Salt la conţinut

Salt la cuprins

Duc toate religiile la Dumnezeu?

Duc toate religiile la Dumnezeu?

 Duc toate religiile la Dumnezeu?

„Am credinţa mea şi nu vreau să mi-o schimb. Şi apoi nu contează ce religie ai, fiindcă religiile sunt căi diferite ce duc în acelaşi loc.“

AŢI auzit această idee? Mulţi sunt de părere că toate religiile ne ajută să-l găsim pe Dumnezeu şi să înţelegem sensul vieţii. La fel de răspândită este şi ideea că în orice religie există şi bune, şi rele şi că nicio religie nu e deţinătoarea absolută a adevărului, nici nu poate pretinde că e singura cale spre Dumnezeu.

Aceste concepţii sunt larg acceptate în societatea de azi aşa-zis tolerantă şi pluralistă. De fapt, cei care nu gândesc aşa sunt consideraţi înguşti la minte, ba chiar fanatici. Dumneavoastră ce părere aveţi? Credeţi că religiile sunt până la urmă căi diferite care duc la acelaşi Dumnezeu? Are importanţă ce religie avem?

Sunt diferite?

Potrivit unei enciclopedii, în prezent există 9 900 de religii, unele fiind răspândite pe tot pământul şi având milioane de adepţi. Studiile arată că circa 70 la sută din populaţia globului aparţine celor cinci religii principale: budism, creştinism, hinduism, islamism şi iudaism. Dacă toate religiile duc la acelaşi Dumnezeu, aceste cinci religii ar trebui să aibă multe în comun în privinţa doctrinei, de pildă în privinţa modului în care  îl prezintă pe Dumnezeu şi scopul său. Dar cum stau lucrurile în realitate?

Teologul romano-catolic Hans Küng afirmă că principalele religii ale lumii au într-adevăr unele convingeri comune în privinţa relaţiilor interumane. De pildă, majoritatea condamnă crima, minciuna, furtul şi incestul şi îi îndeamnă pe oameni să-şi respecte părinţii şi să-şi iubească copiii. Totuşi în alte aspecte şi mai ales în felul în care ni-l prezintă pe Dumnezeu, religiile principale sunt extrem de diferite.

De exemplu, hinduşii venerează o mulţime de zeităţi, în vreme ce despre budişti se spune că n-au o idee clară despre identitatea lui Dumnezeu, nu ştiu dacă este sau nu o persoană. Islamul învaţă că există un singur Dumnezeu. La fel ne învaţă şi religiile care se declară creştine, deşi majoritatea dintre ele mai spun că Dumnezeu este o trinitate. Însă chiar şi printre bisericile din creştinătate există o mulţime de doctrine contradictorii. Catolicii o venerează pe Maria, mama lui Isus, dar nu şi protestanţii. Controlul naşterilor este strict interzis pentru catolici, dar nu şi pentru majoritatea protestanţilor. La rândul lor, protestanţii nu reuşesc să cadă de acord pe tema homosexualităţii.

Este oare logic să credem că nişte religii cu convingeri atât de diferite venerează acelaşi Dumnezeu? Nicidecum. Realitatea este că ele nu au făcut decât să semene confuzie în legătură cu identitatea lui Dumnezeu şi cu ce aşteaptă el de la închinătorii săi.

Unesc sau dezbină?

Dacă toate religiile duc la acelaşi Dumnezeu, ar trebui să fie evident că fiecare are o contribuţie substanţială la pacea şi unitatea lumii. Dar ce arată istoria? Că, în loc să-i unească pe oameni, religia cauzează dezbinare şi conflicte. Iată câteva exemple.

Din secolul al XI-lea până în secolul al XIII-lea, creştinătatea, adică naţiunile care se pretind creştine, au purtat cu islamul războaie numite cruciade. În Europa secolului al XVII-lea, catolicii şi protestanţii s-au înfruntat în Războiul de Treizeci de ani. În 1947, la scurt timp după ce India şi-a declarat independenţa de Marea Britanie, hinduşi şi musulmani s-au măcelărit unii pe alţii. Mai recent, în Irlanda de Nord, catolicii şi protestanţii au fost ani de zile în conflict. În Orientul Mijlociu, evreii şi musulmanii nu au reuşit nici până în prezent să facă pace. Şi, cel mai revelator exemplu, al Doilea Război Mondial, la care au participat membri ai celor cinci religii principale, deseori oameni de aceeaşi credinţă luptând în tabere opuse.

În concluzie, religiile n-au adus pacea şi unitatea în lume, nici nu i-au condus pe oameni la acelaşi Dumnezeu. Din contră, au dezbinat şi au creat confuzie privind identitatea lui Dumnezeu şi modul de închinare aprobat de el. Aşadar, cine vrea într-adevăr să vină la adevăratul Dumnezeu trebuie să fie atent ce cale alege. Acesta este şi îndemnul Bibliei, una dintre cele mai vechi cărţi religioase ale omenirii.

 Alegeţi cui vreţi să slujiţi

Biblia arată clar că, pentru a găsi calea spre adevăratul Dumnezeu, trebuie să cântărim cu atenţie lucrurile şi apoi să luăm o decizie. Iosua, un slujitor din vechime al lui Iehova Dumnezeu, i-a spus naţiunii Israel: „Alegeţi astăzi cui vreţi să-i slujiţi: fie dumnezeilor cărora le-au slujit strămoşii voştri care erau dincolo de Fluviu, fie dumnezeilor amoriţilor în a căror ţară locuiţi. Dar eu şi casa mea îi vom sluji lui Iehova!“. Mai târziu, profetul Ilie a dat poporului un îndemn asemănător: „Până când veţi şchiopăta între două păreri? Dacă Iehova este adevăratul Dumnezeu, urmaţi-l pe el, dar dacă este Baal [un zeu canaanit], urmaţi-l pe el!“ (Iosua 24:15, 16; 1 Regi 18:21).

Aceste texte biblice, precum şi altele, arată că cei ce voiau să-i slujească adevăratului Dumnezeu trebuiau să ia o decizie în cunoştinţă de cauză. La fel stau lucrurile şi azi. Dacă vrem să ne închinăm adevăratului Dumnezeu, şi noi trebuie să luăm decizia corectă. Dar ce ne poate ajuta? Cum îi putem recunoaşte pe adevăraţii slujitori ai lui Dumnezeu?

Adevăraţii slujitori ai lui Dumnezeu se recunosc după roade

Iată ce le-a spus Isus Cristos discipolilor săi despre închinătorii adevăraţi şi cei falşi: „Se culeg vreodată struguri din spini sau smochine din mărăcini? Tot aşa, orice pom bun dă roade bune, dar orice pom rău dă roade rele; pomul bun nu poate da roade rele, nici pomul rău nu poate da roade bune. . . . Într-adevăr, după roadele lor îi veţi recunoaşte pe oamenii aceştia“. Aşadar, adevăraţii slujitori ai lui Dumnezeu se recunosc după roadele, sau faptele, lor. Care sunt aceste roade? (Matei 7:16–20)

În primul rând, închinarea adevărată îi uneşte pe credincioşi în iubire. Isus le-a spus discipolilor săi: „Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii; aşa cum v-am iubit eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta vor şti toţi că sunteţi discipolii mei: dacă aveţi iubire între voi“. Cei care calcă într-adevăr pe urmele lui Cristos trebuie să manifeste unii faţă de alţii o iubire atât de mare încât să fie evidentă pentru toţi (Ioan 13:34, 35).

Iată de ce pentru creştinii adevăraţi este de neconceput să pună mâna pe armă şi să lupte unii împotriva altora. Respectă bisericile această normă? În al Doilea Război Mondial, Martorii lui Iehova au fost singura religie principală care a refuzat ferm, în pofida represaliilor, să sprijine în vreun fel războiul. Iată ce a scris dr. Hans Lilje, fost  episcop al Bisericii Protestante din Hanovra (Germania): „Martorii se pot considera pe bună dreptate singura grupare religioasă ai cărei membri au fost obiectori de conştiinţă în timpul celui de-al Treilea Reich“. Martorii din multe ţări au preferat să fie persecutaţi decât să promoveze sau să sprijine războiul.

La ce alte roade se referea Isus? Iată cum începe rugăciunea „Tatăl nostru“: „Tatăl nostru care eşti în ceruri, să fie sfinţit numele tău. Să vină regatul tău. Să se facă voinţa ta, precum în cer, aşa şi pe pământ“. Isus a menţionat mai întâi sfinţirea numelui lui Dumnezeu, Iehova. El ne-a îndemnat să ne rugăm ca, prin Regatul lui Dumnezeu, voinţa Sa să se facă pe pământ. Ce religie face cunoscut numele lui Dumnezeu, Iehova, şi anunţă că Regatul Său este singura speranţă de pace a omenirii? Martorii lui Iehova predică această veste bună în 236 de ţări şi teritorii, distribuind literatură în peste 470 de limbi (Matei 6:9, 10).

Mai mult decât atât, urmând exemplul lui Isus, Martorii lui Iehova nu se implică în conflictele politice şi sociale. Isus a spus despre discipoli: „Ei nu fac parte din lume, aşa cum nici eu nu fac parte din lume“. În plus, Martorii lui Iehova cred că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu şi sunt convinşi că „toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte lucrurile, să disciplineze în dreptate, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie pe deplin competent, complet pregătit pentru orice lucrare bună“ (Ioan 17:14, 17; 2 Timotei 3:16, 17).

Religia adevărată este deosebită

Aceste roade, iubirea plină de sacrificiu de sine, dorinţa de a sfinţi numele lui Dumnezeu, lucrarea de predicare a Regatului, separarea de lume şi credinţa în Biblie îi caracterizează pe adevăraţii slujitori ai lui Dumnezeu. De asemenea, aceste roade îi deosebesc de membrii celorlalte religii. Iată la ce concluzie a ajuns o doamnă după ce a purtat câteva conversaţii cu Martorii lui Iehova: „Cunosc multe religii şi am observat că există multe asemănări între ele. Însă religia dumneavoastră este complet diferită“.

Aşadar, nu toate religiile duc la acelaşi Dumnezeu. Dar există una deosebită de toate celelalte: Martorii lui Iehova, care are în prezent peste şapte milioane de membri. Pentru că respectă şi susţin Cuvântul lui Dumnezeu, ei au reuşit să facă ceva ce nicio altă religie sau organizaţie nu a reuşit: să unească în închinarea adusă adevăratului Dumnezeu, Iehova, oameni de diverse rase, naţionalităţi, limbi, origini etnice. Martorii ar fi încântaţi să vă ajute să-l cunoaşteţi pe adevăratul Dumnezeu, să aflaţi ce anume cere de la voi şi astfel să vă bucuraţi de pacea şi siguranţa pe care o simt cei ce i se închină lui Dumnezeu aşa cum ne învaţă el. Şi nu asta ne dorim cu toţii?

[Legenda fotografiei de la pagina 14]

Preot ortodox binecuvântând militari în Ucraina în 2004

[Provenienţa fotografiei]

GENIA SAVILOV/AFP/Getty Images

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Martorii lui Iehova îi ajută pretutindeni pe oameni să înveţe despre Dumnezeu şi despre Regatul său

[Provenienţa fotografiilor de la pagina 12]

Pagina 12: Femeie budistă: © Yan Liao/Alamy; Lider religios hindus: © imagebroker/Alamy; pagina 13: Citind Coranul: Mohamed Amin/Camerapix; Evreu: Todd Bolen/Bible Places.com