Salt la conţinut

Salt la cuprins

Au iubit Cuvântul lui Dumnezeu

Au iubit Cuvântul lui Dumnezeu

 Au iubit Cuvântul lui Dumnezeu

MESAJELE de mare însemnătate sunt adesea traduse în numeroase limbi spre folosul cât mai multor oameni. Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, cuprinde un mesaj remarcabil. Deşi zămislite în vremuri de demult, cuvintele ei ‘au fost scrise pentru instruirea noastră’. Ele ne aduc totodată alinare şi ne dau nădejde (Romani 15:4).

În paginile Bibliei găsim cel mai de preţ mesaj aşternut vreodată în scris. Aşadar, este firesc ca o carte de o asemenea importanţă să vadă lumina tiparului într-o sumedenie de limbi. În scurgerea veacurilor, unii oameni şi-au dat toată silinţa să o traducă, deşi au avut de înfruntat boli necruţătoare, interdicţii ori chiar primejdia execuţiei. De ce? Deoarece au iubit Cuvântul lui Dumnezeu. Să întoarcem împreună câteva file din istoria fără de seamăn a traducerii Bibliei.

„Englezii învaţă cel mai bine legea lui Cristos în engleză“

Pe vremea când s-a născut John Wycliffe, în jurul anului 1330, serviciile religioase din Anglia se ţineau în latină. Limba omului de rând era în schimb engleza: el vorbea cu vecinii în engleză şi chiar se ruga lui Dumnezeu în engleză.

Wycliffe era preot catolic, iar latina lui n-avea cusur. Însă nu i se părea corect ca oamenii să fie învăţaţi Scriptura în latină, o limbă a elitei. El a scris: „Cunoştinţa despre legea lui Dumnezeu trebuie predată în limba pe care poporul o înţelege cel mai bine, căci predăm cuvântul lui Dumnezeu“. Prin urmare, Wycliffe şi colaboratorii săi au început traducerea Bibliei în engleză, lucrare pe care au dus-o la bun sfârşit cam în 20 de ani.

 Biserica Catolică n-a privit cu ochi buni apariţia unei noi versiuni. În The Mysteries of the Vatican (Misterele Vaticanului), Theodor Griesinger arată ce-a stat în spatele împotrivirii feţelor bisericeşti: „Laicii au putut astfel compara creştinismul timpuriu şi simplitatea ce-l caracteriza cu catolicismul din vremea lor . . . Acum se vedea desluşit că nu era nicio asemănare între Întemeietorul creştinismului, cu învăţătura lui, şi autoproclamatul său locţiitor [papa]“.

Papa Grigore al XI-lea a emis cinci edicte prin care îl condamna pe Wycliffe. Ele n-au zdruncinat însă hotărârea traducătorului. Răspunsul lui? „Englezii învaţă cel mai bine legea lui Cristos în engleză. Moise a auzit legea lui Dumnezeu în propriu-i grai; apostolii lui Cristos, aşijderea.“ În jurul anului 1382, cu puţin înainte de moartea lui Wycliffe, colaboratorii săi au pus la dispoziţie prima ediţie completă a Bibliei în limba engleză. După aproximativ o decadă, unul dintre ei a realizat o ediţie revizuită, mai uşor de citit.

Întrucât nu se inventase încă tiparul, fiecare manuscris trebuia copiat de mână cu migală, iar asta putea dura 10 luni! Însă Biserica era atât de alarmată de perspectiva ca Biblia să ajungă la îndemâna oricui, încât un arhiepiscop a ameninţat că avea să-i excomunice pe toţi cei care o citeau. La mai bine de 40 de ani de la moartea lui Wycliffe, clerul i-a dezgropat rămăşiţele, în baza hotărârii luate de conciliul papal, i le-a ars şi a aruncat cenuşa în râul Swift. Cu toate acestea, cei dornici să găsească adevărul n-au contenit să-i caute traducerea. Profesorul William Blackburn a precizat: „S-au făcut şi s-au pus în circulaţie nenumărate cópii după Biblia lui Wyclif. Apoi au fost lăsate moştenire generaţiilor următoare“.

O Biblie pentru flăcăul care mână plugul

În două veacuri, peste engleza de pe timpul lui Wycliffe s-a aşternut colbul. William Tyndale, un tânăr predicator din apropiere de Bristol, era nemulţumit că atât de puţini puteau citi şi înţelege Scripturile. Odată, el l-a auzit pe un învăţat zicând că e mai bine să nu cunoşti legea lui Dumnezeu decât pe cea a papei. Tyndale a ripostat spunând că-n scurtă vreme, prin graţie divină, avea să ajute până şi flăcăul care mână plugul să cunoască Biblia mai bine decât omul de carte.

Wycliffe tradusese din Vulgata latinească şi copiase de mână Scripturile. În 1524, plecat fiind din Anglia în Germania, Tyndale a început însă să traducă direct din limbile originale, ebraică şi greacă. Apoi a făcut cópii ale traducerii la o tiparniţă din Colonia (actualul Köln). Curând, duşmanii lui au prins de veste şi au convins consiliul orăşenesc să dea ordin de confiscare a tuturor cópiilor.

Tyndale a fugit în oraşul german Worms, unde şi-a continuat activitatea. Nu după mult timp, manuscrise ale Scripturilor greceşti în engleză au fost introduse pe ascuns în Anglia.  În jumătate de an s-au vândut atât de multe, încât episcopii, convocaţi de urgenţă, au dispus arderea Bibliilor.

În încercarea de a-i împiedica pe oameni să citească Biblia şi de a stăvili „erezia“ lui Tyndale, episcopul Londrei i-a cerut lui Sir Thomas More să-şi îndrepte condeiul împotriva lui. Cuvintele care stârniseră mai cu seamă înverşunarea lui More erau „congregaţie“ şi „senior“ sau „bătrân“, folosite de Tyndale pentru „biserică“, respectiv „preot“. Ele puneau sub semnul întrebării autoritatea papei şi distincţia dintre clerici şi laici. Thomas More a mai înfierat redarea grecescului agápe prin „iubire“, în loc de „caritate“. În cartea If God Spare My Life (De m-ar cruţa Domnul), de Brian Moynahan, se explică: „Şi acest termen era periculos în ochii Bisericii. Aparenta depreciere a noţiunii de caritate putea dăuna vânzării de indulgenţe şi putea duce la scăderea donaţiilor generoase şi a moştenirilor lăsate Bisericii prin care credincioşii erau îndemnaţi să-şi croiască drum către rai“.

Thomas More a susţinut arderea „ereticilor“. Drept urmare, în octombrie 1536, Tyndale a fost spânzurat, iar trupul i-a fost ars pe rug. Cât despre More, mai târziu şi viaţa sa a fost curmată, prin decapitare, după ce a căzut în dizgraţia regelui. Dar, în 1935, Biserica Romano-Catolică l-a canonizat, iar în 2000, papa Ioan Paul al II-lea i-a acordat titlul onorific de sfânt protector al politicienilor.

Lui Tyndale însă nu i s-au recunoscut oficial meritele. Ştim totuşi că, înainte ca Tyndale să moară, prietenul său, Miles Coverdale, a unit toate manuscrisele lui sub o singură copertă: prima ediţie completă a Bibliei, tradusă în engleză direct din limbile originale! Nu încape îndoială, acum fiecare flăcău ce mâna plugul putea citi Cuvântul lui Dumnezeu. Dar să facem o dare de seamă şi a traducerii Bibliei în alte limbi.

„Aproape cu neputinţă de realizat“

Pătruns de dorinţa de a traduce şi a publica întreaga Biblie în chineză, misionarul englez Robert Morrison a trecut peste împotrivirea familiei şi prietenilor şi s-a îmbarcat în 1807 spre China. N-avea să-i fie deloc uşor să-şi atingă ţelul. De fapt, „proiectul era aproape cu neputinţă de realizat“, credea Charles Grant, unul dintre directorii de atunci ai Companiei Indiilor Orientale.

La sosire, Morrison a aflat că în China oamenii care îi învăţau pe străini limba lor erau pedepsiţi cu moartea. Astfel, pentru a se proteja pe el şi pe cei dispuşi să-l înveţe chineza, Morrison n-a ieşit un timp din casă. Într-o biografie se spune că „după doi ani de studiu, putea  vorbi, citi şi scrie în chineza mandarin, precum şi în alte dialecte“. Între timp, împăratul a decretat că oricine tipărea cărţi creştine putea plăti cu viaţa. În ciuda primejdiei, la 25 noiembrie 1819, Morrison a încheiat traducerea întregii Biblii în chineză.

Până în 1836 s-au tipărit circa 2 000 de ediţii complete ale Bibliei, 10 000 de exemplare ale Scripturilor greceşti şi 31 000 de cópii ale unor părţi din Biblie în chineză. Iubirea pentru Cuvântul lui Dumnezeu a realizat ceva „aproape cu neputinţă de realizat“.

Biblia într-o pernă

În februarie 1812, la două săptămâni de la căsătorie, misionarul american Adoniram Judson şi soţia sa, Ann, au pornit într-o lungă călătorie. Într-un final, în 1813, ei s-au stabilit în Birmania. * Au început imediat să înveţe birmana, una dintre cele mai grele limbi de pe glob. După câţiva ani de studiu, Judson a scris: „Învăţăm o limbă vorbită de un popor aflat la celălalt capăt al lumii, care gândeşte fundamental diferit de noi . . . N-avem nici dicţionar, nici interpret care să ne explice vreun cuvânt“.

Judson n-a dat înapoi în faţa provocărilor lingvistice. În iunie 1823, el a finalizat traducerea în birmană a Scripturilor greceşti creştine. Mai târziu, când Birmania a intrat în război, asupra lui a planat suspiciunea că era spion. Ca atare, a fost întemniţat, încătuşat în trei perechi de lanţuri şi legat de un stâlp lung ca să nu se poată mişca. „De îndată ce i s-a dat voie s-o vadă pe doamna Judson şi să vorbească în engleză cu ea, unul dintre primele lucruri despre care domnul Judson a cerut veşti a fost manuscrisul cu traducerea Noului Testament“, scria în 1853 Francis Wayland, biograful lui Judson. De teamă ca nu cumva umiditatea şi mucegaiul de sub casă să deterioreze manuscrisul, Ann l-a ascuns, cosându-l într-o pernă pe care i-a adus-o soţului ei în închisoare. În ciuda împrejurărilor potrivnice, manuscrisul a supravieţuit.

După luni întregi de detenţie, Judson a fost eliberat. Bucuria i-a fost însă de scurtă durată, căci în acelaşi an, soţia sa a făcut o febră puternică şi n-a mai trăit decât câteva săptămâni. Şase luni mai târziu, Maria, fetiţa lor de numai doi ani, a fost şi ea răpusă de o boală fără leac. Cu inima-i sfâşiată de durere, Judson şi-a reluat munca. A încheiat traducerea Bibliei în 1835.

Iubiţi Cuvântul lui Dumnezeu?

Iubirea acestor traducători pentru Cuvântul lui Dumnezeu nu este nemaiîntâlnită. În Israelul antic, psalmistul i-a spus lui Iehova Dumnezeu într-un cânt: „Ce mult iubesc legea ta! Toată ziua meditez la ea“ (Psalmul 119:97). Biblia nu este doar o scriere magnifică. Ea conţine un mesaj vrednic de luat în seamă. V-aţi făcut obiceiul să vă adânciţi privirea în Cuvântul lui Dumnezeu, arătându-vă preţuirea faţă de el? Dacă avem acest obicei şi ne străduim să aplicăm cele învăţate, ‘vom fi fericiţi’ (Iacov 1:25).

[Notă de subsol]

^ par. 22 Birmania este în prezent Myanmar, limba oficială numindu-se myanmar.

[Text generic pe pagina 8]

„Englezii învaţă cel mai bine legea lui Cristos în engleză“ (JOHN WYCLIFFE)

[Legenda ilustraţiei/fotografiei de la pagina 9]

William Tyndale şi o pagină din Biblia sa

[Provenienţa ilustraţiei]

Tyndale: Portret din cartea The Evolution of the English Bible

[Legenda ilustraţiei/fotografiei de la pagina 10]

Robert Morrison şi ediţia Bibliei în chineză

[Provenienţa fotografiei/ilustraţiei]

Biblie aflată la Biblioteca Congresului, secţiunea Asia

Robert Morrison, gravură de W. Holl, în The National Portrait Gallery (vol. IV), tipărită c.1820 (litografiată), George Chinnery (1774–1852) (after), Private Collection, Ken Welsh, The Bridgeman Art Library International

[Legenda ilustraţiei/fotografiei de la pagina 11]

Adoniram Judson şi traducerea în birmană a Bibliei

[Provenienţa ilustraţiei]

Judson: Gravură de John C. Buttre, Dictionary of American Portraits, Dover

[Provenienţa ilustraţiei/fotografiei de la pagina 8]

Wycliffe: Portret din cartea The History of Protestantism (vol. I); Biblie: Prin amabilitatea American Bible Society Library (New York)