni nu poate veni la mine dacă nu-i este dat de Tatăl“.+ 66  De aceea, mulţi dintre discipolii săi s-au întors la lucrurile lăsate în urmă+ şi nu mai mergeau cu el.+ 67  Isus le-a zis celor doisprezece: „Nu vreţi să vă duceţi şi voi?“ 68  Simon Petru+ i-a răspuns: „Doamne, la cine să ne ducem?+ Tu ai cuvintele vieţii veşnice.+ 69  Şi noi am crezut şi am ajuns să ştim că tu eşti Sfântul lui Dumnezeu“.+ 70  Isus le-a răspuns: „Nu v-am ales eu pe voi, cei doisprezece?+ Totuşi, unul dintre voi este calomniator*“.+ 71  El vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscariot, pentru că acesta avea să-l trădeze,+ deşi era unul dintre cei doisprezece.

Note de subsol

Sau „este un diavol“. Gr. diábolos estin.