Nu, nu facem asta. În revista noastră principală, Turnul de veghe, s-a spus: „Faptul de a-i forța pe oameni să-și schimbe religia este greșit”. * Noi nu procedăm astfel din următoarele motive:

  • Isus nu a făcut niciodată presiuni asupra oamenilor pentru ca aceștia să îi accepte învățăturile. El știa că relativ puțini aveau să reacționeze la mesajul său (Matei 7:13, 14). Când unii discipoli s-au poticnit în cuvintele sale, Isus i-a lăsat să plece, nu i-a constrâns să rămână alături de el (Ioan 6:60-62, 66-68).

  • Isus și-a învățat continuatorii să nu îi oblige pe alții să-și schimbe convingerile. În loc să încerce să îi forțeze pe oameni să accepte vestea bună despre Regat, discipolii săi trebuiau să îi caute pe cei receptivi (Matei 10:7, 11-14).

  • Convertirile cu forța nu au nicio valoare, întrucât Dumnezeu acceptă doar închinarea adusă din inimă (Deuteronomul 6:4, 5; Matei 22:37, 38).

Constituie lucrarea noastră prozelitism?

Este adevărat că noi răspândim mesajul Bibliei „până în cea mai îndepărtată parte a pământului”, „în public și din casă în casă”, așa cum poruncește Biblia (Faptele 1:8; 10:42; 20:20). Asemenea primilor creștini, și noi suntem uneori acuzați de prozelitism ilegal (Faptele 18:12, 13). Însă aceste acuzații sunt false. Noi nu încercăm să le impunem altora convingerile noastre. Dimpotrivă, considerăm că oamenii trebuie să fie informați, astfel încât să ia o decizie în cunoștință de cauză.

Noi nu îi constrângem pe oameni să-și schimbe religia, nu desfășurăm activități politice sub masca religiei și nici nu oferim avantaje materiale sau sociale pentru a câștiga noi membri. Astfel, ne diferențiem de alte grupuri care se pretind creștine, dar îl dezonorează pe Cristos prin asemenea acțiuni. *

Are o persoană dreptul de a-și schimba religia?

Profetul Avraam a renunțat la religia rudelor sale

Da, Biblia arată că oamenii au dreptul de a-și schimba religia. Ea conține multe relatări despre persoane care au ales să nu urmeze forma de închinare practicată de rudele lor și care au decis, conform propriei voințe, să îi slujească adevăratului Dumnezeu. Avraam, Rut, unii atenieni și apostolul Pavel sunt doar câteva exemple în acest sens (Iosua 24:2; Rut 1:14-16; Faptele 17:22, 30-34; Galateni 1:14, 23). În plus, Biblia recunoaște și dreptul unei persoane de a alege, în mod neînțelept, să abandoneze închinarea aprobată de Dumnezeu (1 Ioan 2:19).

Dreptul unui individ de a-și schimba religia este susținut de Declarația universală a drepturilor omului, pe care Națiunile Unite au numit-o „fundamentul dreptului internațional în materie de drepturi ale omului”. Documentul menționează că orice om are „libertatea de a-și schimba religia sau convingerea” și „de a căuta, de a primi și de a răspândi informații și idei”, inclusiv idei religioase. * Desigur, aceste drepturi atrag după sine și obligația de a respecta dreptul altora de a-și păstra convingerile și de a respinge ideile cu care nu sunt de acord.

Dezonorează convertirea religioasă tradițiile sau obiceiurile familiale?

Nu așa ar trebui să stea lucrurile. Biblia încurajează respectul față de toți oamenii, indiferent de religie (1 Petru 2:17). În plus, Martorii lui Iehova ascultă de porunca biblică de a-și onora părinții, chiar dacă aceștia au alte convingeri (Efeseni 6:2, 3).

Totuși, nu toți sunt de acord cu acest punct de vedere biblic. O femeie care a crescut în Zambia relatează: „În comunitatea mea, schimbarea religiei . . . era considerată lipsă de loialitate, un act de trădare față de familie și comunitate”. Ea s-a confruntat cu această problemă când, în perioada adolescenței, a început să studieze Biblia cu Martorii lui Iehova și, nu după mult timp, a decis să-și schimbe religia. Ea povestește: „Părinții mi-au spus în repetate rânduri că erau foarte nemulțumiți de mine și că i-am dezamăgit. Mi-a fost foarte greu, deoarece aprobarea părinților era importantă pentru mine. . . . Alegerea de a-i fi loială lui Iehova * mai mult decât tradițiilor religioase nu înseamnă lipsă de loialitate față de familie”.

^ par. 2 Vezi numărul din 1 ianuarie 2002 al revistei Turnul de veghe, pagina 12, paragraful 15.

^ par. 8 De exemplu, în jurul anului 785 e.n., Carol cel Mare a emis un edict care impunea pedeapsa cu moartea pentru saxonii care refuzau să fie botezați ca creștini. De asemenea, Pacea de la Augsburg, tratat semnat în 1555 e.n. de confesiuni rivale din interiorul Sfântului Imperiu Roman, stipula că fiecare princip trebuia să fie romano-catolic sau luteran și că toți cei aflați sub conducerea sa trebuiau să îi adopte religia. Celor care refuzau să procedeze astfel li se cerea să emigreze.

^ par. 11 Drepturi asemănătoare sunt incluse în Carta africană a drepturilor omului și ale popoarelor, în Declarația americană a drepturilor și îndatoririlor omului, în Carta arabă a drepturilor omului din 2004, în Declarația drepturilor omului a Asociației națiunilor din Asia de sud-est (ASEAN), în Convenția europeană a drepturilor omului și în Pactul internațional privind drepturile civile și politice. Cu toate acestea, chiar și națiunile care pretind că garantează astfel de drepturi nu sunt consecvente în respectarea angajamentului luat.

^ par. 14 Iehova este numele adevăratului Dumnezeu revelat în Biblie.