Salt la conţinut

Salt la cuprins

Cuvântul lui Dumnezeu se răspândeşte în Spania medievală

Cuvântul lui Dumnezeu se răspândeşte în Spania medievală

„De câţiva ani tânjesc să vin şi pe la voi când voi fi în drum spre Spania. Sper deci ca, în timp ce voi călători într-acolo, să vă văd şi să fiu însoţit de voi o bucată de drum, după ce îmi voi satisface mai întâi dorinţa de a fi câtva timp în compania voastră.” (Romani 15:23, 24)

APOSTOLUL Pavel le-a scris aceste cuvinte colaboratorilor săi creştini din Roma în jurul anului 56 e.n. Biblia nu spune dacă Pavel a ajuns în cele din urmă în Spania. Se ştie însă cu certitudine că, în secolul al II-lea e.n., vestea bună din Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, ajunsese în Spania prin intermediul lui Pavel sau al altor misionari creştini.

La scurt timp după aceea, numărul comunităţilor creştine din Spania a început să crească. Astfel, a fost nevoie ca Biblia să fie tradusă în latină. În secolul al II-lea e.n., Spania se afla de mult timp sub dominaţie romană, iar latina era limbă de circulaţie pe tot cuprinsul vastului Imperiu Roman.

BIBLII ÎN LATINĂ

Primii creştini spanioli au realizat mai multe traduceri în latină, cunoscute sub numele de Vetus Latina Hispana. Aceste porţiuni din Biblie traduse în latina veche au circulat în Spania până la începutul secolului al V-lea e.n., când Ieronim a terminat de tradus renumita Biblie Vulgata.

Traducerea lui Ieronim, care a fost finalizată la Betleem, în Palestina, a ajuns foarte repede în Spania. Când Lucinius – un bărbat înstărit, care studia Biblia – a aflat că Ieronim lucra la o traducere în latină, a vrut să intre cât mai repede în posesia acestei traduceri. De aceea a trimis la Betleem şase scribi care au copiat de mână textul şi l-au adus în Spania. În secolele următoare, Vulgata a înlocuit treptat Vetus Latina Hispana. Graţie acestor traduceri latineşti, spaniolii au putut să citească şi să înţeleagă mesajul Bibliei. Dar, odată cu destrămarea Imperiului Roman, a fost nevoie ca Biblia să fie tradusă în alte limbi.

BIBLIA PE TĂBLIŢE DE ARDEZIE

În secolul al V-lea, vizigoţii şi alte triburi germanice au ocupat Peninsula Iberică. Astfel, în Spania a pătruns o nouă limbă: gotica. Invadatorii practicau o formă de creştinism numită arianism, care respingea doctrina Trinităţii. De asemenea, ei au adus propria traducere a Sfintelor Scripturi, cunoscută sub numele de Biblia gotică a lui Wulfila. Această Biblie a fost citită în Spania până la sfârşitul secolului al VI-lea, când Reccared, regele vizigoţilor, a renunţat la arianism şi a devenit catolic. El a poruncit ca toate cărţile ariane să fie adunate şi distruse, inclusiv Biblia lui Wulfila. Astfel, toate textele gotice au dispărut din Spania.

Tăbliţă de ardezie cu textul biblic într-un dialect latin, secolul al VI-lea e.n.

Totuşi, în această perioadă, Cuvântul lui Dumnezeu a continuat să se răspândească în Spania. În afară de gotică, în Spania se vorbea un dialect care a stat la baza limbilor romanice vorbite pe teritoriul Peninsulei Iberice. * Cele mai vechi documente în acest dialect latin sunt cunoscute sub numele de tăbliţele vizigote de ardezie, deoarece au fost scrise pe bucăţi sau plăcuţe de ardezie.  Ele datează din secolele al VI-lea şi al VII-lea, iar unele conţin pasaje din psalmi şi din evanghelii. De exemplu, o tăbliţă conţine Psalmul 16.

Existenţa unor texte biblice scrise pe tăbliţe de ardezie dovedeşte că, în acea perioadă, oamenii din popor citeau şi copiau Cuvântul lui Dumnezeu. Se pare că aceste texte biblice erau folosite de învăţători ca exerciţii pentru elevii care învăţau să scrie şi să citească. Tăbliţele de ardezie erau mai ieftine decât pergamentul, folosit în mănăstirile din Evul Mediu la producerea Bibliilor ilustrate.

Detaliu din Biblia ilustrată de la León. Deşi sunt foarte valoroase, aceste Biblii n-au avut o contribuţie însemnată la răspândirea mesajului din Cuvântul lui Dumnezeu

O Biblie ilustrată, extrem de valoroasă, se află în Biserica San Isidoro, din oraşul spaniol León. Ea datează din anul 960 e.n., are 516 file – cu o lungime de 47 de centimetri şi o lăţime de 34 de centimetri – şi cântăreşte 18 kilograme. O altă Biblie, care se află în prezent la Biblioteca Vaticanului, este Biblia de la Ripoll, datând aproximativ din anul 1020 e.n. Este una dintre cele mai bogat ilustrate Biblii din Evul Mediu. Producerea unei asemenea opere de artă necesita mult timp. Din câte se pare, un călugăr avea nevoie de o zi pentru a realiza o singură literă iniţială sau de o săptămână pentru a pregăti o pagină de titlu. Deşi sunt foarte valoroase, aceste Biblii n-au avut o contribuţie însemnată la răspândirea mesajului din Cuvântul lui Dumnezeu.

BIBLIA ÎN ARABĂ

În secolul al VIII-lea, ca urmare a invaziei arabilor în Peninsula Iberică, în Spania a început să se răspândească o altă limbă. În zonele colonizate de invadatori, araba a luat locul latinei. Astfel era nevoie de o Biblie şi în această limbă.

Din secolul al V-lea până în secolul al VIII-lea, Biblia în latină şi în arabă i-a ajutat pe spanioli să citească Cuvântul lui Dumnezeu.

Fără îndoială, în Spania medievală au circulat multe traduceri în arabă ale Bibliei, în special ale evangheliilor. După cât se pare, în secolul al VIII-lea, Juan, episcop de Sevilla, a tradus întreaga Biblie în arabă. Din nefericire, majoritatea acestor traduceri în arabă s-au pierdut. O  traducere în arabă a evangheliilor, realizată la jumătatea secolului al X-lea, este păstrată la Catedrala din León (Spania).

Traducere în arabă a evangheliilor, secolul al X-lea e.n.

PRIMELE TRADUCERI ALE BIBLIEI ÎN SPANIOLĂ

În Evul Mediu târziu, pe teritoriul Peninsulei Iberice a început să se formeze o nouă limbă, şi anume castiliana, sau spaniola. Această limbă urma să aibă un rol important în răspândirea Cuvântului lui Dumnezeu. * Prima traducere a unor texte biblice în spaniolă a apărut în cartea La Fazienda de Ultra Mar (Faptele de peste mări), de la începutul secolului al XIII-lea. Această lucrare descrie o călătorie în Israel şi cuprinde fragmente din Pentateuh şi din alte cărţi ale Scripturilor ebraice, precum şi din evanghelii şi din epistole.

Regele Alfons al X-lea a sprijinit traducerea Bibliei în spaniolă

Capii Bisericii n-au fost deloc încântaţi de această traducere. În 1234, Conciliul de la Tarragona a decretat ca toate cărţile în spaniolă care conţineau fragmente din Biblie să-i fie aduse preotului local pentru a fi arse. Din fericire, acest decret n-a împiedicat apariţia altor traduceri ale Bibliei. Regele Alfons al X-lea (1252-1284), considerat întemeietorul formei scrise a limbii spaniole, a vrut ca Biblia să fie tradusă în această limbă şi a sprijinit personal acest demers. Printre traducerile în spaniolă realizate în această perioadă se numără Biblia Prealfonsină şi Biblia Alfonsină, care a apărut la scurt timp după aceea şi care a fost cea mai vastă traducere în spaniolă de la acea vreme.

Pagini din Biblia Prealfonsină (stânga) şi Biblia Alfonsină (dreapta), datând din secolul al XIII-lea

Aceste două lucrări au contribuit la fixarea şi îmbogăţirea spaniolei, limbă aflată în plin proces de formare. Eruditul Thomas Montgomery a afirmat cu privire la Biblia Prealfonsină: „Traducătorul acestei Biblii a realizat o capodoperă în ce priveşte acurateţea şi eleganţa limbajului . . . Limba este simplă şi clară, aşa cum trebuia să fie o Biblie ai cărei cititori nu cunoşteau latina”.

Însă aceste prime Biblii în spaniolă au fost traduse din latină, după textul Vulgatei, nu din limbile originare. Începând din secolul al XIV-lea, câţiva erudiţi evrei au realizat traduceri în spaniolă ale Scripturilor ebraice direct din ebraică. La data aceea, în Spania exista cea mai mare comunitate de evrei din Europa, iar traducătorii au avut acces la manuscrise ebraice demne de încredere. *

Un exemplu remarcabil este Biblia de la Alba, terminată în secolul al XV-lea. Luis de Guzmán, un renumit nobil spaniol, i-a încredinţat rabinului Moisés Arragel misiunea de a traduce Biblia în spaniola castizo (pură). El a menţionat două motive pentru care era nevoie de această traducere. În primul rând, spunea el, „Bibliile care se găsesc astăzi în limbile romanice sunt inexacte” şi, în al doilea rând, „oamenii ca noi au nevoie de note marginale pentru pasajele mai dificile”. Aceste cuvinte dezvăluie că oamenii din timpul acela doreau să citească şi să înţeleagă Biblia. De asemenea, ele sunt o dovadă că, la data aceea, existau multe Biblii în spaniolă.

 Datorită traducătorilor şi copiştilor din Evul Mediu, spaniolii instruiţi au putut citi Biblia în limba lor maternă fără nicio piedică. Drept urmare, istoricul Juan Orts González a remarcat că, „înainte de epoca lui Luther, spaniolii cunoşteau Biblia mult mai bine decât germanii sau englezii”.

„Înainte de epoca lui Luther, spaniolii cunoşteau Biblia mult mai bine decât germanii sau englezii.” (Juan Orts González, istoric)

Din nefericire, spre sfârşitul secolului al XV-lea, Inchiziţia spaniolă a interzis traducerea şi deţinerea Bibliei în limbile vorbite de popor. Pentru Biblia din Spania începea o noapte lungă. Abia după trei secole a fost ridicată această interdicţie. În acea perioadă grea, câţiva traducători neînfricaţi au realizat în afara graniţelor ţării noi ediţii în spaniolă ale Bibliei şi le-au introdus clandestin în Spania. *

După cum se poate observa din această istorie a Bibliei, în Spania medievală împotrivitorii au recurs la diverse mijloace pentru a distruge Cuvântul lui Dumnezeu. Cu toate acestea, ei n-au reuşit să şteargă cuvintele Dumnezeului cel Atotputernic (Psalmii 83:1; 94:20).

Datorită eforturilor neobosite ale multor erudiţi, Biblia s-a răspândit în Spania medievală. Traducătorii moderni au călcat pe urmele acestor pionieri care au tradus Biblia în latină, gotică, arabă şi spaniolă. Drept urmare, milioane de vorbitori de spaniolă din zilele noastre pot citi Cuvântul lui Dumnezeu în limba care le vorbeşte inimii.

^ par. 10 Printre acestea se numără: castiliana, catalana, galiciana şi portugheza.

^ par. 17 În prezent, spaniola este limba maternă a circa 540 de milioane de oameni.

^ par. 20 Vezi articolul, „Numele divin şi preocuparea lui Alfonso de Zamora pentru o traducere exactă”, apărut în numărul din 1 decembrie 2011 al acestei reviste.

^ par. 23 Vezi articolul „Lupta lui Casiodoro de Reina pentru o Biblie spaniolă”, apărut în numărul din 1 iunie 1996 al acestei reviste.