Salt la conţinut

Martorii lui Iehova

Selectaţi limba Română

Festivitatea de absolvire a celei de-a 136-a clase a Școlii Biblice Galaad

Festivitatea de absolvire a celei de-a 136-a clase a Școlii Biblice Galaad

După un curs intensiv de studiere a Bibliei ce a durat cinci luni, membrii celei de-a 136-a clase a Școlii Galaad s-au bucurat sâmbătă, 8 martie 2014, de programul de absolvire. La această școală, evanghelizatori cu experiență din rândul Martorilor lui Iehova învață să fie mai eficienți în serviciul lor și să le întărească credința colaboratorilor lor. Cele 11 548 de persoane care au asistat la program l-au urmărit fie direct de la centrul de învățământ al Martorilor lui Iehova din Patterson, New York, fie prin transmisie video din Canada, Jamaica, Puerto Rico și alte locații din Statele Unite.

„Păstrați în voi acest mod de gândire.” David Splane, membru al Corpului de Guvernare al Martorilor lui Iehova și președinte al programului, și-a bazat cuvintele introductive pe Filipeni 2:5-7: „Păstrați în voi acest mod de gândire care era și în Cristos Isus”. În timpul vieții sale pământești, Isus nu s-a concentrat asupra poziției sale, ci a manifestat umilință și s-a cheltuit în serviciul pentru Dumnezeu.

De exemplu, Isus a respins toate tentațiile Diavolului prin cuvintele „Este scris”, citând astfel dintr-un discurs ținut de Moise în fața națiunii Israel (Matei 4:4, 7, 10; Deuteronomul 6:13, 16; 8:3). Deși ar fi putut vorbi în baza propriei autorități ca Fiu uns al lui Dumnezeu, plin de umilință, Isus a arătat apreciere față de lucrarea lui Moise. Și noi trebuie să recunoaștem capacitățile altora și să-i lăudăm cu generozitate.

Fratele Splane a mai scos în evidență modul corect de gândire vădit de Isus la sfârșitul perioadei lui de instruire pe pământ. Isus a spus în rugăciune: „Eu te-am glorificat pe pământ, sfârșind lucrarea pe care mi-ai dat-o să o fac. Și acum, Tată, glorifică-mă alături de tine cu gloria pe care am avut-o alături de tine înainte de a fi lumea” (Ioan 17:4, 5). Isus nu a căutat privilegii suplimentare. Singurul lucru pe care l-a cerut a fost să-și recapete poziția inițială, cu alte cuvinte locul pe care îl avusese în cer. În mod asemănător, absolvenții Școlii Galaad trebuie să-l imite pe Isus concentrându-se asupra serviciului lor, nu asupra poziției pe care o au, și fiind mulțumiți, chiar dacă nu vor primi privilegii suplimentare odată întorși în repartițiile lor.

„Faceți sacrificii fără regrete.” William Malenfant, asistent al Comitetului de învățământ al Corpului de Guvernare, i-a îndemnat pe cursanți să urmeze exemplul de sacrificiu al apostolului Pavel. Pavel nu a privit înapoi la lucrurile la care renunțase pentru a-i sluji lui Dumnezeu, ci, dimpotrivă, a spus: „Îmi concentrez toată energia asupra unui singur țel: uitând trecutul și privind înainte spre ceea ce mă așteaptă” (Filipeni 3:13, 14; Noul Testament pe înțelesul tuturor).

Făcând sacrificii fără regrete, cursanții îi imită pe slujitorii fideli ai lui Dumnezeu din trecut și din prezent. Fratele Malenfant a citat declarația Clarei Gerber Moyer, care a început să-i slujească lui Iehova în copilărie. Ea a scris: „Este un privilegiu extraordinar să privesc în urmă la cei peste 80 de ani petrecuți în serviciul lui Dumnezeu și să nu am niciun regret! Dacă ar trebui să iau viața de la capăt, aș trăi-o la fel”.

„Predicarea Regatului cu îngerii și ca îngeri.” Gerrit Lösch, membru al Corpului de Guvernare, le-a vorbit cursanților despre două privilegii speciale de care se bucură cei ce predică. În primul rând, când transmit mesajul veștii bune despre Regat, ei slujesc „ca îngeri” ai lui Dumnezeu, întrucât, în Biblie, cuvântul grecesc și cel ebraic pentru „înger” pot fi traduse și prin „mesager”. În al doilea rând, cursanții predică vestea bună sub îndrumarea ființelor spirituale îngerești, așa cum a predicat și discipolul Filip (Faptele 8:26-35).

Fratele Lösch a relatat apoi câteva experiențe avute de Martori ai lui Iehova în activitatea lor de predicare a Regatului. De pildă, un Martor din Mexic pe nume Gabino, care bate de regulă la ușă doar o dată sau de două ori, a bătut la o anumită ușă de patru ori. Bărbatul care a deschis i-a spus lui Gabino că era pe punctul de a se sinucide. „Când ați bătut a patra oară, a spus bărbatul, aveam frânghia în jurul gâtului. Dar am scos-o ca să pot răspunde la ușă. Mulțumesc pentru că ați insistat. Dacă nu ați fi făcut-o, m-aș fi spânzurat.”

Deși experiențe de acest gen pot fi uneori coincidențe, știm totuși că majoritatea sunt o dovadă că îngerii lui Dumnezeu îndrumă lucrarea de predicare mondială (Revelația 14:6).

„Cel care se bucură de onoare va fi binecuvântat.” Michael Burnett, instructor la Școala Galaad, și-a bazat cuvântarea pe exemplul lui Iabeț, un descendent al lui Iuda, care „a ajuns să se bucure de mai multă onoare decât frații săi”. Iabeț l-a rugat pe Dumnezeu ‘să-l binecuvânteze și să-i lărgească teritoriul, mâna lui să fie cu el și să-l păzească de nenorocire’ (1 Cronici 4:9, 10).

Cursanții pot imita exemplul lui Iabeț fiind concreți în rugăciunile lor, de exemplu cerându-i lui Dumnezeu să-i ajute să acționeze în armonie cu scopul pentru care au primit instruirea de la Galaad. De asemenea, ei îi pot cere pe bună dreptate lui Dumnezeu ‘să-i păzească de nenorocire’, nu în sensul de a-i proteja de efectele acesteia, ci în sensul de a-i ajuta să nu ajungă copleșiți de durere sau de consecințele răului. Așa cum a răspuns rugăciunii lui Iabeț, Dumnezeu va răspunde și rugăciunilor adresate de cursanții de la Galaad.

„Întrețineți focul.” Mark Noumair, instructor la Școala Galaad și asistent al Comitetului de învățământ, și-a bazat cuvântarea pe textul din 1 Tesaloniceni 5:16-19. Așa cum combustibilul, oxigenul și căldura întrețin un foc literal, tot așa și entuziasmul cursanților în lucrarea de predicare poate fi menținut viu cu ajutorul a trei factori.

Un prim factor este acela de ‘a se bucura întotdeauna’ (1 Tesaloniceni 5:16). Bucuria – combustibilul entuziasmului – poate spori dacă cursanții vor medita la binecuvântarea de a fi aprobați de Iehova. Un al doilea factor este acela de ‘a se ruga neîncetat’ (1 Tesaloniceni 5:17). Rugăciunea este asemenea oxigenului care alimentează focul. Să ne străduim să facem rugăciuni mai lungi, vărsându-ne inima înaintea lui Dumnezeu. Al treilea factor este acela de ‘a aduce mulțumiri pentru orice lucru’ (1 Tesaloniceni 5:18). O inimă recunoscătoare dă căldură relațiilor cu Iehova și cu frații noștri. Fratele Noumair a îndemnat: „Mențineți-vă calde sentimentele de apreciere, antidotul la un spirit critic și rece”.

„Lăudați-l pe Iehova împreună cu cerurile.” Sam Roberson, instructor de la Departamentul școlilor teocratice, și-a bazat remarcile introductive pe anumite expresii din Biblie care arată că soarele, luna și stelele îl laudă pe Iehova (Psalmul 19:1; 89:37; 148:3). El a spus că și cursanții au avut privilegiul de a-l lăuda pe Iehova și le-a dat apoi posibilitatea să pună în scenă anumite experiențe de care s-au bucurat în lucrarea de predicare. În timp ce se afla la volan, un cursant a oprit mașina pentru a-i permite unui bărbat în scaun cu rotile să treacă strada, bărbatul arătându-și aprecierea față de gestul fratelui. Ulterior, fratele l-a lăudat pentru atitudinea lui. S-a început o discuție frumoasă și bărbatul a acceptat un studiu biblic gratuit. Pe parcursul următoarelor săptămâni, în timp ce conducea studiul cu bărbatul respectiv, fratele le-a putut predica și altor persoane care îl vizitau pe acesta. Astfel, în urma discuției inițiale, s-au început alte șapte studii biblice.

„Deveniți tot mai tari prin intermediul instruirii divine.” Donald Gordon, asistent al Comitetului de editare, a intervievat două cupluri. Unul dintre frații intervievați a spus că, pe tot parcursul școlii, s-a accentuat pasajul din Efeseni 3:16-20. Școala i-a ‘făcut mai tari’ pe cursanți în sensul că i-a ajutat să devină umili și abordabili și să conștientizeze că Iehova are încă multă muncă pentru fiecare slujitor al său. Una dintre surori a spus că a apreciat mult îndemnul unui instructor de la școală, care i-a încurajat pe cursanți să nu fie asemenea unui pește mare într-un acvariu mic în care să nu se poată dezvolta, ci asemenea unui pește mic într-un ocean mare. Sora a spus: „Am învățat că, dacă mă comport ca unul mic în organizația lui Iehova, el mă va ajuta să cresc din punct de vedere spiritual”.

„Fie ca Iehova să-și aducă aminte de voi spre bine.” Mark Sanderson, membru al Corpului de Guvernare, a ținut cuvântarea principală a programului, subiectul temei având la bază rugăciunea lui Neemia: „Adu-ți aminte de mine, o, Dumnezeul meu, spre bine” (Neemia 5:19; 13:31). Neemia nu s-a temut că Iehova avea să uite în vreun fel de el și de serviciul adus lui, ci i-a cerut lui Dumnezeu să-și aducă aminte de el cu afecțiune și să-l binecuvânteze.

În mod asemănător, cursanții pot fi siguri că Iehova își va aduce aminte de ei spre bine dacă aceștia vor aplica lecțiile importante învățate la Galaad. De exemplu, principala lor motivație în închinare trebuie să fie iubirea lor sinceră pentru Iehova (Marcu 12:30). Avraam l-a iubit pe Iehova din toată inima, iar Dumnezeu și-a adus aminte de el cu afecțiune. Chiar și la o mie de ani de la moartea lui Avraam, Dumnezeu a făcut referire la el numindu-l „prietenul meu” (Isaia 41:8).

Fratele Sanderson i-a îndemnat apoi pe cursanți să-și iubească semenii, îndeosebi pe frații și pe surorile lor de credință (Marcu 12:31). Asemenea bunului samaritean, care „s-a dovedit aproapele celui care căzuse între tâlhari”, cursanții trebuie să ia inițiativa și să ajungă la cei care au nevoie de ajutor (Luca 10:36). În acest sens, el a dat exemplul fratelui Nicholas Kovalak, un absolvent al Școlii Galaad care a slujit ca supraveghetor de district. Fratele Kovalak era cunoscut pentru căldura și iubirea sa. Într-o anumită ocazie, i-a sfătuit pe un supraveghetor itinerant și pe soția lui să fie conștiincioși în serviciul lor astfel: „Începeți în forță ziua, săptămâna, luna și anul”. Însă, după ce a observat-o pe soția supraveghetorului câteva zile, i-a zis: „Uită cuvintele mele. Deja muncești prea mult. Ia-o mai ușor, ca să poți rezista în timp”. Sfatul său blând și plin de compasiune a ajutat-o pe sora respectivă să persevereze în serviciul cu timp integral zeci de ani.

În încheiere, fratele Sanderson i-a încurajat pe cursanți să acționeze în armonie cu scopul instruirii lor învățându-i și instruindu-i pe alții (2 Timotei 2:2). Prin serviciul adus în repartițiile lor, vor putea să întărească relațiile dintre frați și să confere stabilitate congregațiilor, având încredere că Iehova își va aduce aminte de ei spre bine (Psalmul 20:1-5).

Încheiere. După ce cursanții și-au primit diplomele, unul dintre absolvenți a citit o scrisoare de apreciere din partea clasei. Cincisprezece absolvenți au încheiat apoi programul intonând a capella cântarea numărul 123, intitulată „Păstorii – «oameni ca daruri»”, din cartea Să-i cântăm lui Iehova.