Salt la conţinut

Salt la cuprins

Martorii lui Iehova

Selectaţi limba Română

Eclesiastul 2:1-26

2  Am zis în inima mea:+ „Vino acum să te încerc cu veselie+ și bucură-te de lucruri bune“.+ Și iată că și aceasta era deșertăciune.  I-am zis râsului: „Nebunie!“+ și veseliei:+ „Ce folos?“  Am cercetat cu inima mea ce este prostia, înveselindu-mi carnea cu vin,+ în timp ce-mi conduceam inima cu înțelepciune,+ până am văzut ce era bun pentru fiii oamenilor în ceea ce făceau ei sub ceruri în toate zilele vieții lor.+  M-am apucat de lucrări mai mari:+ Mi-am construit case+ și mi-am plantat vii.+  Mi-am făcut grădini și parcuri+ și am plantat în ele tot felul de pomi roditori.  Mi-am făcut bazine de apă,+ ca să ud copacii tineri din pădurea mea.+  Mi-am luat servitori și servitoare+ și am avut servitori născuți în casa mea.+ Și am avut multe animale, cirezi și turme, mai multe decât toți cei ce au fost înainte de mine în Ierusalim.+  Mi-am strâns argint și aur,+ precum și bunuri pe care le au doar regii și provinciile.+ Mi-am adus cântăreți și cântărețe+ și desfătarea+ fiilor oamenilor: o femeie, ba chiar multe femei.+  Am devenit mai mare și am avut mai mult decât toți cei care au fost înainte de mine în Ierusalim.+ Și mi-am păstrat și înțelepciunea.+ 10  Nimic din ce mi-au cerut ochii nu m-am reținut să le dau.+ Nu mi-am oprit inima de la niciun fel de veselie, căci inima mi se bucura de toată truda mea,+ și aceasta mi-a fost partea din toată truda mea.+ 11  Și m-am îndreptat spre toate lucrările pe care le făcuseră mâinile mele și spre truda cu care mă trudisem+ și iată că totul era deșertăciune și goană după vânt+ și nimic nu era de folos sub soare.+ 12  Și m-am întors să văd înțelepciunea,+ nebunia și prostia;+ fiindcă ce poate să facă omul pământean care vine după rege? Ceea ce s-a făcut și mai înainte. 13  Și am văzut că înțelepciunea este mai de folos decât prostia,+ așa cum lumina este mai de folos decât întunericul.+ 14  Înțeleptul își are ochii în cap,+ dar cel fără minte umblă în întuneric.+ Și am înțeles și eu că același sfârșit vine peste toți.+ 15  Și am zis în inima mea:+ „Un sfârșit ca al celui fără minte+ va veni și peste mine, da, peste mine“.+ De ce am ajuns atunci atât de înțelept?+ Și am zis în inima mea: „Și aceasta este deșertăciune“. 16  Căci nici amintirea celui înțelept, nici amintirea celui fără minte nu rămâne pentru totdeauna.+ În zilele ce vin, toți vor fi uitați în mod sigur. Și cum va muri cel înțelept? Ca și cel fără minte.+ 17  Și am urât viața,+ socotind că lucrarea care s-a făcut sub soare era chinuitoare,+ căci totul era deșertăciune și goană după vânt.+ 18  Și am urât toată truda cu care mă trudeam sub soare,+ pentru că urma s-o las omului care va veni după mine.+ 19  Și cine știe dacă el va fi înțelept sau nebun?+ Totuși va ajunge stăpân peste toată truda cu care m-am trudit și în care am dat dovadă de înțelepciune sub soare.+ Și aceasta este deșertăciune. 20  Și m-am întors, lăsându-mi inima pradă disperării+ din cauza întregii trude cu care mă trudisem sub soare. 21  Căci, iată, un om a dat dovadă de înțelepciune, de cunoștință și de îndemânare+ în truda lui, dar partea lui se va da unui om care nu s-a trudit cu ea.+ Și aceasta este deșertăciune și o mare nenorocire.+ 22  Fiindcă ce are omul din toată truda cu care se trudește sub soare și din strădania inimii lui?+ 23  Căci în toate zilele lui îndeletnicirea lui nu înseamnă decât durere și necaz;+ nici chiar noaptea inima lui nu are odihnă.+ Și aceasta este deșertăciune. 24  Nimic nu este mai bun pentru om decât să mănânce, să bea și să-și bucure sufletul cu ce este bun din truda lui.+ Am văzut că și aceasta vine din mâna adevăratului Dumnezeu.+ 25  Fiindcă cine mănâncă+ și bea mai bine decât mine?+ 26  Căci omului care este bun înaintea lui+ el i-a dat înțelepciune, cunoștință și bucurie,+ dar celui păcătos i-a dat îndeletnicirea să strângă și să adune doar ca să-i dea celui care este bun înaintea adevăratului Dumnezeu.+ Și aceasta este deșertăciune și goană după vânt.+

Note de subsol