Salt la conţinut

Salt la al doilea meniu

Salt la cuprins

Martorii lui Iehova

Română

Biblia online | SFINTELE SCRIPTURI – TRADUCEREA LUMII NOI

Eclesiastul 1:1-18

1  Cuvintele convocatorului,+ fiul lui David, regele din Ierusalim.+  „Deşertăciunea deşertăciunilor!“,+ a spus convocatorul, „deşertăciunea deşertăciunilor! Totul este deşertăciune!“+  Ce folos are omul din toată truda cu care se trudeşte+ sub soare*?+  O generaţie trece,+ o generaţie vine,+ dar pământul rămâne pentru totdeauna.+  Şi soarele străluceşte, apoi apune;+ şi el aleargă gâfâind spre locul lui, de unde începe să strălucească iarăşi.+  Vântul se îndreaptă spre sud şi se roteşte spre nord.+ Se roteşte şi iar se roteşte,+ apoi vântul îşi reia mişcările circulare.+  Toate râurile*+ se varsă în mare,+ totuşi marea nu se umple.+ Râurile se întorc la locul de unde pornesc, pentru ca de acolo să curgă din nou.+  Toate lucrurile sunt obositoare,+ sunt mai multe decât se poate spune. Ochiul nu se satură de câte vede+ şi urechea nu se umple de câte aude.+  Ce a fost va mai fi+ şi ce s-a făcut se va mai face, aşa că nu este nimic nou sub soare.+ 10  Există oare vreun lucru despre care s-ar putea spune: „Iată, ceva nou“? El exista deja din timpuri străvechi;+ ceea ce a venit în existenţă acum era şi în timpurile dinaintea noastră.+ 11  Nimeni nu-şi aduce aminte de oamenii de odinioară şi nimeni nu-şi va aduce aminte nici de cei ce vor veni mai târziu.+ Nici de aceia nu-şi vor aduce aminte cei ce vor veni şi mai târziu.+ 12  Eu, convocatorul, am devenit rege peste Israel, la Ierusalim.+ 13  Mi-am îndreptat inima să caut şi să cercetez înţelepciunea+ a tot ce s-a făcut sub ceruri: îndeletnicirea chinuitoare pe care le-a dat-o Dumnezeu fiilor oamenilor, cu care să se îndeletnicească.+ 14  Am văzut toate lucrările care se făceau sub soare+ şi iată că totul era deşertăciune şi goană după vânt.+ 15  Ce s-a făcut strâmb nu poate fi îndreptat,+ iar ce lipseşte nu poate fi numărat. 16  Şi am vorbit cu inima mea,+ zicând: „Iată, am crescut mult în înţelepciune, mai mult decât toţi cei ce au fost înainte de mine în Ierusalim,+ şi inima mea a văzut multă înţelepciune şi cunoştinţă“.+ 17  Mi-am dăruit inima cunoaşterii înţelepciunii şi cunoaşterii nebuniei+ şi am ajuns să cunosc prostia+ şi am aflat că şi ea este goană după vânt.+ 18  Căci unde este multă înţelepciune este şi mult necaz,+ aşadar cine-şi sporeşte cunoştinţa îşi sporeşte şi durerea.+

Note de subsol

Această expresie apare de 29 de ori în Eclesiastul.
Lit. „torentele de iarnă“.