Salt la conţinut

Salt la al doilea meniu

Salt la cuprins

Martorii lui Iehova

Română

Biblia online | SFINTELE SCRIPTURI – TRADUCEREA LUMII NOI

Daniel 4:1-37

4  „Regele Nebucadneţar, către toate popoarele, naţiunile şi oamenii de toate limbile care locuiesc pe tot pământul:+ Să aveţi pace din belşug!+  Am găsit de cuviinţă să anunţ semnele şi minunile pe care Dumnezeul Preaînalt le-a făcut faţă de mine.+  Cât de mari sunt semnele sale şi cât de puternice sunt minunile sale!+ Regatul său este un regat veşnic,+ iar stăpânirea sa este din generaţie în generaţie.+  Eu, Nebucadneţar, trăiam liniştit+ în casa mea şi înfloream în palatul meu.+  Atunci am văzut un vis care m-a înfricoşat.+ Imaginile pe care le-am văzut în mintea mea când stăteam în patul meu şi viziunile pe care le-am avut m-au înspăimântat.+  Şi am dat poruncă să fie aduşi înaintea mea toţi înţelepţii Babilonului ca să-mi facă cunoscută interpretarea visului.+  Atunci au intrat preoţii care practică magia, cei ce cheamă spiritele, caldeenii+ şi astrologii.+ Eu le-am spus visul, dar ei nu mi-au făcut cunoscută interpretarea lui.+  În cele din urmă a venit înaintea mea Daniel, al cărui nume este Beltşaţar,+ după numele dumnezeului meu,+ şi în care este spiritul dumnezeilor sfinţi.+ Şi i-am spus visul:  «Beltşaţar, căpetenie a preoţilor care practică magia,+ întrucât ştiu bine că spiritul dumnezeilor sfinţi este în tine+ şi că nu există niciun secret care să te tulbure,+ spune-mi viziunile visului pe care l-am văzut şi interpretarea lui.+ 10  Iată viziunile pe care le-am avut când stăteam în patul meu:+ priveam şi iată că în mijlocul pământului era un copac+ foarte înalt.+ 11  Copacul a crescut şi a devenit puternic şi, în cele din urmă, s-a înălţat până la ceruri. Şi se vedea de la marginile întregului pământ.+ 12  Frunzele lui erau frumoase şi roadele lui, bogate, iar în el era hrană pentru toţi. Sub el căutau umbră+ animalele+ câmpului, pe crengile lui se adăposteau păsările cerului+ şi din el se hrăneau toate făpturile*. 13  În viziunile pe care le-am avut când stăteam în patul meu iată că am văzut şi un străjer,+ da, un sfânt,+ care cobora din ceruri. 14  El striga tare şi spunea: „Doborâţi copacul+ şi tăiaţi-i crengile! Scuturaţi-i frunzele şi împrăştiaţi-i rodul! Să fugă animalele de sub el şi păsările de pe crengile lui!+ 15  Dar butucul cu rădăcinile lui lăsaţi-l în pământ, prins cu legături de fier şi de aramă, în iarba câmpului. Să fie udat de roua cerului, iar partea lui să fie cu animalele, în iarba pământului.+ 16  Inima lui de om să se schimbe şi să i se dea o inimă de animal.+ Şapte timpuri+ să treacă peste el. 17  Lucrul acesta este proclamat de străjeri+ şi hotărârea este anunţată de cei sfinţi, ca să ştie cei vii că Cel Preaînalt stăpâneşte peste regatul oamenilor,+ că îl dă cui vrea+ şi că îl pune peste el pe cel mai umil dintre oameni“.+ 18  Acesta este visul pe care l-am văzut eu, regele Nebucadneţar, iar tu, Beltşaţar, spune care este interpretarea, pentru că niciun înţelept din regatul meu nu poate să-mi facă cunoscută interpretarea.+ Dar tu poţi, fiindcă în tine este spiritul dumnezeilor sfinţi».+ 19  Atunci Daniel, al cărui nume este Beltşaţar,+ a rămas uluit o clipă şi gândurile lui l-au înspăimântat.+ Regele a luat din nou cuvântul şi a zis: «Beltşaţar, să nu te înspăimânte visul şi interpretarea!»+ Beltşaţar a răspuns şi a zis: «Domnul meu, visul să fie pentru cei ce te urăsc şi interpretarea lui pentru vrăjmaşii tăi.+ 20  Copacul pe care l-ai văzut, care a crescut şi a devenit puternic, care, în cele din urmă, s-a înălţat până la ceruri şi care se vedea de pe tot pământul,+ 21  care avea frunze frumoase şi roade bogate şi în care era hrană pentru toţi, sub care se adăposteau animalele câmpului şi pe crengile căruia stăteau păsările cerului,+ 22  eşti tu, o, rege,+ căci ai ajuns mare şi ai devenit puternic, iar măreţia ta a crescut şi a ajuns până la ceruri+ şi stăpânirea ta, până la marginile pământului.+ 23  Şi, întrucât regele a văzut un străjer, da, un sfânt,+ care cobora din ceruri şi zicea: „Doborâţi copacul şi distrugeţi-l! Dar butucul cu rădăcinile lui lăsaţi-l în pământ, prins cu legături de fier şi de aramă, în iarba câmpului; şi să fie udat de roua cerului, iar partea lui să fie cu animalele câmpului până vor trece şapte timpuri peste el“,+ 24  iată interpretarea, o, rege, şi iată decretul+ Celui Preaînalt,+ care trebuie să se împlinească asupra domnului meu, regele:+ 25  Vei fi alungat dintre oameni şi vei locui cu animalele câmpului.+ Ţi se va da să mănânci iarbă ca la tauri+ şi vei fi udat de roua cerului. Şapte timpuri+ vor trece peste tine, până vei recunoaşte că Cel Preaînalt stăpâneşte peste regatul oamenilor+ şi că îl dă cui vrea.+ 26  Şi, pentru că s-a spus să fie lăsat butucul cu rădăcinile copacului,+ regatul va fi cu siguranţă al tău după ce vei recunoaşte că cerurile guvernează.+ 27  De aceea, o, rege, să fie bine primit înaintea ta sfatul meu:+ îndepărtează păcatele tale prin dreptate+ şi nelegiuirea ta prin îndurare faţă de săraci.+ Poate că ţi se va prelungi prosperitatea».“+ 28  Toate acestea i s-au întâmplat regelui Nebucadneţar.+ 29  La sfârşitul a douăsprezece luni*, el se plimba pe acoperişul palatului regal din Babilon. 30  Regele a luat cuvântul şi a zis:+ „Nu este acesta Babilonul cel Mare, pe care eu însumi l-am construit drept casă regală prin tăria puterii mele+ şi spre gloria măreţiei mele?“+ 31  În timp ce cuvântul era încă în gura regelui, din ceruri s-a auzit un glas: „Ţie ţi se spune, rege Nebucadneţar: «Ţi s-a luat regatul,+ 32  eşti alungat dintre oameni şi vei locui cu animalele câmpului.+ Ţi se va da să mănânci iarbă ca la tauri şi vor trece şapte timpuri peste tine, până vei recunoaşte că Cel Preaînalt stăpâneşte peste regatul oamenilor şi că îl dă cui vrea»“.+ 33  Cuvântul acesta s-a împlinit imediat+ asupra lui Nebucadneţar. El a fost alungat dintre oameni şi a început să mănânce iarbă ca taurii, iar corpul lui a fost udat de roua cerului, până i-a crescut părul ca penele acvilelor şi unghiile ca ghearele păsărilor.+ 34  „La sfârşitul acelor zile,+ eu, Nebucadneţar, mi-am ridicat ochii+ spre ceruri şi mi-a venit mintea la loc. L-am binecuvântat pe Cel Preaînalt+ şi l-am lăudat şi l-am glorificat+ pe Cel ce trăieşte veşnic, fiindcă stăpânirea sa este o stăpânire veşnică şi regatul său este din generaţie în generaţie.+ 35  Toţi locuitorii pământului sunt socotiţi ca un nimic+ şi el face după voinţa sa cu armata cerurilor şi cu locuitorii pământului.+ Nimeni nu poate să-i oprească mâna+ sau să-i spună: «Ce-ai făcut?»+ 36  Atunci mi-a venit mintea la loc şi, spre gloria regatului meu, mi-au fost date înapoi grandoarea şi strălucirea.+ Înalţii mei funcţionari regali şi mai-marii mei m-au căutat cu nerăbdare, am fost pus înapoi peste regatul meu şi mi s-a adăugat o măreţie deosebită.+ 37  Acum, eu, Nebucadneţar, îl laud, îl înalţ şi îl glorific pe Regele cerurilor,+ pentru că toate lucrările sale sunt adevăr şi căile sale sunt dreptate+ şi pentru că el poate să-i umilească pe cei ce umblă cu mândrie.“+

Note de subsol

Lit. „toată carnea“.
Lit. „luni lunare“, adică de la lună nouă la lună nouă.