Imaginează-ți următoarele:

Vrei să mergi la o petrecere, dar nu știi dacă părinții te vor lăsa. Ce ai face?

  1.  NU CERI VOIE ȘI MERGI

  2.  NU CERI VOIE ȘI NU MERGI

  3.  CERI VOIE ȘI AȘTEPȚI RĂSPUNSUL

 1. NU CERI VOIE ȘI MERGI

De ce ai putea lua în calcul această opțiune: Vrei să-ți impresionezi prietenii arătându-le că ești independent. Crezi că știi mai bine decât părinții ce trebuie să faci sau probabil nu-ți pasă de părerea lor (Proverbele 14:18).

Consecințe: Poate că prietenii tăi vor fi impresionați, dar vor mai afla ceva despre tine: că nu ești cinstit. Dacă îți înșeli părinții, ți-ai putea înșela și prietenii. Mai mult, dacă părinții vor afla, se vor simți dezamăgiți și trădați și cel mai probabil te vor pedepsi! (Proverbele 12:15)

 2. NU CERI VOIE ȘI NU MERGI

De ce ai putea lua în calcul această opțiune: După ce te gândești bine, îți dai seama că activitatea respectivă nu este în armonie cu normele tale sau că unii invitați nu sunt o companie bună (1 Corinteni 15:33; Filipeni 4:8). Sau poate că vrei să mergi, dar n-ai curaj să le ceri voie părinților.

Consecințe: Dacă nu mergi deoarece știi că nu-i o idee bună, vei fi mai sigur pe tine când le vei da răspunsul prietenilor. Însă dacă nu mergi doar pentru că nu îndrăznești să le ceri voie părinților, probabil vei rămâne acasă gândindu-te cu părere de rău că toți ceilalți se distrează, iar tu stai de unul singur.

 3. CERI VOIE ȘI AȘTEPȚI RĂSPUNSUL

De ce ai putea lua în calcul această opțiune: Recunoști autoritatea părinților și ții cont de părerea lor (Coloseni 3:20). Îi iubești și nu vrei să-i superi întâlnindu-te cu prietenii pe ascuns (Proverbele 10:1). În plus, dacă vorbești cu ei, ai ocazia să le spui ce gândești.

Consecințe: Părinții vor vedea că îi iubești și îi respecți. Iar dacă cererea ta li se pare rezonabilă, e posibil să te lase să mergi.

De ce ar putea spune părinții „nu“

Asemenea salvamarilor, părinții tăi se află într-o poziție care le permite să vadă pericolele

Următoarea ilustrare arată care ar putea fi un motiv: Dacă ai avea de ales, cu siguranță că ai prefera să înoți în apropierea unei plaje supravegheate de salvamari. De ce? Deoarece în timp ce te distrezi în apă, nu prea ești conștient de pericole. Salvamarii, în schimb, datorită poziției în care se află, le pot sesiza imediat. În mod asemănător, pentru că au mai multă cunoștință și experiență, părinții pot sesiza pericole pe care tu nu le vezi. Asemenea salvamarilor, ei nu vor să-ți strice distracția, ci să te ajute să eviți pericolele care ți-ar putea răpi bucuria.

Un alt motiv pentru care părinții ar putea spune „nu“: Părinții doresc foarte mult să te ocrotească. Întrucât te iubesc, atunci când este posibil vor spune „da“, însă când este necesar, „nu“. Înainte de a-ți da un răspuns, ei se întreabă dacă pot să te lase și apoi să suporte consecințele deciziei lor. Răspunsul va fi „da“ numai în cazul în care sunt pe deplin convinși că nu ți se va întâmpla nimic rău.

Cum ai putea obține un răspuns pozitiv

Ce poți face:

Sinceritatea: Întreabă-te: „De ce vreau, de fapt, să merg? Mă interesează ce se va face sau vreau mai degrabă să fiu acceptat de ceilalți? Va fi cumva prezentă o persoană de care-mi place?“. Fii apoi sincer cu părinții tăi. Și ei au fost tineri. În plus, te cunosc bine și probabil își vor da seama de ce-ți dorești în realitate să mergi. Ei vor aprecia că ești sincer, iar tu vei trage foloase din înțelepciunea lor (Proverbele 7:1, 2). În schimb, dacă nu ești sincer, șansele să te creadă și să primești un răspuns pozitiv vor scădea considerabil.

Momentul ales: Nu-ți bombarda părinții cu cereri când tocmai au sosit de la muncă sau sunt ocupați cu altceva. Vorbește cu ei când sunt mai relaxați. Însă nici nu aștepta până în ultima clipă, insistând apoi să-ți dea repede un răspuns. Nu le va plăcea să ia o decizie în grabă. Întreabă-i din timp, ca să poată cântări bine lucrurile.

Detaliile: Nu fi vag. Spune-le părinților exact ce vrei să faci. Niciunui părinte nu-i place să audă răspunsul „Nu știu“, mai ales la întrebările: „Cine mai merge?“, „Va fi prezent și un adult responsabil?“ și „La ce oră vii acasă?“.

Atitudinea: Nu-i considera pe părinți dușmani, ci coechipieri. De fapt, asta și sunt! Dacă-i consideri aliați, nu-i vei aborda pe un ton arțăgos, iar ei vor fi probabil mai dispuși să te asculte.

Dovedește-le că ești suficient de matur încât să le accepți decizia și s-o respecți. Dacă vei face așa, și ei te vor respecta. Și cine știe . . . s-ar putea ca data viitoare să primești un răspuns pozitiv!