Salt la conţinut

Salt la al doilea meniu

Salt la cuprins

Martorii lui Iehova

Română

Biblia online | SFINTELE SCRIPTURI – TRADUCEREA LUMII NOI

2 Samuel 19:1-43

19  Mai târziu, lui Ioab i s-a spus: „Iată că regele plânge şi îl jeleşte pe Absalom“.+  Astfel, în ziua aceea salvarea s-a prefăcut în jale pentru tot poporul, fiindcă în ziua aceea poporul a auzit zicându-se: „Regele este îndurerat din cauza fiului său“.  Şi poporul a intrat în ziua aceea pe furiş în oraş,+ aşa cum se furişează oamenii care se simt ruşinaţi pentru că au fugit din luptă.  Regele şi-a acoperit faţa şi striga cu glas tare: „Fiul meu Absalom! Absalom, fiul meu, fiul meu!“+  În cele din urmă, Ioab a intrat la rege, în casă, şi a zis: „Tu ai acoperit astăzi de ruşine faţa tuturor slujitorilor tăi, a celor care au adus astăzi scăpare sufletului tău,+ sufletului fiilor tăi+ şi al fiicelor tale,+ sufletului soţiilor tale+ şi sufletului concubinelor tale,+  pentru că îi iubeşti pe cei ce te urăsc şi îi urăşti pe cei ce te iubesc. Căci astăzi ai arătat că pentru tine căpeteniile şi slujitorii nu înseamnă nimic, fiindcă astăzi ştiu bine că, dacă numai Absalom ar fi azi în viaţă, iar noi toţi am fi morţi, lucrul acesta ar fi drept în ochii tăi.  Acum, ridică-te, ieşi şi vorbeşte inimii+ slujitorilor tăi, căci jur pe Iehova că, dacă nu ieşi, niciun om nu va mai rămâne în noaptea aceasta cu tine.+ Şi, cu siguranţă, lucrul acesta va fi pentru tine mai rău decât tot răul care s-a abătut asupra ta din tinereţe până acum“.  Atunci regele s-a ridicat şi s-a aşezat la poartă+ şi tot poporul a fost înştiinţat, zicându-se: „Iată că regele stă la poartă“. Şi tot poporul a venit înaintea regelui. Cât despre Israel, fiecare a fugit la casa lui.+  Şi s-au iscat dispute în tot poporul, în toate triburile lui Israel. Ei ziceau: „Regele ne-a scăpat din mâna duşmanilor noştri+ şi tot el ne-a salvat din mâna filistenilor, iar acum a fugit din ţară, dinaintea lui Absalom.+ 10  Iar Absalom, pe care l-am uns peste noi,+ a murit în luptă.+ Acum, de ce nu faceţi nimic ca să-l aduceţi pe rege înapoi?“+ 11  La rândul lui, regele David a trimis să li se spună preoţilor Ţadoc+ şi Abiatar:+ „Vorbiţi-le bătrânilor lui Iuda+ astfel: «De ce să fiţi voi ultimii care-l aduc pe rege înapoi la casa lui, când cuvântul întregului Israel a ajuns la rege, în casa lui? 12  Voi sunteţi fraţii mei, sunteţi osul meu şi carnea mea.+ Atunci de ce să fiţi voi ultimii care-l aduc pe rege înapoi?» 13  Iar lui Amasa să-i ziceţi:+ «Nu eşti tu osul meu şi carnea mea? Aşa să-mi facă Dumnezeu, ba chiar mai rău,+ dacă nu vei fi pentru totdeauna înaintea mea comandantul armatei în locul lui Ioab»“.+ 14  Şi el a plecat inima tuturor bărbaţilor lui Iuda ca pe a unui singur om,+ astfel că ei i-au trimis vorbă regelui: „Întoarce-te, tu şi toţi slujitorii tăi“. 15  Şi regele s-a întors şi a ajuns la Iordan. Cât despre Iuda, ei au venit la Ghilgal+ ca să meargă în întâmpinarea regelui şi să-l conducă pe rege dincolo de Iordan. 16  Atunci Şimei,+ fiul lui Ghera,+ beniaminitul, care era din Bahurim,+ s-a grăbit să coboare cu bărbaţii lui Iuda în întâmpinarea regelui David. 17  Cu el erau o mie de bărbaţi din Beniamin. (Şi cu el mai erau Ţiba,+ slujitorul casei lui Saul, şi cei cincisprezece fii+ ai lui şi cei douăzeci de slujitori ai lui. Şi au reuşit să ajungă la Iordan înaintea regelui. 18  El a trecut vadul+ ca să conducă de partea cealaltă casa regelui şi să facă ce era bine în ochii lui.) Iar Şimei, fiul lui Ghera, a căzut la pământ înaintea regelui, când acesta a vrut să treacă Iordanul.+ 19  Şi i-a zis regelui: „Să nu-mi pună domnul meu la socoteală nelegiuirea şi nu-ţi aduce aminte de răul pe care l-a făcut+ slujitorul tău în ziua în care domnul şi regele meu a ieşit din Ierusalim; să nu pună regele la inimă lucrul acesta!+ 20  Căci slujitorul tău ştie bine că a păcătuit. Iată că astăzi am venit primul din toată casa lui Iosif+ în întâmpinarea domnului şi regelui meu“. 21  Imediat, Abişai,+ fiul Ţeruiei,+ a răspuns şi a zis: „Să nu fie Şimei omorât pentru asta, pentru că l-a blestemat pe unsul lui Iehova?“+ 22  Dar David a zis: „Ce am eu de-a face cu voi,+ fii ai Ţeruiei, că aţi devenit astăzi împotrivitorii+ mei? Va fi omorât astăzi cineva în Israel?+ Oare nu ştiu eu că astăzi sunt rege peste Israel?“ 23  Şi regele i-a zis lui Şimei: „Nu vei muri“. Apoi regele i-a jurat acest lucru.+ 24  Şi Mefiboşet,+ nepotul lui Saul, a coborât în întâmpinarea regelui. El nu-şi îngrijise picioarele,+ nu-şi îngrijise mustaţa+ şi nu-şi spălase veşmintele din ziua în care plecase regele până în ziua în care s-a întors în pace. 25  Când a venit la Ierusalim ca să-l întâmpine pe rege, regele i-a zis: „De ce n-ai venit cu mine, Mefiboşet?“ 26  Atunci el a zis: „Domnul şi regele meu, slujitorul meu+ m-a înşelat. Căci slujitorul tău a spus: «Am să-mi pun şaua pe măgăriţă ca să încalec şi să merg cu regele», fiindcă slujitorul tău este olog.+ 27  Şi el l-a calomniat+ pe slujitorul tău în faţa domnului şi regelui meu. Dar domnul şi regele meu este ca un înger+ al adevăratului Dumnezeu. Fă deci ce este bine în ochii tăi. 28  Căci toată casa tatălui meu ar fi meritat moartea înaintea domnului şi regelui meu, totuşi tu l-ai pus pe slujitorul tău printre cei care mănâncă la masa ta.+ Aşadar, ce drept mai am eu să strig+ către rege?“ 29  Dar regele i-a zis: „De ce atâta vorbă? Iată ce spun: Tu şi Ţiba veţi împărţi ogoarele între voi“.+ 30  Atunci Mefiboşet i-a spus regelui: „Să ia el chiar totul,+ acum că domnul şi regele meu s-a întors acasă în pace“. 31  Şi Barzilai,+ galaaditul, a coborât de la Roghelim ca să meargă cu regele la Iordan, să-l însoţească până la Iordan. 32  Barzilai era foarte bătrân, avea optzeci de ani.+ El s-a îngrijit de hrana regelui cât timp acesta a locuit la Mahanaim,+ căci el era un om foarte bogat.+ 33  Astfel, regele i-a zis lui Barzilai: „Treci şi tu cu mine şi mă voi îngriji de hrana ta la mine, în Ierusalim“.+ 34  Dar Barzilai i-a zis regelui: „Câte mai sunt zilele anilor vieţii mele, ca să urc cu regele la Ierusalim? 35  Am optzeci de ani astăzi.+ Aş putea eu să mai deosebesc binele de rău? Sau ar putea slujitorul tău să mai simtă gustul mâncării şi al băuturii?+ Sau aş mai putea eu să ascult+ glasul cântăreţilor sau al cântăreţelor?+ De ce să fie slujitorul tău o povară+ pentru domnul şi regele meu? 36  Căci slujitorul tău a putut să-l conducă pe rege doar până la Iordan. De ce mi-ar da regele o astfel de răsplată?+ 37  Îngăduie-i, te rog, slujitorului tău să se întoarcă şi îngăduie-mi să mor+ în oraşul meu, aproape de mormântul tatălui meu şi al mamei mele.+ Dar iată-l pe slujitorul tău Chimham.+ Să treacă el cu domnul şi regele meu şi fă pentru el ce este bine în ochii tăi“. 38  Atunci regele a zis: „Chimham va trece cu mine şi voi face pentru el ce este bine în ochii tăi. Tot ce doreşti de la mine voi face pentru tine“. 39  Atunci tot poporul a trecut Iordanul şi a trecut şi regele; regele l-a sărutat+ pe Barzilai şi l-a binecuvântat,+ apoi acesta s-a întors la locul lui. 40  Când regele a trecut pe partea cealaltă, la Ghilgal,+ Chimham a trecut cu el, alături de tot poporul lui Iuda şi de jumătate din poporul lui Israel, ca să-l treacă dincolo pe rege. 41  Dar iată că toţi bărbaţii lui Israel veneau la rege şi-i ziceau: „De ce+ te-au furat fraţii noştri, bărbaţii lui Iuda, şi l-au trecut peste Iordan pe rege, casa lui şi pe toţi oamenii lui David împreună cu el?“+ 42  Atunci toţi bărbaţii lui Iuda le-au răspuns bărbaţilor lui Israel: „Deoarece regele ne este rudă apropiată.+ De ce v-aţi mâniat pentru acest lucru? Am mâncat noi pe cheltuiala regelui sau ni s-a adus vreun dar?“ 43  Dar bărbaţii lui Israel le-au răspuns bărbaţilor lui Iuda şi au zis: „Noi avem zece părţi la rege,+ astfel că şi la David avem mai mult decât voi. Atunci de ce ne-aţi tratat cu dispreţ şi de ce să nu fim noi primii+ care-l aduc pe rege înapoi?“ Dar cuvântul bărbaţilor lui Iuda a avut mai multă greutate decât cuvântul bărbaţilor lui Israel.

Note de subsol