Salt la conţinut

Salt la al doilea meniu

Salt la cuprins

Martorii lui Iehova

Română

Biblia online | SFINTELE SCRIPTURI – TRADUCEREA LUMII NOI

1 Regi 8:1-66

8  Atunci Solomon+ i-a strâns+ pe bătrânii+ lui Israel, pe toate căpeteniile triburilor,+ pe capii caselor părinteşti,+ aparţinând fiilor lui Israel, la regele Solomon, la Ierusalim, ca să urce arca legământului+ lui Iehova din Cetatea lui David,+ adică din Sion.+  Astfel, toţi bărbaţii lui Israel s-au strâns la regele Solomon pentru sărbătoare+ în luna* etanim, adică în luna a şaptea.+  Au venit deci toţi bătrânii lui Israel, iar preoţii au ridicat+ Arca.+  Şi au urcat arca lui Iehova, precum şi cortul+ întâlnirii+ şi toate ustensilele sfinte din cort: le-au urcat preoţii şi leviţii.+  Iar regele Solomon şi, împreună cu el, toată adunarea lui Israel, cei ce veniseră să se întâlnească cu el, erau înaintea Arcei, jertfind+ oi şi vite, care nu puteau fi nici socotite, nici numărate, de multe ce erau.+  Apoi preoţii au adus arca+ legământului lui Iehova înăuntru, la locul ei,+ în încăperea preasfântă* a casei, în Sfânta Sfintelor, sub aripile heruvimilor.+  Căci heruvimii ţineau aripile întinse peste locul unde era Arca şi heruvimii acopereau pe deasupra Arca şi drugii ei.+  Drugii+ erau lungi, astfel încât capetele drugilor se vedeau din Sfânta, din faţa Sfintei Sfintelor, dar nu se vedeau de afară. Ei se află acolo până în ziua de azi.+  În Arcă nu erau decât cele două table de piatră+ pe care Moise le aşezase+ acolo la Horeb, când Iehova încheiase un legământ+ cu fiii lui Israel la ieşirea lor din ţara Egiptului.+ 10  Când preoţii au ieşit din locul sfânt, norul+ a umplut casa lui Iehova. 11  Şi, din cauza norului, preoţii+ n-au mai putut rămâne acolo să slujească,+ fiindcă gloria+ lui Iehova umplea casa lui Iehova.+ 12  Atunci Solomon a zis: „Iehova însuşi a spus că vrea să locuiască în întuneric adânc.+ 13  Eu am reuşit să construiesc o casă care să-ţi fie locaş grandios,+ un loc stabil+ în care să locuieşti pe timp indefinit“.+ 14  Apoi regele s-a întors cu faţa spre popor şi a binecuvântat+ toată congregaţia lui Israel, în timp ce toată congregaţia lui Israel stătea în picioare. 15  El a spus: „Binecuvântat este Iehova,+ Dumnezeul lui Israel, care cu gura sa i-a vorbit tatălui meu, David,+ şi cu mâna sa a împlinit+ ce a spus, când a zis: 16  «Din ziua când l-am scos pe poporul meu, Israel, din Egipt n-am ales+ niciun oraş din toate triburile lui Israel ca să construiesc o casă,+ în care să rămână numele meu.+ Dar acum îl voi alege pe David ca să fie peste poporul meu, Israel».+ 17  Tatăl meu, David, a dorit din inimă să construiască o casă pentru numele lui Iehova, Dumnezeul lui Israel.+ 18  Însă Iehova i-a spus tatălui meu, David: «Fiindcă ai dorit din inimă să construieşti o casă pentru numele meu, bine ai făcut, căci ai dorit lucrul acesta din inimă.+ 19  Numai că nu tu vei construi casa, ci fiul tău, care va ieşi din coapsele tale. El va construi o casă pentru numele meu».+ 20  Şi Iehova şi-a împlinit cuvântul+ pe care l-a rostit, ca eu să mă ridic în locul tatălui meu, David, şi să stau pe tronul lui Israel,+ aşa cum a spus Iehova, ca să construiesc casa pentru numele lui Iehova, Dumnezeul lui Israel,+ 21  şi să stabilesc acolo un loc pentru Arca în care este legământul+ lui Iehova, pe care el l-a încheiat cu strămoşii noştri când i-a scos din ţara Egiptului“. 22  Apoi Solomon a stat în picioare înaintea altarului+ lui Iehova, în faţa întregii congregaţii a lui Israel, şi-a întins mâinile spre ceruri+ 23  şi a zis: „O, Iehova, Dumnezeul lui Israel,+ nu este niciun Dumnezeu ca tine+ sus în ceruri sau jos pe pământ! Tu ţii legământul şi bunătatea iubitoare+ faţă de slujitorii tăi+ care umblă înaintea ta cu toată inima+ şi 24  tu ai îndeplinit faţă de slujitorul tău David, tatăl meu, ce i-ai promis; ai făcut promisiunea cu gura ta şi ai împlinit-o cu mâna ta, ca în ziua aceasta.+ 25  Acum, o, Iehova, Dumnezeul lui Israel, îndeplineşte faţă de slujitorul tău David, tatăl meu, ce i-ai promis, când ai zis: «Nu vei fi lipsit înaintea mea de un bărbat care să stea pe tronul lui Israel.+ Numai fiii tăi să fie atenţi la calea lor, umblând înaintea mea aşa cum ai umblat tu înaintea mea». 26  Şi acum, o, Dumnezeul lui Israel, să se împlinească, te rog, promisiunea+ pe care i-ai făcut-o slujitorului tău David, tatăl meu! 27  Dar va locui oare Dumnezeu pe pământ?+ Iată! Nici cerurile,+ nici cerurile cerurilor+ nu pot să te cuprindă,+ atunci cu cât mai puţin această casă+ pe care am construit-o eu! 28  Îndreaptă-ţi atenţia spre rugăciunea+ slujitorului tău şi spre rugămintea lui pentru favoare,+ o, Iehova, Dumnezeul meu, ca să asculţi strigătul de implorare şi rugăciunea pe care o face slujitorul tău astăzi înaintea ta,+ 29  pentru ca ochii tăi să fie deschişi+ şi îndreptaţi noapte şi zi spre casa aceasta, spre locul despre care ai zis: «Acolo va fi numele meu»,+ ca să asculţi rugăciunea pe care o face slujitorul tău spre locul acesta.+ 30  Ascultă rugămintea pentru favoare+ a slujitorului tău şi a poporului tău, Israel, cu care se vor ruga spre locul acesta! Ascultă din locul în care locuieşti, din ceruri!+ Ascultă şi iartă!+ 31  Când un om va păcătui împotriva semenului său,+ iar acesta îl va obliga la un jurământ care atrage după sine povara blestemului, ca să-l pună sub blestem,+ şi când el, sub povara blestemului, va veni înaintea altarului tău din casa aceasta, 32  ascultă din ceruri şi acţionează! Şi judecă-i pe slujitorii tăi: declară-l vinovat pe cel vinovat, făcând să se întoarcă asupra capului său calea sa,+ şi declară-l drept pe cel drept,+ răsplătindu-l după dreptatea sa.+ 33  Când poporul tău, Israel, va fi înfrânt de duşman,+ fiindcă nu vor înceta să păcătuiască împotriva ta,+ dacă se vor întoarce la tine+ şi vor lăuda numele tău+ şi dacă se vor ruga+ şi vor cere favoare, îndreptându-se spre tine în casa aceasta,+ 34  ascultă din ceruri, iartă păcatul poporului tău, Israel,+ şi adu-i înapoi+ pe pământul pe care li l-ai dat strămoşilor lor!+ 35  Când cerul va fi închis şi nu va mai fi ploaie,+ fiindcă ei nu vor înceta să păcătuiască+ împotriva ta, dacă se vor ruga spre locul acesta+ şi vor lăuda numele tău şi dacă se vor întoarce de la păcatul lor, fiindcă ai adus necazul asupra lor,+ 36  ascultă din ceruri, iartă păcatul slujitorilor tăi, al poporului tău, Israel, fiindcă îi înveţi+ calea cea bună pe care trebuie să umble,+ şi dă ploaie+ peste ţara ta, pe care ai dat-o ca moştenire poporului tău! 37  Dacă va fi foamete+ în ţară, dacă va fi ciumă,+ dacă vor fi tăciune, mană,+ lăcuste+ şi gândaci,+ dacă duşmanul lor îi va împresura în porţile* ţării lor — orice plagă, orice boală ar fi — 38  şi dacă un om sau tot poporul tău, Israel,+ ar face rugăciuni+ sau rugăminţi pentru favoare,+ căci fiecare îşi cunoaşte suferinţa inimii+ şi îşi întinde mâinile spre casa aceasta,+ 39  ascultă din ceruri,+ din locul stabil în care locuieşti,+ şi iartă!+ Acţionează+ şi dă-i fiecăruia după toate căile lui,+ pentru că tu îi cunoşti inima+ (căci numai tu cunoşti bine inima tuturor fiilor oamenilor),+ 40  ca ei să se teamă+ de tine în toate zilele în care vor trăi pe faţa pământului pe care l-ai dat strămoşilor noştri.+ 41  La fel şi străinul,+ care nu face parte din poporul tău, Israel, şi care vine dintr-o ţară îndepărtată datorită numelui tău+ 42  (căci se va auzi de numele tău+ cel mare, de mâna ta cea tare+ şi de braţul tău întins), dacă va veni şi se va ruga spre casa aceasta,+ 43  ascultă din ceruri, din locul stabil în care locuieşti,+ şi fă toate lucrurile pentru care te cheamă străinul,+ pentru ca toate popoarele pământului să ajungă să cunoască numele tău,+ ca să se teamă de tine, aşa cum face poporul tău, Israel, şi ca să ştie că numele tău a fost chemat peste casa aceasta pe care am construit-o.+ 44  Dacă poporul tău va ieşi la război+ împotriva duşmanului său pe calea pe care îl trimiţi+ şi dacă se vor ruga+ lui Iehova spre oraşul pe care l-ai ales+ şi spre casa pe care am construit-o pentru numele tău,+ 45  ascultă din ceruri rugăciunea lor şi rugămintea lor pentru favoare şi fă-le dreptate!+ 46  Dacă vor păcătui împotriva ta+ (căci nu este om care să nu păcătuiască)+ şi te vei mânia pe ei şi-i vei da în mâna duşmanului, iar cei ce îi vor lua captivi îi vor duce în ţara duşmanului, fie îndepărtată, fie apropiată,+ 47  dacă îşi vor veni în fire în ţara în care au fost duşi captivi+ şi se vor întoarce+ şi îţi vor cere+ favoare în ţara celor ce i-au luat captivi,+ zicând: «Am păcătuit+ şi am umblat în rătăcire,+ am făcut ce este rău»,+ 48  dacă se vor întoarce la tine cu toată inima+ şi cu tot sufletul lor în ţara duşmanilor lor care i-au dus captivi şi ţi se vor ruga întorcându-se spre ţara lor, pe care ai dat-o strămoşilor lor, spre oraşul pe care l-ai ales şi spre casa pe care am construit-o pentru numele tău,+ 49  ascultă din ceruri, din locul stabil în care locuieşti,+ rugăciunea lor şi rugămintea lor pentru favoare şi fă-le dreptate!+ 50  Iartă-l+ pe poporul tău, care a păcătuit+ împotriva ta, şi toate fărădelegile+ pe care le-au comis împotriva ta!+ Trezeşte mila+ celor ce i-au luat captivi, ca să le fie milă de ei 51  (căci ei sunt poporul tău şi moştenirea ta,+ cei pe care i-ai scos din Egipt,+ din mijlocul cuptorului de topit fier),+ 52  pentru ca ochii tăi să fie deschişi la rugămintea pentru favoare a slujitorului tău şi la rugămintea pentru favoare+ a poporului tău, Israel, ascultându-i în toate lucrurile pentru care te cheamă!+ 53  Căci tu i-ai pus deoparte ca moştenire a ta dintre toate popoarele pământului,+ aşa cum ai spus prin Moise,+ slujitorul tău, când i-ai scos pe strămoşii noştri din Egipt, o, Domn Suveran Iehova!“ 54  Când a terminat toată această rugăciune şi rugăminte pentru favoare către Iehova, Solomon s-a ridicat dinaintea altarului lui Iehova, unde stătuse în genunchi,+ cu mâinile întinse spre ceruri.+ 55  Şi, stând în picioare,+ a binecuvântat+ cu glas tare toată congregaţia lui Israel, zicând: 56  „Binecuvântat să fie Iehova,+ care i-a dat un loc de odihnă poporului său, Israel, întocmai cum a promis!+ Din toată promisiunea bună pe care a făcut-o prin slujitorul său Moise,+ niciun cuvânt n-a rămas neîmplinit.+ 57  Iehova, Dumnezeul nostru, să fie cu noi+ aşa cum a fost cu strămoşii noştri!+ Să nu ne lase şi să nu ne părăsească,+ 58  ci să ne plece inima+ spre el, ca să umblăm pe toate căile sale+ şi să respectăm poruncile,+ dispoziţiile+ şi hotărârile sale judecătoreşti,+ pe care le-a dat strămoşilor noştri! 59  Iar aceste cuvinte ale mele, prin care am cerut favoare înaintea lui Iehova, să fie aproape+ de Iehova, Dumnezeul nostru, zi şi noapte, pentru ca el să-i facă dreptate slujitorului său şi să-i facă dreptate poporului său, Israel, după cum va fi nevoie zi+ de zi, 60  pentru ca toate popoarele pământului să ştie+ că Iehova este adevăratul Dumnezeu!+ Nu este altul.+ 61  Inima voastră să fie întreagă+ faţă de Iehova, Dumnezeul nostru, umblând potrivit dispoziţiilor sale şi respectând poruncile sale ca în ziua aceasta“. 62  Şi regele şi tot Israelul au oferit o mare jertfă înaintea lui Iehova.+ 63  Solomon a oferit jertfele de comuniune+ pe care trebuia să i le ofere lui Iehova — douăzeci şi două de mii de vite şi o sută douăzeci de mii de oi+ —, pentru ca regele şi toţi fiii lui Israel să inaugureze+ casa lui Iehova. 64  În ziua aceea regele a trebuit să sfinţească mijlocul curţii care este înaintea casei lui Iehova,+ fiindcă acolo a trebuit să aducă jertfa arsă, ofranda de cereale şi bucăţile de grăsime de la jertfele de comuniune, căci altarul de aramă+ care era înaintea lui Iehova era prea mic ca să încapă pe el jertfa arsă, ofranda de cereale şi bucăţile de grăsime+ de la jertfele de comuniune. 65  Şi Solomon, şi împreună cu el tot Israelul, o adunare mare+ venită din toată ţara — de la intrarea în Hamat+ până jos, la valea* Egiptului+ —, a ţinut sărbătoarea+ înaintea lui Iehova, Dumnezeul nostru, şapte zile şi încă şapte zile,+ paisprezece zile. 66  În a opta zi a lăsat poporul să plece.+ Şi ei l-au binecuvântat pe rege şi s-au dus la casele lor, bucurându-se+ şi având inima veselă+ pentru tot binele+ pe care îl făcuse Iehova slujitorului său David şi poporului său, Israel.

Note de subsol

Lit. „lună lunară“, adică de la lună nouă la lună nouă.
Lit. „încăperea din spate“.
Sau „oraşele“, reprezentate de porţile lor. Este folosită o figură de stil numită sinecdocă.
Vezi Ge 26:17, n.s.