Răspunsul Bibliei

Da, Dumnezeu îți va ierta păcatele dacă întreprinzi pașii necesari. Biblia spune despre Dumnezeu că este ‘gata să ierte’ și că „va ierta cu larghețe” (Neemia 9:17; Psalmul 86:5; Isaia 55:7). Când ne iartă, el o face în mod complet. El ne ‘șterge’ păcatele (Faptele 3:19). În plus, iertarea pe care o acordă Dumnezeu este definitivă, întrucât el afirmă: „Nu-mi voi mai aduce aminte de păcatul lor” (Ieremia 31:34). Așadar, odată ce iartă, Dumnezeu nu se mai gândește la păcatele noastre pentru a ne acuza și a ne pedepsi din nou.

Totuși, dispoziția lui Dumnezeu de a ierta nu se bazează pe slăbiciune sau pe sentimentalism. El nu-și schimbă normele drepte. Din acest motiv, el refuză să ierte unele păcate (Iosua 24:19, 20).

Pași pentru a fi iertați de Dumnezeu

  1. Recunoaște că, prin păcatul tău, ai încălcat normele lui Dumnezeu. Deși poate că și alții au avut de suferit din cauza a ceea ce ai făcut, trebuie mai întâi să admiți că păcatul tău reprezintă o jignire la adresa lui Dumnezeu (Psalmul 51:1, 4; Faptele 24:16).

  2. Mărturisește-i lui Dumnezeu păcatul în rugăciune (Psalmul 32:5; 1 Ioan 1:9).

  3. Regretă păcatul comis. „Întristarea după voința lui Dumnezeu” duce la căință, sau la schimbarea stării inimii (2 Corinteni 7:10). Ea presupune și sentimente de regret pentru acțiunile greșite ce au dus la comiterea păcatului (Matei 5:27, 28).

  4. Schimbă-ți modul de acțiune, adică ‘întoarce-te’ (Faptele 3:19). Aceasta ar putea însemna să eviți să repeți o acțiune ori o practică greșită sau să-ți schimbi în întregime modul de a gândi și de a acționa (Efeseni 4:23, 24).

  5. Ia măsuri pentru a îndrepta sau repara răul făcut (Matei 5:23, 24; 2 Corinteni 7:11). Cere-le scuze celor care au suferit din cauza a ceea ce ai făcut sau nu ai făcut și străduiește-te să compensezi pierderile cauzate altora (Luca 19:7-10).

  6. Cere-i iertare în rugăciune lui Dumnezeu pe baza jertfei de răscumpărare a lui Isus (Efeseni 1:7). Pentru a primi răspuns la rugăciunea ta, și tu trebuie să-i ierți pe cei care au păcătuit împotriva ta (Matei 6:14, 15).

  7. Dacă ai comis un păcat grav, vorbește cu cineva care este calificat să-ți ofere ajutorul spiritual necesar și care poate să se roage pentru tine (Iacov 5:14-16).

Concepții greșite despre iertarea divină

„Am păcătuit prea mult pentru a fi iertat”

Dumnezeu l-a iertat pe David de adulter și de crimă

Atât timp cât urmăm pașii trasați de Dumnezeu în Biblie, vom fi iertați, întrucât capacitatea lui de a ierta este mai mare decât păcatele noastre. El poate ierta atât păcatele grave, cât și păcatele care au fost comise în mod repetat (Proverbele 24:16; Isaia 1:18).

De exemplu, regele David al Israelului a fost iertat de adulter și de crimă (2 Samuel 12:7-13). Apostolul Pavel, care s-a considerat cel mai mare păcătos, a fost și el iertat (1 Timotei 1:15, 16). Chiar și evrei din secolul I, vinovați în ochii lui Dumnezeu de uciderea lui Isus, Mesia, puteau fi iertați dacă își schimbau modul de a acționa (Faptele 3:15, 19).

„Dacă îmi mărturisesc păcatele unui preot sau unui pastor, îmi vor fi iertate”

Niciun om nu a primit autoritatea să-i ierte altui om păcatele comise împotriva lui Dumnezeu. Deși mărturisirea păcatelor poate ajuta un păcătos să se redreseze, numai Dumnezeu iartă păcatele (Efeseni 4:32; 1 Ioan 1:7, 9).

Dacă așa stau lucrurile, atunci ce a vrut să spună Isus când le-a zis apostolilor săi: „Dacă iertați păcatele cuiva, ele îi sunt iertate. Dacă le păstrați pe ale cuiva, ele sunt păstrate” (Ioan 20:23)? El s-a referit la autoritatea deosebită pe care urma să le-o dea apostolilor odată cu acordarea spiritului sfânt (Ioan 20:22).

Așa cum a promis Isus, apostolii au primit acest dar când spiritul sfânt a fost revărsat peste ei în anul 33 e.n. (Faptele 2:1-4) Apostolul Petru s-a folosit de această autoritate când i-a condamnat pe doi discipoli, Anania și Safira. Petru a știut în mod miraculos de înșelătoria pe care o puseseră la cale, iar judecata lui a indicat că păcatul lor nu avea să fie iertat (Faptele 5:1-11).

Acel dar miraculos al spiritului sfânt, la fel ca alte daruri, precum cel de a face vindecări sau de a vorbi în limbi, a luat sfârșit odată cu moartea apostolilor (1 Corinteni 13:8-10). Prin urmare, în prezent, nicio persoană nu poate absolvi de păcat o altă persoană.