Salt la conţinut

Salt la al doilea meniu

Salt la cuprins

Martorii lui Iehova

Română

Biblia online | SFINTELE SCRIPTURI – TRADUCEREA LUMII NOI

Geneza 48:1-22

48  După aceste lucruri, i s-a zis lui Iosif: „Iată că tatăl tău este tot mai slăbit“. Atunci el i-a luat cu sine pe cei doi fii ai săi, pe Manase şi pe Efraim.+  Şi Iacob a fost înştiinţat, spunându-i-se: „A venit la tine fiul tău Iosif“. Atunci Israel şi-a adunat puterile şi s-a ridicat în capul oaselor pe pat.  Şi Iacob i-a spus lui Iosif: „Dumnezeul Atotputernic mi s-a arătat la Luz,+ în ţara Canaanului, ca să mă binecuvânteze.+  Şi mi-a zis: «Iată că te voi face roditor,+ te voi înmulţi şi voi face din tine o adunare de popoare+ şi voi da ţara aceasta seminţei tale după tine ca să-i fie proprietate pe timp indefinit».+  Acum, cei doi fii ai tăi, care ţi s-au născut în ţara Egiptului înainte să vin la tine, în Egipt, sunt ai mei.+ Efraim şi Manase vor fi ai mei ca Ruben şi Simeon.+  Dar copiii care ţi se vor naşte după ei vor fi ai tăi. Aceştia vor fi numiţi în moştenirea lor după numele fraţilor lor.+  Când eu veneam din Padan,+ Rahela a murit+ lângă mine în ţara Canaanului, pe drum, la o distanţă destul de mare de Efrata,+ şi am îngropat-o acolo, pe drumul spre Efrata, adică Betleem“.+  Apoi Israel i-a văzut pe fiii lui Iosif şi a întrebat: „Cine sunt aceştia?“+  Iosif i-a răspuns tatălui său: „Sunt fiii mei, pe care mi i-a dat Dumnezeu în locul acesta“.+ Atunci el a zis: „Adu-i, te rog, la mine, ca să-i binecuvântez!“+ 10  Ochii lui Israel erau slăbiţi de bătrâneţe+ şi el nu mai vedea. Iosif i-a adus lângă el şi el i-a sărutat şi i-a îmbrăţişat.+ 11  Apoi Israel i-a spus lui Iosif: „Nu mă gândeam că-ţi voi mai vedea faţa,+ dar iată că Dumnezeu m-a lăsat să-ţi văd chiar şi urmaşii“. 12  După aceea, Iosif i-a luat dintre genunchii lui şi s-a plecat cu faţa la pământ.+ 13  Apoi Iosif i-a luat pe amândoi, pe Efraim cu mâna dreaptă, ca să fie la stânga lui Israel,+ şi pe Manase cu mâna stângă, ca să fie la dreapta lui Israel,+ şi i-a adus lângă el. 14  Dar Israel şi-a întins mâna dreaptă şi a pus-o pe capul lui Efraim,+ deşi acesta era mai mic,+ şi mâna stângă pe capul lui Manase.+ Şi-a pus dinadins mâinile aşa, cu toate că Manase era întâiul născut.+ 15  Şi l-a binecuvântat pe Iosif şi a zis:+ „Adevăratul Dumnezeu, înaintea căruia au umblat părinţii mei Avraam şi Isaac,+adevăratul Dumnezeu, care m-a păstorit de când sunt până în ziua de azi,+ 16  îngerul care m-a scăpat de toate nenorocirile+ să-i binecuvânteze pe băieţi.+ Peste ei să fie chemat numele meu şi numele părinţilor mei, Avraam şi Isaac,+şi ei să crească până vor deveni o mulţime în mijlocul pământului“.+ 17  Când a văzut Iosif că tatăl său îşi ţinea mâna dreaptă pe capul lui Efraim, nu i-a plăcut+ şi a încercat să apuce mâna tatălui său ca s-o mute de pe capul lui Efraim pe capul lui Manase.+ 18  Şi Iosif i-a zis tatălui său: „Nu aşa, tată, căci acesta este întâiul născut!+ Pune-ţi mâna dreaptă pe capul lui!“ 19  Dar tatăl său a refuzat, zicând: „Ştiu, fiule, ştiu! Va deveni şi el un popor, va deveni şi el mare.+ Totuşi, fratele său mai mic va fi mai mare decât el,+ iar urmaşii lui vor fi numeroşi cât o mulţime de naţiuni“.+ 20  Şi în ziua aceea i-a binecuvântat,+ zicând: „Cu numele tău să binecuvânteze Israel şi să spună:«Să te facă Dumnezeu ca pe Efraim şi ca pe Manase»“.+ Astfel, l-a pus pe Efraim înaintea lui Manase.+ 21  Apoi Israel i-a zis lui Iosif: „Iată că eu mor,+ dar Dumnezeu va fi în continuare cu voi şi vă va duce înapoi în ţara strămoşilor voştri.+ 22  Ţie îţi dau o bucată* de pământ în plus faţă de fraţii tăi,+ pământ pe care l-am luat din mâna amoriţilor cu sabia şi cu arcul meu“.

Note de subsol

Lit. „un umăr“.