Salt la conţinut

Salt la cuprins

Martorii lui Iehova

Selectaţi limba Română

Evrei 9:1-28

9  În ce priveşte legământul dintâi, acesta avea reguli pentru serviciul sacru+ şi locul său sfânt pământesc.+  Pentru că s-a construit o primă încăpere a cortului,+ în care erau lampadarul,+ masa+ şi pâinile de prezentare.+ Aceasta se numeşte „Locul Sfânt“.+  În spatele celei de-a doua perdele+ era cealaltă încăpere a cortului, numită „Sfânta Sfintelor“.+  În ea se aflau o cădelniţă de aur+ şi arca legământului,+ îmbrăcată de jur împrejur cu aur,+ iar în aceasta erau vasul de aur cu mană,+ toiagul lui Aaron care înmugurise+ şi tablele+ legământului.  Deasupra ei erau heruvimii glorioşi+ care acopereau cu umbra lor capacul împăcării.+ Dar acum nu este momentul să vorbim în amănunţime despre aceste lucruri.  Aceste lucruri fiind construite astfel, preoţii intră întotdeauna în prima încăpere a cortului+ ca să îndeplinească îndatoririle ce ţin de serviciul sacru.+  Dar în a doua încăpere intră numai marele preot o dată pe an+ şi nu fără să aibă cu el sânge,+ pe care îl oferă pentru el+ şi pentru păcatele comise de popor din neştiinţă.+  Astfel, spiritul sfânt arată clar că, atât timp cât era în picioare primul cort, calea+ care duce la locul sfânt* nu fusese încă deschisă.+  Acest cort este un simbol*+ pentru timpul fixat care este acum aici+ şi chiar şi acum se mai oferă atât daruri, cât şi jertfe.+ Totuşi, acestea nu pot să-i dea celui care îndeplineşte un serviciu sacru o conştiinţă+ perfect+ curată, 10  ci se referă doar la mâncăruri,+ băuturi+ şi diferite botezuri.+ Ele erau cerinţe legale cu privire la carne+ şi au fost impuse până la timpul fixat pentru îndreptarea lucrurilor.+ 11  Totuşi, când Cristos a venit ca mare preot+ al binecuvântărilor care s-au împlinit, prin intermediul cortului mai mare şi mai perfect, care nu este făcut de mâini, adică nu este din creaţia aceasta,+ 12  el a intrat în locul sfânt — nu cu sânge+ de ţapi şi de tauri tineri, ci cu sângele său+ — o dată pentru totdeauna şi a obţinut pentru noi o eliberare veşnică.+ 13  Pentru că, dacă sângele de ţapi+ şi de tauri+ şi cenuşa+ unei viţele, presărată peste cei care s-au pângărit,+ sfinţeşte în aşa fel încât carnea devine curată,+ 14  cu cât mai mult sângele+ lui Cristos, care, printr-un spirit veşnic, s-a oferit+ pe sine fără pată lui Dumnezeu, ne va curăţa+ conştiinţa de lucrări moarte+ ca să îndeplinim un serviciu sacru+ pentru Dumnezeul cel viu! 15  Iată de ce este el mediatorul+ unui legământ nou, pentru ca — întrucât el a murit ca, prin răscumpărare,+ ei să fie eliberaţi de fărădelegile comise sub legământul dintâi+ — aceia care au fost chemaţi să poată primi promisiunea moştenirii veşnice.+ 16  Căci, unde există un legământ,+ trebuie să aibă loc moartea celui care face legământul. 17  Fiindcă un legământ este valabil numai după moarte, nefiind niciodată în vigoare cât timp trăieşte omul care face legământul. 18  Aşadar, nici legământul dintâi+ n-a fost inaugurat fără sânge.+ 19  Căci, după ce Moise a spus întregului popor fiecare poruncă potrivit Legii,+ el a luat sângele taurilor tineri şi al ţapilor, cu apă, cu lână stacojie şi cu isop,+ şi a stropit cartea şi tot poporul, 20  zicând: „Acesta este sângele legământului, pe care Dumnezeu v-a poruncit să-l respectaţi“.+ 21  Şi, tot aşa, a stropit cu sânge cortul+ şi toate vasele folosite în serviciul public.+ 22  Da, aproape toate lucrurile sunt curăţite cu sânge,+ potrivit Legii, şi fără vărsare de sânge+ nu există iertare.+ 23  Era deci necesar ca reprezentările simbolice+ ale lucrurilor din ceruri să fie curăţite prin acestea,+ dar lucrurile cereşti înseşi, cu jertfe mai bune decât jertfele acestea. 24  Căci Cristos n-a intrat într-un loc sfânt făcut de mâini,+ care este o copie a realităţii,+ ci chiar în cer,+ ca să se înfăţişeze acum pentru noi înaintea persoanei lui Dumnezeu.+ 25  Şi nu ca să se ofere de mai multe ori, aşa cum intră marele preot an de an+ în locul sfânt+ cu un sânge care nu este al său. 26  Altfel, ar fi trebuit să sufere de mai multe ori de la întemeierea+ lumii. Dar acum el s-a dezvăluit+ o dată+ pentru totdeauna la încheierea acestor sisteme+ ca să îndepărteze păcatul prin jertfirea lui însuşi.+ 27  Şi, aşa cum oamenilor+ le este rânduit să moară doar o dată, iar apoi vine judecata,+ 28  tot aşa şi Cristos a fost oferit ca jertfă doar o dată,+ ca să poarte păcatele multora.+ Iar a doua oară+ când va apărea,+ nu va avea legătură cu păcatul,+ ci va fi văzut de cei care îl aşteaptă cu nerăbdare pentru salvare.+

Note de subsol

Lit. „sfinte (locuri sfinte)“; pl. pentru a exprima excelenţa.
Sau „o ilustrare; o parabolă“.