Salt la conţinut

Salt la cuprins

Martorii lui Iehova

Selectaţi limba Română

Geneza 31:1-55

31  După un timp, el a auzit cuvintele fiilor lui Laban, care ziceau: „Iacob a luat tot ce era al tatălui nostru și din ceea ce era al tatălui nostru a strâns el toată această avere“.+  Când Iacob s-a uitat la fața lui Laban, a văzut că nu-l mai privea ca înainte.+  În cele din urmă, Iehova i-a zis lui Iacob: „Întoarce-te în țara părinților tăi și la rudele tale,+ iar eu voi fi cu tine“.+  Atunci Iacob a trimis să le cheme pe Rahela și pe Lea pe câmp, la turma lui,  și le-a zis: „Mă uit la fața tatălui vostru și văd că el nu mai este față de mine ca înainte.+ Însă Dumnezeul tatălui meu a fost cu mine.+  Și voi știți bine că i-am slujit tatălui vostru cu toată puterea mea.+  Tatăl vostru și-a bătut joc de mine și mi-a schimbat plata de zece ori, însă Dumnezeu nu i-a permis să-mi facă rău.+  Dacă el spunea: «Cele pestrițe vor fi plata ta», toate animalele nășteau pui pestriți, iar dacă spunea: «Cele vărgate vor fi plata ta», toate animalele nășteau pui vărgați.+  Astfel, Dumnezeu lua animalele tatălui vostru și mi le dădea mie.+ 10  În cele din urmă, când a venit timpul ca turma să intre în călduri, mi-am ridicat ochii și iată ce-am văzut în vis:+ țapii care săreau pe turmă erau vărgați, pestriți și cu pete.+ 11  Atunci îngerul adevăratului Dumnezeu mi-a spus în vis: «Iacob!» «Iată-mă!», am răspuns eu.+ 12  Și el a continuat: «Ridică-ți ochii, te rog, și privește: toți țapii care sar pe turmă sunt vărgați, pestriți și cu pete, căci am văzut tot ce-ți face Laban.+ 13  Eu sunt adevăratul Dumnezeu care ți s-a arătat la Betel,+ unde ai uns un stâlp+ și unde mi-ai făcut o făgăduință.+ Acum, ridică-te, ieși din țara aceasta și întoarce-te în țara ta natală!»“+ 14  Atunci Rahela și Lea au răspuns și i-au zis: „Mai avem noi vreo parte de moștenire în casa tatălui nostru?+ 15  Nu ne consideră el niște străine de vreme ce ne-a vândut și mănâncă întruna din banii dați pentru noi?+ 16  Căci toate bogățiile pe care Dumnezeu le-a luat de la tatăl nostru sunt ale noastre și ale copiilor noștri.+ Acum dar, fă tot ce ți-a spus Dumnezeu“.+ 17  Atunci Iacob s-a ridicat, și-a urcat copiii și soțiile pe cămile+ 18  și a început să-și mâne toată turma cu toate bunurile pe care le agonisise,+ turma pe care o strânsese în Padan-Aram, ca să se ducă la Isaac, tatăl lui, în țara Canaanului.+ 19  Laban se dusese să-și tundă oile. Între timp, Rahela a furat terafimii+ tatălui ei. 20  Și Iacob a fost viclean cu Laban, sirianul, pentru că nu i-a spus că o să fugă. 21  A fugit și a trecut Fluviul+ cu tot ce avea. Apoi și-a îndreptat fața spre regiunea muntoasă a Galaadului.+ 22  A treia zi i s-a spus lui Laban că Iacob fugise. 23  Atunci Laban i-a luat cu el pe frații lui, l-a urmărit+ cale de șapte zile și l-a ajuns din urmă în regiunea muntoasă a Galaadului. 24  Însă Dumnezeu a venit la Laban, sirianul,+ noaptea în vis+ și i-a zis: „Ai grijă să nu-i spui nimic lui Iacob, nici de bine, nici de rău!“+ 25  Laban l-a ajuns din urmă pe Iacob când Iacob tocmai își așezase cortul pe munte și Laban a așezat și el tabăra fraților lui în regiunea muntoasă a Galaadului. 26  Atunci Laban i-a zis lui Iacob: „Ce-ai făcut? Ai umblat cu viclenii și le-ai dus pe fiicele mele ca pe niște prizoniere luate cu sabia.+ 27  De ce a trebuit să fugi pe ascuns și să umbli cu viclenii? De ce nu mi-ai spus? Ți-aș fi dat drumul cu bucurie și cu cântări,+ cu tamburina și cu harpa.+ 28  Tu nu m-ai lăsat să-mi sărut copiii și fiicele.+ Te-ai purtat nebunește! 29  Stă în puterea mâinii mele să vă fac rău,+ însă Dumnezeul tatălui vostru mi-a vorbit azi-noapte, zicând: «Ai grijă să nu-i spui nimic lui Iacob, nici de bine, nici de rău!»+ 30  Dar acum, dacă ai plecat pentru că îți era foarte dor de casa tatălui tău, de ce mi-ai furat dumnezeii?“+ 31  Iacob i-a răspuns lui Laban astfel: „Am făcut așa pentru că mi-a fost frică,+ gândindu-mă că le-ai putea smulge de lângă mine pe fiicele tale. 32  Dar cel la care îți vei găsi dumnezeii să nu mai trăiască!+ În fața fraților noștri, cercetează tu însuți ce este la mine și ia-ți-i“.+ Dar Iacob nu știa că Rahela îi furase.+ 33  Astfel, Laban a intrat în cortul lui Iacob, în cortul Leei și în cortul celor două sclave,+ dar nu i-a găsit. În cele din urmă a ieșit din cortul Leei și a intrat în cortul Rahelei. 34  Rahela luase terafimii și-i pusese în coșul de la șaua pentru femei a cămilei, iar ea stătea pe ei. Laban a scotocit prin tot cortul, dar nu i-a găsit. 35  Atunci ea i-a spus tatălui ei: „Să nu scapere de mânie ochii domnului meu+ că nu pot să mă ridic în fața ta, fiindcă am ceea ce au în mod obișnuit femeile“.+ Și el a căutat cu atenție, dar n-a găsit terafimii.+ 36  Atunci Iacob s-a mâniat+ și a început să se certe cu Laban și, răspunzându-i, Iacob i-a zis lui Laban: „Care este nelegiuirea mea,+ care este păcatul meu, de m-ai urmărit cu înverșunare?+ 37  Acum, că ai scotocit prin toate bunurile mele, ce-ai găsit din toate bunurile casei tale?+ Pune-le aici, în fața fraților mei și a fraților tăi,+ iar ei să hotărască între noi doi!+ 38  În acești douăzeci de ani am fost la tine. Oile tale și caprele tale n-au lepădat+ și niciodată n-am mâncat berbeci din turma ta. 39  Nu ți-am adus niciodată vreun animal sfâșiat.+ Eu însumi am suportat pierderea lui. Indiferent că un animal a fost furat ziua sau că a fost furat noaptea, l-ai cerut din mâna mea.+ 40  Pe mine mă chinuia ziua căldura și noaptea frigul, iar somnul îmi fugea de pe ochi.+ 41  Douăzeci de ani am stat în casa ta. Ți-am slujit paisprezece ani pentru cele două fiice ale tale și șase ani pentru turma ta, iar tu de zece ori mi-ai schimbat plata.+ 42  Dacă Dumnezeul tatălui meu,+ Dumnezeul lui Avraam și Cel de care se teme Isaac,+ n-ar fi fost de partea mea, acum mi-ai fi dat drumul cu mâinile goale. Dumnezeu a văzut necazul meu și osteneala mâinilor mele, așa că azi-noapte te-a mustrat“.+ 43  Atunci Laban i-a răspuns lui Iacob astfel: „Fiicele sunt fiicele mele, copiii sunt copiii mei, turma este turma mea și tot ce vezi este al meu și al fiicelor mele. Ce pot face azi împotriva lor sau împotriva acestor copii pe care i-au născut ele? 44  Acum, vino să încheiem un legământ,+ eu și cu tine, și acesta să servească drept martor între mine și tine“.+ 45  Astfel, Iacob a luat o piatră și a ridicat-o ca stâlp.+ 46  Și Iacob le-a zis fraților lui: „Strângeți pietre!“ Ei s-au dus să strângă pietre și au făcut o movilă.+ Apoi au mâncat acolo, pe movilă. 47  Și Laban a numit-o Iegar-Sahaduta*, iar Iacob a numit-o Galeed*. 48  Și Laban a zis: „Această movilă este astăzi martoră între mine și tine“. De aceea i-a pus numele Galeed+ 49  și Turnul de veghe, fiindcă a zis: „Iehova să vegheze între mine și tine când nu ne vom vedea unul pe altul.+ 50  Dacă îmi vei asupri fiicele+ și dacă îți vei mai lua și alte soții în afară de fiicele mele, nu este niciun om cu noi, dar iată: Dumnezeu este martor între mine și tine!“+ 51  Apoi Laban i-a spus lui Iacob: „Iată movila aceasta și iată stâlpul pe care l-am ridicat între mine și tine! 52  Movila aceasta este martoră și stâlpul depune mărturie+ că eu nu voi trece de această movilă împotriva ta și că tu nu vei trece de această movilă și de acest stâlp împotriva mea, ca să-mi faci rău.+ 53  Dumnezeul lui Avraam+ și dumnezeul lui Nahor,+ dumnezeul tatălui lor, să judece între noi!“ Însă Iacob a jurat pe Cel de care se temea tatăl său, Isaac.+ 54  Apoi Iacob a adus o jertfă pe munte și i-a invitat pe frații lui să mănânce pâine.+ Ei au mâncat pâine și au înnoptat pe munte. 55  Laban s-a sculat dis-de-dimineață, și-a sărutat+ copiii și fiicele și i-a binecuvântat.+ Apoi Laban a pornit la drum și s-a întors acasă.+

Note de subsol

Expresie arameică (siriană) însemnând „Movila mărturiei“.
Expresie ebraică însemnând „Movila mărturiei“.