Salt la conţinut

Salt la cuprins

Martorii lui Iehova

Selectaţi limba Română

Ioan 4:1-54

4  Când Domnul și-a dat seama că fariseii auziseră că Isus făcea și boteza+ mai mulți discipoli decât Ioan —  deși, în realitate, nu Isus boteza, ci discipolii săi —,  a părăsit Iudeea și a plecat din nou spre Galileea.  Însă trebuia să treacă prin Samaria.+  Astfel, a ajuns la un oraș din Samaria numit Sihar, lângă terenul pe care Iacob i l-a dat fiului său Iosif.+  Acolo era izvorul lui Iacob.+ Și Isus stătea la izvor așa cum era, obosit de călătorie. Era pe la ceasul al șaselea*.  O femeie din Samaria a venit să scoată apă. Și Isus i-a zis: „Dă-mi să beau“.  (Căci discipolii săi plecaseră în oraș să cumpere de mâncare.)  Femeia samariteană i-a spus: „Cum se face că tu, deși ești iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt o femeie samariteană?“ (Căci iudeii nu au legături cu samaritenii.)+ 10  Răspunzând, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut darul+ lui Dumnezeu și cine+ este cel care îți zice: «Dă-mi să beau», i-ai fi cerut tu lui și el ți-ar fi dat apă vie“.+ 11  Ea i-a spus: „Domnule, n-ai nici măcar o găleată cu care să scoți apă, iar fântâna este adâncă. De unde ai această apă vie? 12  Ești tu mai mare+ decât strămoșul nostru Iacob, care ne-a dat fântâna și care a băut din ea cu fiii lui și cu vitele lui?“ 13  Răspunzând, Isus i-a zis: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăși sete. 14  Dar celui ce bea din apa pe care i-o voi da eu nu-i va mai fi sete niciodată,+ ci apa pe care i-o voi da va deveni în el un izvor de apă+ care țâșnește ca să dea viață veșnică“.+ 15  Femeia i-a spus: „Domnule, dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete și să nu mai vin până aici să scot apă“. 16  El i-a zis: „Du-te, cheamă-l pe soțul tău și vino aici“. 17  Răspunzând, femeia a zis: „N-am soț“. Isus i-a spus: „Bine-ai zis: «N-am soț». 18  Căci ai avut cinci soți, iar bărbatul pe care-l ai acum nu-ți este soț. În privința aceasta ai spus adevărul“. 19  Femeia i-a zis: „Domnule, văd că ești profet.+ 20  Strămoșii noștri s-au închinat pe muntele acesta,+ dar voi spuneți că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii“.+ 21  Isus i-a zis: „Crede-mă, femeie: Vine ceasul când nu vă veți închina+ Tatălui nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim.+ 22  Voi vă închinați la ce nu cunoașteți,+ noi ne închinăm la ce cunoaștem, pentru că salvarea vine de la iudei.+ 23  Totuși, vine ceasul, și acesta este acum, când închinătorii adevărați i se vor închina Tatălui cu spirit+ și cu adevăr,+ căci astfel de închinători caută Tatăl.+ 24  Dumnezeu este Spirit+ și cei care i se închină trebuie să i se închine cu spirit și cu adevăr“.+ 25  Femeia i-a zis: „Știu că vine Mesia,+ care se numește Cristos.+ Când va sosi, el ne va spune toate lucrurile deschis“. 26  Isus i-a spus: „Eu, care îți vorbesc, sunt acela“.+ 27  Atunci au sosit discipolii săi și s-au mirat că vorbea cu o femeie. Totuși niciunul n-a spus: „Ce cauți?“ sau: „De ce vorbești cu ea?“ 28  Femeia și-a lăsat vasul de apă, s-a dus în oraș și le-a zis oamenilor: 29  „Veniți să vedeți un om care mi-a spus toate lucrurile pe care le-am făcut. Oare nu este el Cristosul?“+ 30  Ei au ieșit din oraș și veneau spre el. 31  Între timp, discipolii stăruiau pe lângă el, zicând: „Rabi,+ mănâncă!“ 32  Dar el le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoașteți“. 33  Discipolii au zis unii către alții: „Nu cumva i-a adus cineva de mâncare?“ 34  Isus le-a zis: „Hrana+ mea este să fac voința+ celui care m-a trimis și să sfârșesc lucrarea sa.+ 35  Nu spuneți voi că mai sunt patru luni până la seceriș? Iată că vă zic: Ridicați-vă ochii și priviți ogoarele: sunt albe pentru seceriș.+ Deja 36  secerătorul primește plata și strânge rod pentru viața veșnică,+ pentru ca semănătorul+ și secerătorul să se bucure împreună.+ 37  Da, în privința aceasta sunt adevărate cuvintele: Unul este semănătorul și altul secerătorul. 38  V-am trimis să secerați ceva pentru care n-ați trudit. Alții au trudit,+ iar voi ați intrat în rodul trudei lor“. 39  Mulți samariteni din orașul acela au crezut+ în el datorită cuvântului femeii care le-a zis ca mărturie: „Mi-a spus toate lucrurile pe care le-am făcut“.+ 40  Când samaritenii au venit la el, l-au rugat să rămână la ei. Și el a rămas acolo două zile.+ 41  Atunci mult mai mulți au crezut datorită celor spuse de el+ 42  și îi ziceau femeii: „De-acum nu mai credem datorită spuselor tale, căci am auzit noi înșine+ și știm că omul acesta este cu adevărat salvatorul+ lumii“. 43  După cele două zile, el a plecat de acolo în Galileea.+ 44  Dar Isus însuși a mărturisit că profetul nu este onorat în patria lui.+ 45  Când a sosit în Galileea, galileenii l-au primit pentru că văzuseră toate lucrurile pe care le făcuse în Ierusalim la sărbătoare,+ căci fuseseră și ei la sărbătoare.+ 46  Așadar, el a venit din nou în Cana+ Galileii, unde prefăcuse apa în vin.+ Și era un slujitor al regelui, al cărui fiu era bolnav în Capernaum.+ 47  Când omul acesta a auzit că Isus venise din Iudeea în Galileea, s-a dus la el și a început să-l roage să coboare și să-i vindece fiul, căci era pe moarte. 48  Dar Isus i-a spus: „Dacă nu veți vedea semne+ și minuni,+ nu veți crede nicidecum“. 49  Slujitorul regelui i-a zis: „Doamne, coboară înainte să-mi moară copilașul“. 50  Isus i-a zis: „Du-te,+ fiul tău trăiește!“+ Omul a crezut cuvântul pe care i l-a spus Isus și s-a dus. 51  Dar, în timp ce cobora, sclavii lui i-au ieșit înainte ca să-i spună că băiatul lui trăia.+ 52  El i-a întrebat despre ceasul în care fiul lui s-a simțit mai bine. Și ei i-au zis: „Ieri, la ceasul al șaptelea, l-a lăsat febra“.+ 53  Atunci tatăl a știut că era chiar ceasul+ în care Isus îi zisese: „Fiul tău trăiește“. Și el și toată casa lui au crezut.+ 54  Acesta a fost al doilea semn+ pe care l-a făcut Isus când a venit din Iudeea în Galileea.

Note de subsol

Aproximativ 12.00 după-amiaza, calculând de la răsăritul soarelui.