Salt la conţinut

Salt la cuprins

Credeţi că aţi avut o viaţă anterioară?

Credeţi că aţi avut o viaţă anterioară?

„Toate acestea sunt realităţi: şi reînvierea, şi faptul că cei vii se nasc din morţi, şi existenţa sufletelor celor morţi.“ (PLATON, FILOZOF GREC DIN SECOLUL AL V-LEA Î.E.N., CITÂNDU-L PE SOCRATE)

„Întrucât sufletul nu poate fi fără trup şi totuşi nu este trup, el poate fi într-un trup sau în altul şi poate trece de la un trup la altul.“ (GIORDANO BRUNO, FILOZOF ITALIAN DIN SECOLUL AL XVI-LEA E.N.)

„Nimic nu este mort: oamenii se prefac că sunt morţi . . . şi iată că ei stau şi se uită pe fereastră, teferi şi nevătămaţi, sub o mască nouă, necunoscută.“ (RALPH WALDO EMERSON, POET ŞI ESEIST AMERICAN DIN SECOLUL AL XIX-LEA)

V-AŢI întrebat vreodată cine sunteţi cu adevărat? V-aţi gândit vreodată că aţi avut o viaţă anterioară? Dacă da, nu sunteţi singurul. Încă din cele mai vechi timpuri, oameni atât din culturile orientale, cât şi din cele occidentale şi-au pus astfel de întrebări. În căutarea răspunsurilor, unii au început să creadă în reîncarnare. Aceasta este o idee potrivit căreia atunci când o persoană moare, un „suflet“ imaterial părăseşte corpul şi renaşte în alt corp — sub formă de om, animal sau chiar plantă — într-una sau mai multe existenţe succesive.

 Chiar dacă unii oameni acceptă această explicaţie despre moarte, cum putem şti dacă ea este sau nu adevărată? Ce spune Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, despre acest subiect? Pentru început însă, să răspundem la o altă întrebare: De unde provine ideea reîncarnării?

De unde provine ideea reîncarnării?

Potrivit istoricilor şi erudiţilor, locuitorii anticului Babilon, un oraş întemeiat spre sfârşitul mileniului al III-lea î.e.n., au început să creadă în nemurirea sufletului uman. Problema nemuririi „i-a preocupat mult pe teologii babilonieni“, a spus Morris Jastrow Jr., în cartea sa The Religion of Babylonia and Assyria. Pentru babilonieni, „moartea era o trecere la o altă formă de viaţă“, a explicat el. „Fără îndoială că la baza teoriei iniţiale despre perpetuarea existenţei într-o formă sau alta a stat neputinţa omului de a accepta faptul că la moarte nu mai este conştient de nimic.“

După ce au apărut în Babilon, învăţăturile despre transmigraţie, sau renaşterea sufletului, au început să se dezvolte şi în alte părţi ale lumii antice. Filozofii indieni au elaborat un sistem de credinţe ce gravitează în jurul unui ciclu de renaşteri bazat pe legea cauzei şi a efectului, numită karma. Marii filozofi greci au adoptat şi ei ideea reîncarnării şi au popularizat-o.

În zilele noastre, în ţările occidentale există un interes tot mai mare faţă de reîncarnare. Generaţiile mai tinere, dar şi multe celebrităţi sunt fascinate de ideile şi practicile religioase orientale. În prezent, există o mulţime de cărţi şi de site-uri de internet care analizează semnificaţia unor presupuse întâmplări dintr-o viaţă anterioară. În multe ţări a devenit foarte populară aşa-numita terapie a vieţii anterioare. Aceasta promovează folosirea hipnozei pentru a explora pretinsele vieţi anterioare ale oamenilor în încercarea de a înţelege starea de sănătate şi comportamentul lor din prezent.

Este adevărată ideea reîncarnării?

Deşi credinţa în reîncarnare are rădăcini vechi, trebuie să răspundem la cea mai importantă întrebare: Este ea adevărată? În plus, creştinii ar trebui să vadă dacă Biblia susţine sau nu această credinţă (Ioan 17:17). Întrucât Creatorul nostru, Iehova Dumnezeu, este Sursa vieţii şi „Dezvăluitorul secretelor“, el ne dezvăluie unele lucruri despre viaţă şi moarte pe care altfel nu le-am cunoaşte. Putem căuta cu încredere răspunsuri pe această temă în Cuvântul său, Biblia (Daniel 2:28; Faptele 17:28).

Răspunsurile lui Dumnezeu sunt uşor de găsit dacă permitem ca Biblia să se interpreteze singură. De exemplu, în Geneza 3:19 vedem ce i-a spus Dumnezeu lui Adam după ce Adam şi Eva s-au răzvrătit. Dumnezeu i-a zis: „În sudoarea feţei tale îţi vei mânca pâinea până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat. Căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce“. Adam a fost creat din ţărână. La moarte, el s-a întors în ţărână. Dumnezeu a afirmat clar lucrul acesta. Aşadar, la moarte, o persoană nu renaşte sub forma unei alte persoane, ci încetează să existe. * Aşa cum căldura şi frigul, uscăciunea şi umiditatea şi lumina şi întunericul sunt lucruri opuse, tot aşa şi moartea este opusul vieţii. Morţii sunt cu adevărat morţi! Nu este acesta un răspuns simplu şi logic?

Aşadar, amintirile despre o viaţă anterioară trebuie să aibă alte explicaţii. Mintea umană, inclusiv subconştientul, dar şi efectele anumitor medicamente sau al unor experienţe traumatizante nu sunt încă înţelese pe deplin. Visele şi evenimentele imaginate, bazate pe multitudinea de informaţii stocate în creier, pot fi atât de vii încât să pară reale. În unele situaţii, spiritele rele pot produce anumite întâmplări supranaturale ce pot face ca irealul să pară real (1 Samuel 28:7–19).

 Este o dorinţă firească să vrem să trăim şi să ştim ce se va întâmpla în viitor. Dar de unde avem această dorinţă? În acest sens, este interesant ce spune Biblia despre Creatorul nostru: „A pus în inima oamenilor chiar şi veşnicia“ (Eclesiastul 3:11). Prin urmare, oamenii au în inima lor dorinţa de a trăi veşnic.

Dacă Iehova Dumnezeu, Creatorul nostru, a pus în inima oamenilor dorinţa de a trăi veşnic, este normal ca el să ne şi arate cum ne putem satisface această dorinţă. Biblia dezvăluie scopul măreţ al Creatorului de a-i binecuvânta pe oamenii ascultători cu viaţă veşnică pe un pământ paradiziac. Sub inspiraţie divină, psalmistul David a spus: „Cei drepţi vor moşteni pământul şi vor locui pentru totdeauna pe el“ (Psalmul 37:29). O doctrină biblică fundamentală, aflată în strânsă legătură cu scopul etern al lui Dumnezeu, este învierea morţilor (Faptele 24:15; 1 Corinteni 15:16–19).

Învierea: speranţa sigură pentru cei morţi

Biblia conţine opt relatări despre oameni care au fost readuşi la viaţă pe pământ, în aceste situaţii fiind prezenţi şi martori oculari. * În toate cazurile a fost vorba de învieri, nu de reîncarnări. Cei care au fost readuşi la viaţă au fost recunoscuţi imediat de familie şi de prieteni. Rudele lor n-au trebuit să-i caute printre nou-născuţi şi nici să încerce să-şi dea seama dacă vreun nou-născut era sufletul reîncarnat al celui drag care a murit (Ioan 11:43–45).

Este încurajator să ştim că în Cuvântul lui Dumnezeu se spune că marea majoritate a celor care au murit vor fi înviaţi în lumea nouă a lui Dumnezeu, care va înlocui în curând lumea rea în care trăim (2 Petru 3:13, 14). Chiar în această clipă, parcursul vieţii a miliarde de oameni este păstrat în memoria perfectă şi infinită a lui Iehova, Dumnezeul care îşi aminteşte chiar şi numele tuturor stelelor! (Psalmul 147:4; Revelaţia 20:13) Când Iehova va readuce la viaţă generaţii succesive de oameni pentru a trăi în lumea nouă, aceştia îşi vor putea reconstitui arborele genealogic şi îi vor putea cunoaşte personal pe strămoşii lor. Aceasta este într-adevăr o perspectivă încântătoare, fascinantă!

^ par. 13 Pentru mai multe informaţii, vezi capitolul 6, „Unde sunt morţii?“, din cartea Ce ne învaţă în realitate Biblia?, publicată de Martorii lui Iehova.

^ par. 18 Cele opt relatări se găsesc în 1 Regi 17:17–24; 2 Regi 4:32–37; 13:20, 21; Luca 7:11–17; 8:40–56; Ioan 11:38–44; Faptele 9:36–42; 20:7–12. Când citiţi aceste relatări, remarcaţi că învierile au avut loc în faţa multor martori. Biblia menţionează şi o a noua înviere, cea a lui Isus Cristos (Ioan 20:1–18).