Răspunsul Bibliei

Nu, conținutul Bibliei formează un tot armonios. Deși unele pasaje biblice par a se contrazice între ele, acestea pot fi înțelese corect dacă se ține cont de cel puțin unul dintre principiile de mai jos:

  1. Trebuie analizat contextul. Orice scriitor ar putea părea că se contrazice dacă cuvintele sale sunt scoase din context.

  2. Trebuie analizată perspectiva scriitorului. Martorii oculari ar putea descrie un eveniment în mod exact, fără însă a folosi aceleași cuvinte ori a aminti aceleași detalii.

  3. Trebuie luate în calcul datele istorice și obiceiurile vremii.

  4. Trebuie să se facă diferența între sensul figurat și cel literal al unui cuvânt.

  5. Trebuie să se țină cont de faptul că o anumită acțiune poate fi atribuită cuiva, chiar dacă acea persoană nu a întreprins-o efectiv. *

  6. Trebuie folosită o traducere exactă a Bibliei.

  7. Nu trebuie să se încerce armonizarea învățăturilor biblice cu unele idei sau dogme religioase greșite.

Următoarele exemple arată în ce mod aceste principii pot contribui la clarificarea unor aparente contradicții din Biblie.

Principiul 1: Contextul

Dacă Dumnezeu s-a odihnit în a șaptea zi, cum a continuat el să lucreze? Contextul relatării despre creație din Geneza arată că afirmația potrivit căreia Dumnezeu „a început să se odihnească de toată lucrarea pe care a făcut-o” se referă în mod concret la lucrarea de creație fizică privitoare la pământ (Geneza 2:2-4). Isus însă nu a contrazis această afirmație când a spus că Dumnezeu „a lucrat fără încetare până acum”, întrucât el făcea referire la alte lucrări ale lui Dumnezeu (Ioan 5:17). Printre aceste lucrări se numără inspirarea scriitorilor biblici, dar și îndrumarea și grija sa iubitoare arătată omenirii (Psalmul 20:6; 105:5; 2 Petru 1:21).

Principiile 2 și 3: Perspectiva și datele istorice

În ce loc l-a vindecat Isus pe orb? Cartea biblică Luca spune că Isus a vindecat un orb „pe când se apropia el de Ierihon”, în vreme ce relatarea paralelă din Matei menționează doi orbi și afirmă că întâmplarea a avut loc în timp ce Isus ‘ieșea din Ierihon’ (Luca 18:35-43; Matei 20:29-34). În realitate, aceste două relatări, scrise din perspective diferite, se completează reciproc. În ce privește numărul bărbaților vindecați, Matei este mai exact, menționând că erau doi, pe când Luca se concentrează asupra bărbatului căruia i s-a adresat Isus. Cât despre loc, arheologii au descoperit că, pe timpul lui Isus, existau două orașe Ierihon: vechiul oraș evreiesc și noul oraș roman, aflate la 1,5 km distanță unul de celălalt. Când a înfăptuit acest miracol, Isus se afla, probabil, pe drumul dintre cele două orașe.

Principiul 4: Sensul figurat și cel literal

Va fi distrus pământul? În Eclesiastul 1:4, Biblia spune că „pământul rămâne pentru totdeauna”, afirmație care aparent se contrazice cu cea din 2 Petru 3:10, potrivit căreia „pământul, cu toate lucrările de pe el, vor fi arse” (Cornilescu, 1996). În Biblie însă, cuvântul „pământ” este folosit atât cu sens literal, referindu-se la planeta noastră, cât și cu sens figurat, referindu-se la oamenii care trăiesc pe el (Geneza 1:1; 11:1). Prin urmare, ‘arderea’ pământului, menționată în 2 Petru 3:10, se referă la o „distrugere a oamenilor lipsiți de pietate”, nu a planetei (2 Petru 3:7).

Principiul 5: Atribuirea unei acțiuni

Cine a venit la Isus în Capernaum cu cererea din partea centurionului? În Matei 8:5, 6 se spune că însuși centurionul (ofițer din armata romană) a venit la Isus, în vreme ce Luca 7:3 precizează că centurionul a trimis niște bătrâni ai iudeilor cu cererea lui. Această aparentă contradicție poate fi înțeleasă astfel: cererea venea din partea centurionului, dar el a trimis-o prin câțiva bătrâni care îl reprezentau.

Principiul 6: Traducere exactă

Păcătuim oare toți? Biblia învață că toți moștenim păcatul de la primul om, Adam (Romani 5:12). Unele traduceri par să contrazică această învățătură afirmând că un om bun „nu păcătuiește” (1 Ioan 3:6, Cornilescu, 1996). În textul original însă, verbul grecesc tradus în 1 Ioan 3:6 prin „a păcătui” este la timpul prezent, care în limba greacă indică în mod normal o acțiune continuă. Există o diferență între păcatul moștenit, pe care nu-l putem evita, și încălcarea deliberată, continuă a legilor divine. Prin urmare, unele traduceri au clarificat aparenta contradicție folosind expresii mai exacte precum: „nu practică păcatul” sau „nu . . . persistă în păcat” (Traducerea lumii noi; Noul Testament – Ediție bilingvă).

Principiul 7: Biblia, nu dogme religioase greșite

Este Isus egal cu Dumnezeu sau inferior lui Dumnezeu? Isus a spus: „Eu și Tatăl una suntem”, afirmație ce pare să se contrazică cu altă afirmație a lui, și anume „Tatăl este mai mare decât mine” (Ioan 10:30; 14:28). Pentru a înțelege corect aceste versete, trebuie să examinăm ce spune în realitate Biblia despre Iehova și despre Isus, nu să încercăm să armonizăm versetele cu dogma Sfintei Treimi, care nu are bază biblică. Potrivit Bibliei, Iehova nu este doar Tatăl lui Isus, ci și Dumnezeul lui, Cel căruia chiar și Isus i se închină (Matei 4:10; Marcu 15:34; Ioan 17:3; 20:17; 2 Corinteni 1:3). Isus deci nu este egal cu Dumnezeu.

Din contextul afirmației lui Isus „Eu și Tatăl una suntem” reiese că el făcea referire la unitatea în scop dintre el și Tatăl său, Iehova Dumnezeu. Isus a spus ulterior: „Tatăl este în unitate cu mine și eu sunt în unitate cu Tatăl” (Ioan 10:38). Isus le-a acordat și discipolilor săi posibilitatea de a se bucura de unitate în scop cu el, întrucât el s-a rugat lui Dumnezeu astfel: „Le-am dat gloria pe care tu mi-ai dat-o mie, pentru ca ei să fie una, așa cum și noi suntem una. Eu în unitate cu ei și tu în unitate cu mine” (Ioan 17:22, 23).

^ par. 8 De exemplu, la subiectul Taj Mahal, Encyclopædia Britannica precizează că acesta „a fost construit de împăratul mogul Jahan-Șah”, deși el nu a luat parte personal la construirea palatului. Lucrarea adaugă că „peste 20 000 de muncitori au fost implicați” în construirea edificiului.