Salt la conţinut

Salt la cuprins

Martorii lui Iehova

Selectaţi limba Română

Faptele 20:1-38

20  Când s-a potolit zarva, Pavel a trimis după discipoli și, după ce i-a încurajat, și-a luat rămas-bun de la ei+ și a plecat, îndreptându-se spre Macedonia.+  După ce a străbătut regiunea aceea, încurajându-i cu multe cuvinte pe cei de acolo,+ a mers în Grecia.  Acolo a stat trei luni și, pentru că iudeii urziseră un complot+ împotriva lui în timp ce el se pregătea să se îmbarce spre Siria, s-a hotărât să se întoarcă prin Macedonia.  Îl însoțeau Sopater,+ fiul lui Pir din Bereea, Aristarh+ și Secund dintre tesaloniceni, Gaius din Derbe, Timotei,+ precum și Tihic+ și Trofim+ din districtul Asiei.  Ei și-au continuat drumul și ne așteptau acum în Troa.+  Iar noi, după zilele Turtelor Nedospite,+ am ieșit în larg din Filipi și în cinci zile am sosit la ei, în Troa.+ Acolo am stat șapte zile.  În prima zi+ a săptămânii, când eram adunați pentru a lua masa, Pavel a început să le vorbească, fiindcă pleca în ziua următoare. Și el și-a prelungit vorbirea până la miezul nopții.  În camera de sus,+ unde eram adunați, erau mai multe lămpi.  Un tânăr pe nume Eutih, care stătea pe fereastră, a adormit adânc în timp ce Pavel vorbea și, biruit de somn, a căzut de la etajul al doilea și l-au ridicat mort. 10  Dar Pavel a coborât, s-a aruncat peste el,+ l-a luat în brațe și a zis: „Nu mai strigați, căci sufletul* lui este în el!“+ 11  Apoi a urcat, a frânt pâinea și a mâncat, iar după ce a vorbit mult timp cu ei, până la revărsatul zorilor, a plecat. 12  Ei l-au luat viu pe băiat și aceasta i-a mângâiat foarte mult. 13  Noi am mers mai departe până la corabie și am navigat spre Asos, unde voiam să-l luăm la bord pe Pavel, căci el însuși, după ce dăduse instrucțiuni în acest sens, voia să vină pe jos. 14  Astfel, când ne-a ajuns din urmă la Asos, l-am luat la bord și ne-am dus la Mitilene. 15  A doua zi am plecat de acolo, am ajuns în dreptul lui Chios, iar în ziua următoare am acostat la Samos. După încă o zi am sosit la Milet. 16  Căci Pavel hotărâse să treacă cu corabia pe lângă Efes,+ ca să nu piardă timp în provincia Asiei. Fiindcă se grăbea să ajungă, dacă se putea, la Ierusalim+ în ziua sărbătorii Penticostei. 17  Totuși, de la Milet a trimis vorbă la Efes și i-a chemat pe bătrânii+ congregației. 18  Când au ajuns la el, le-a zis: „Voi știți bine cum, din prima zi în care am pus piciorul în provincia Asiei,+ am fost tot timpul cu voi,+ 19  slujind ca sclav+ Domnului cu cea mai mare umilință,+ cu lacrimi și în încercările prin care am trecut din cauza uneltirilor+ iudeilor. 20  În tot acest timp nu m-am reținut să vă spun toate lucrurile care erau de folos și să vă învăț+ în public și din casă în casă.+ 21  Ci le-am depus o mărturie+ temeinică atât iudeilor, cât și grecilor despre căința+ față de Dumnezeu și despre credința în Domnul nostru Isus. 22  Și acum, iată că, obligat de spirit,+ mă duc la Ierusalim, fără să știu ce mi se va întâmpla acolo. 23  Știu doar că, din oraș în oraș, spiritul sfânt+ îmi depune mărturie întruna, spunând că mă așteaptă lanțuri și necazuri.+ 24  Totuși, eu nu pun preț pe sufletul meu, ca și cum mi-ar fi scump,+ numai să pot să-mi sfârșesc cursa+ și serviciul+ pe care l-am primit+ de la Domnul Isus: acela de a depune mărturie temeinică despre vestea bună referitoare la bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu.+ 25  Și acum, iată: știu că voi toți, în mijlocul cărora am predicat regatul, nu-mi veți mai vedea fața. 26  De aceea, vă chem să mărturisiți azi că sunt curat de sângele+ tuturor oamenilor, 27  fiindcă nu m-am reținut să vă spun toată voința+ lui Dumnezeu. 28  Fiți atenți+ la voi înșivă+ și la toată turma,+ în mijlocul căreia spiritul sfânt v-a numit supraveghetori,+ ca să păstoriți congregația lui Dumnezeu,+ pe care a cumpărat-o cu sângele+ propriului său Fiu. 29  Știu că după plecarea mea vor intra printre voi lupi asupritori,+ care nu vor trata turma cu tandrețe, 30  și că se vor ridica bărbați chiar dintre voi care vor vorbi lucruri denaturate+ ca să-i tragă pe discipoli după ei.+ 31  De aceea, rămâneți treji și amintiți-vă că trei ani,+ noapte și zi, n-am încetat să vă sfătuiesc+ pe fiecare printre lacrimi. 32  Și acum vă încredințez lui Dumnezeu+ și cuvântului bunătății sale nemeritate, cuvânt care vă poate zidi+ și vă poate da moștenirea între toți cei sfințiți.+ 33  N-am poftit nici argintul, nici aurul, nici hainele cuiva.+ 34  Voi înșivă știți că aceste mâini s-au îngrijit de necesitățile mele+ și ale celor ce erau cu mine. 35  În toate v-am arătat că, trudind astfel,+ trebuie să le veniți în ajutor celor slabi+ și să vă amintiți de cuvintele Domnului Isus, când a zis: «Este mai multă fericire în a da+ decât în a primi»“. 36  După ce a spus aceste lucruri, a îngenuncheat+ cu ei toți și s-a rugat. 37  Și toți au izbucnit într-un mare plâns și s-au aruncat de gâtul lui Pavel,+ sărutându-l+ cu tandrețe, 38  pentru că erau îndurerați mai ales de cuvântul pe care li-l spusese: că nu aveau să-i mai vadă fața.+ Apoi l-au condus+ până la corabie.

Note de subsol

Sau „viața“. Vezi Ap 3.